Rasul lui Dumnezeu

Dumnezeul Bibliei plânge şi râde. Malcolm Muggeridge a făcut undeva observaţia că dictatorilor nu le place râsul; sfinţilor, pe de altă parte, le place râsul şi, cum s-ar spune, îl aduc din ceruri. In Fericiri, Isus îi pune în opo­ziţie pe cei ce plâng acum, dar vor râde mai târziu (Luca 6:21) cu cei ce râd acum, dar vor fi cei care mai târziu vor plânge şi se vor tângui (Luca 6:25). Poate că printre agoniile cele mai rele ale iadului este şi conştienta faptului ca Dumnezeul cerului, care a încetat să vorbească despre răscumpărare, Se alătură totuşi sfinţilor răscumpăraţi într-un cor de râsete sfinte şi de bucurie, într-o comunitate în care dreptatea domneşte voluntar şi răul nu-şi mai are locul.

Carl F.H. Henry, „Dumnezeu, revelatie si autoritate”, vol 4, p. 650

Tacerea – dusmanul omului modern sedat

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Nu trebuie să acordăm experienţei religioase inefabile o valoare superioară cunoaşterii mentale sau intelectuale pentru a fi de acord cu Theodore Roszak: „Misticismul oriental… îi oferă un loc de cinste tăcerii, recunoscând cu înţelepciune faptul că în tăcere se confruntă oamenii cu marile momente ale vieţii. Din nefericire, intelectul occidental este înclinat să trateze tăcerea ca pe un simplu zero” (The Making of a Counter Culture, pag. 82).

Carl F.H. Henry, „Dumnezeu, revelatie si autoritate”, vol 4, p. 655

O exceptie occidentala este cea care a inspirat documentarul „Into Great Silence” : viata tacuta a calugarilor ordinului carthusian. Probabil tocmai succesul filmului demonstreaza nevoia occidentalului de tacere intr-o lume asaltata de zgomot  in orice coltisor ai incerca sa te pitesti.

” Muzică şi linişte – cît le detest pe amîndouă! Cît de recunoscători trebuie să fim că, de cînd Tatăl Nostru a intrat în Iad – deşi mai demult decît ar putea spune oamenii socotind în ani-lumină – nici un centimetru pătrat de spaţiu infernal şi nici un moment din timpul infernal nu a fost cedat vreuneia din aceste forţe abomi­nabile şi totul a fost ocupat de Zgomot – zgomotul, măreţul dinamism, expresia sonoră a tot ce exaltă şi e barbar, viril. Zgomotul, singurul ce ne apără de remuşcări prosteşti, scrupule disperate şi dorinţe imposibile. La sfîrşit, vom transforma întregul univers în zgomot. Am făcut deja paşi mari în direcţia asta, în ce priveşte Pămîntul. Melodiile şi tăcerile Cerului vor fi acoperite în cele din urmă, dar recunosc că nu sîntem încă nici pe departe destul de sonori.”

C S Lewis, Scrisorile lui Zgandărila. Scrisorile unui drac bătrîn către un drac tânăr/ Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar