Azi in istoria crestinismului: 500 ani de la nasterea lui Jean Calvin (1509 – 2009)

Azi, in acest an sarbatorim 500 ani de la nasterea reformatorului Jean Calvin si Ii multumim lui Dumnezeu ca a dat Bisericii Sale un asa mare invatator.

Predici-reformate va pune la dispozitie urmatoarele materiale referitoare la Jean Calvin.

Jean Calvin, omul. Pasiune pentru gloria lui Dumnezeu

Esenta vietii omului Calvin a fost pasiunea pentru gloria lui Dumnezeu. B.B. Warfield a spus ca niciun om n-a avut o percepere mai profunda a gloriei lui Dumnezeu ca si Calvin. Scopul vietii lui Calvin a fost oglindirea gloriei lui Dumnezeu. O viata centrata pe Dumnezeu – acesta a fost telul lui Calvin. Dumnezeu pe primul loc in toate aspectele vietii. Iar Dumnezeu i-a facut, cum a spus cineva, un nume mare…. (acest mesaj poate fi descarcat aici sau pot fi ascultate direct din playerul de pe prima pagina)

Calvin si Servetus

Multi oameni, cand aud despre Calvin, azi, stiu doar despre cazul Servetus. Si, ceea ce au auzit, este ca Jean Calvin ar fi fost responsabil de arderea pe rug a lui Servetus. Mesajul acesta are scopul de a aduce informatii care demonstreaza falsitatea acestor opinii. (acest mesaj poate fi descarcat sau pot fi ascultate direct din playerul de pe prima pagina)

Mesajul audio Calvin si cei cinci martiri din Lyon

Cinci tineri francezi vin la Lausanne sa studieze, la scoala teologica de acolo, Cuvantul lui Dumnezeu, ca sa devina predicatori. In 1552, acesti 5 tineri sunt gata sa plece inapoi in Franta, ca sa slujeasca pe Domnul, predicand Evanghelia.  Vor fi arestati, inchisi si apoi condamnati la moarte. Vor muri ca martiri. Calvin le scrie cateva scrisori in timp ce erau la inchisoare…(descarca aici acest mesaj sau asculta-l din playerul nostru)

Calvin si Traditia – invitatie la lectura

Scrierile lui Calvin abundă în citate ale bisericii primare într-o aşa măsură încât este pe drept considerat a fi un teolog patristic. In timpul exilului de la Geneva la Strasbourg, Calvin a început să lucreze la o ediţie în franceză a predicilor lui Hrisostom, acesta reprezentând pentru el poate cea mai apropiată influenţă patris­tică în afară de Augustin. Era, de asemenea, iubitor de Irineu, de Ioan Damaschinul (De fide orthodoxa), de Atanasie, de Ciprian (cu privire la care şi-a exprimat gândurile în Invăţăturile religiei creştine) şi alţii.

Odată recunoscut faptul că tradiţia trebuie să treacă de testul Scripturii şi că include şi decrete care uneori se contrazic, Calvin este destul de pregătit să fie călăuzit de reflecţiile antice în interpretarea pe care o dă el Scripturii. „Căci o venerez în inima mea şi doresc să fie ono­rată de toţi”. „In felul acesta, noi îmbrăţişăm de bună voie şi conside­răm sinoadele din vremea bisericii primare ca fiind sfinte, cum este de exemplu Sinodul de la Niceea, de la Constantinopol, Conciliul Efes I, Conciliul de la Calcedon şi altele, care s-au preocupat de greşeli ce tre­buiau respinse – cel puţin în ce priveşte învăţătura credinţei.” Ultima critică adusă unor chestiuni lipsite de importanţă s-a referit la picturile interioare, care nu au fost considerate niciodată de către creştinii apu­seni ca fiind relevante. Potrivit spuselor lui Calvin, conciliile mai recen­te (din evul mediu apusean) n-au mai avut pietatea, atenţia acordată  exegezei biblice şi dragostea pentru adevăr pe care o aveau sinoadele de demult.

Ortodoxie si evanghelism. Trei perspective De: Bradley Nassif et all