22 Plus – ANUL XVI, nr. 271, 7 aprilie 2009 – Centenar Richard Wurmbrand

Revista 22, în numărul din această săptămînă, Nr. 15 (996), 7-13 aprilie 2009, conţine Suplimentul: Centenar Richard Wurmbrand (8 pagini) : http://www.revista22.ro/22-plus-anul-xvi-nr-271-7-aprilie-2009-centenar-richard-wurmbrand-5910.html

O singura credinta: consensul evanghelic

ISUS CRISTOS A PROMIS UNITATE PENTRU BISERICA SA.

Evanghelicii se impart in diviziuni tot mai mici, asa cum se tem unii?
Sau exista indicii clare ale unitatii in cadrul miscarii evanghelice?

Teologi renumiti ca J. I. Packer si Thomas C. Oden sustin ca exista un consens teologic semnificativ care tine bisericile laolalta. In general, noi evanghelicii ne plangem de scindare si suntem indreptatiti sa o facem. Insa profesorii J. I. Packer si Thomas C. Oden discuta despre un alt punct de vedere, si anume acela ca exista un miez al credintelor teologice impartasit de toti evanghelicii, miez care constituie baza unitatii noastre tot mai accentuate la nivel global.
John Stott, paroh emerit, All Souls Church, Londra

Documentele istorice din aceasta culegere marturisesc despre Domnul pe care Il onoram prin singura credinta pe care o impartasim. O contributie clasica la unitatea evanghelica si la integritatea crestina!
Timothy George, decan, Beeson Divinity School, Samford University

Acesti doi primi teologi evanghelici, unul reprezentand traditia reformata, celalalt traditia wesleana, prezinta un studiu care are o valoare speciala pentru Biserica acestui veac. Au demonstrat din surse originale ca exista un corp de credinte care poate fi definit si poate forma baza unitatii intr-o epoca a scindarii.
Millard J. Erickson, profesor de teologie, pensionat, Truett Seminary

In aceste pagini, J. I. Packer si Thomas C. Oden dovedesc ca miscarea evanghelica, adesea acuzata de o focalizare teologica limitata, ne ofera, de fapt, o prezentare viguroasa, sensibila din punct de vedere ecumenic si fundamentata din punct de vedere istoric a credintei crestine – una care le vorbeste in mod convingator oamenilor din secolul XXI care sufera de cea mai profunda foame spirituala.
Richard J. Mouw, presedinte, Fuller Seminary

J. I. Packer este profesor de teologie la Regent College, Vancouver, Canada, si autor al cartilor Sa-L cunoastem pe Dumnezeu si Sa cunoastem crestinismul.

Thomas C. Oden este titularul catedrei de teologie de la Theological School, Drew University, Madison, New Jersey, si editor general al Ancient Christian Commentary on Scripture.

Cuprins

Plan tematic
Introducere
1 Vestea Buna: Esenta Evangheliei
2 Biblia: Autoritatea Sfintei Scripturi
3 Singurul Dumnezeu adevarat: Tatal, Fiul si Duhul Sfant
4 Viata umana subordonata lui Dumnezeu: Creatia cazuta in pacat
5 Isus Cristos: Persoana si lucrarea Domnului Isus – o sinteza
6 Lucrarea lui Cristos de impacare pe Cruce: Substituirea Sa pentru pacatele noastre
7 Domnul Inaltat: Invierea, inaltarea si intronarea lui Isus
8 Justificarea prin har prin Credinta: Achitarea
9 Semnificatia Mantuirii: Dumnezeu mantuieste pacatosii
10 Trimiterea Duhului Sfant: Unirea celor credinciosi in Cristos
11 Viata Sfanta: Harul sfintitor
12 Unitate in Adevarul Evangheliei: Unitatea tuturor credinciosilor
13 Biserica: Poporul lui Dumnezeu
14 Pluralismul religios si Unicitatea lui Cristos: Mantuirea doar prin Cristos
15 Responsabilitatea sociala crestina: Integrarea cuvintelor si a faptelor
16 Viitorul: Lucrurile din urma
Concluzie
Anexa A: Legamantul de la Lausanne, 1974
Anexa B: Evanghelia lui Isus Cristos: O celebrare evanghelica 1999
Anexa C: Declaratia de la Amsterdam, 2000: O carta a evanghelismului in secolul al XXI-lea
Bibliografie si Permisiuni

Introducere

Paginile care urmeaza prezinta o serie de extrase din marturisirile de credinta evanghelice publicate dupa 1950. Aceste texte au fost selectate si aranjate intr-o ordine tematica. Am avut multe asemenea documente disponibile intrucat putine au fost organizatiile si asociatiile evanghelice care sa nu fi elaborat cel putin un astfel de document. Toate acestea, intr-un sens larg, au un scop definitoriu: sunt declarative in ce priveste crezul unei comunitati, defensive, mai mult sau mai putin, vizavi de abateri si directionale ca indicatori ai scopurilor si ai prioritatilor pe care le au autorii acestora. Acestea intruchipeaza o interpretare comuna a Bibliei, o intelegere comuna a Evangheliei si o perspectiva comuna asupra Bisericii si asupra misiunii ei, iar atunci cand ocazional difera una de cealalta in detaliu, acest lucru se intampla doar in acest cadru general al acordului. Fiecare dintre acestea reprezinta o declaratie de consens din partea si de partea circumscriptiei pe care o reprezinta. Dupa cum sper sa aratam, fiecare constituie o dovada a similaritatii generice intre circumscriptii si chiar a convergentei lor asupra lucrurilor care sunt cruciale pentru evanghelici. Dorim ca cititorii nostri sa observe limitele, continutul si calitatea consensului evanghelic in ansamblu. Iata scopul care ne-a calauzit in compilarea cartii de fata…

http://www.rve-oradea.ro/Detalii/001097/O%20singur%C4%83%20credin%C5%A3%C4%83

Reversul viziunii de langa Troia

untitled

Fapte 16:7 Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8 Au trecut deci prin Misia şi s-au dus în Troa. 9 În timpul nopţii, Pavel a văzut o viziune: un macedonean stătea în picioare şi-l ruga: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!“ 10 După ce Pavel a văzut viziunea, am căutat imediat să ne ducem în Macedonia, ajungând la concluzia că Dumnezeu ne-a chemat să le vestim Evanghelia.

(Troa, port maritim pe coasta de nord-vest a Asiei Mici, la cca. 15 km de Troia cea veche.)

Pavel se afla in Asia, in Turcia de azi (altadata fieful crestinatatii…) cand are o viziune: un european cere ajutor Asiei proaspat crestine. Astazi, roata s-a intors: Asia este covarsitor necrestina, iar Europa crestina…

Astazi, teritoriile pe care Pavel le-a cucerit pentru Cristos sunt de secole ale profetului semilunii. Soarele a fost alungat de Semiluna.  Crestinii merg in Turcia pentru  a vizita siturile arheologice candva centre misionare crestine puternice,azi orase turcesti. Minoritatea crestina din Turcia nici n-ar putea fi altfel imaginata mai bine decat implorand ajutor misionar.

In ultima vreme America protestanta pare sa fi dus greul misiunilor in Asia. America insa este departe… nu numai geografic. Europa este vechea vecina a Asiei si Europa este cea care datoreaza Asiei crestinarea. Trist, bisericile crestine europene numai la Asia nu se gandesc insa: Roma se lupta cu UE ca sa-i fie recunoscuta contributia…, Moscova se cearta cu Bizantul pentru primatul rasaritean, iar urmasii lui Luther et co ori isi fura „caprele” unii altora, ori lupta pentru hirotonirea lor din cauza penuriei de „tapi”,  ispasitori au ba.

Ma intreb insa: nu o fi venit timpul ca Europa sa-si ras-plateasca binefacatoarea: Asia? Si poate tocmai asa se va dez-morti si ea…?

Totusi,  sa nu fi venit oare vremea „vedeniei cu sens invers”:  un asiatic (turc, indian sau chinez…) cerand ajutor crestinilor europeni?

Crestinism dulce-amarui

A fost odată un sfânt despre care se spunea că de fiecare dată când pleca de acasă ca să-şi împlinească îndatoririle religioase, spunea: „Şi acum, Doamne, la revedere! Am plecat la biserică”.

……….

Un mistic creştin obişnuia să afirme despre Biblie: Oricât de util ar fi un meniu, el nu poate înlocui mâncarea.

…………

Lamentarea unui episcop:

Oriunde s-a dus Iisus, s-a petrecut o revoluţie.

Oriunde mă duc eu, lumea mă serveşte cu ceai!

………………

Un predicator către prietenul său:

– Biserica noastră a renăscut recent, după foarte mulţi ani.

– Dar câţi oameni s-au adăugat congregaţiei?

– Nici unul. În schimb, au plecat 500.

Iisus ar fi aplaudat!

Experienţa ne arată, vai, că legătura dintre convingerile noastre religioase şi sfinţenia noastră individuală este similară cu haina pe care o poartă omul la un dineu de gală şi digestia 1ui.

……………

Un episcop şi-a propus să testeze cât de potriviţi erau candidaţii pentru botez.

– După ce semne vor recunoaşte cei din jur că sunteţi catolici? i-a întrebat el.

Nimeni nu a răspuns nimic. În mod evident, nimeni nu se aşteptase la această întrebare. De aceea, episcopul a repetat din nou întrebarea, de această dată făcându-şi semnul crucii, ca să le dea candidaţilor un indiciu. Subit, unul dintre candidaţi a avut o revelaţie:

– După iubirea noastră.

Episcopul a rămas dezamăgit. Era chiar pe punctul de a spune: „Greşit!”, dar şi-a dat seama ce era să facă şi a tăcut.

Rugaciunea broastei Volum I

de Anthony de Mello

Crestinismul in fata provocarii mileniului 3

christian_percentage_by_country

Mileniul 3 pune in fata crestinatatii cateva provocari majore. In primul rand, declinul afilierii religioase, foarte vizibil mai ales in Europa Occidentala: tari traditional catolice precum Spania, Franta, etc – numai catolice nu mai sunt…
Insa o a doua provocare mi se pare si mai serioasa: Asia. Desi crestinismul practic aici s-a nascut, Asia este continentul cel mai ostil si mai putin penetrat de catre crestinism. Avand azi doua natiuni mamut – China si India – Asia ni se prezinta ca jumatatea necrestinata a omenirii. In ciuda tentativelor misionare incununate de succese punctuale ( Coreea de Sud, spre exemplu), Asia ramane o provocare formidabila pentru urmasii lui Cristos. Mandrindu-se cu culturi antice si prestigioase, Asia sfideaza de 2000 de ani crestinatatea. China, India si Islamul (ca sa ma limitez doar la „mamuti”) insumeaza „treimea” pagana care nu se da nicicum batuta in fata urmasilor Rastignitului. Daca Islamul ramane o „verde” provocare monoteista fundamentalista, India majoritara scapa printre degete crestinilor, iar China rosie, in ciuda „subteranei” crestine, ramane inca o provocare serioasa.
Cat despre eforturi misionare, nu e chiar inexplicabil insuccesul misiunilor crestine. Adesea deloc gratuit,acestea au fost vazute ca instrumente de colonizare si exploatare si au ramas in mentalul asiatic drept religiile Vestului (salbatic), oricat de civilizat „se da” el. Divizarea lumii crestine si rivalitatea diverselor fractiuni crestine este poate niciunde mai vizibila decat in Coreea sudica. Nu e de mirare ca mandra Japonie a samurailor nu se simte deloc magulita de Biserica. India, desi cu o straveche istorie a misiunii crestine a apostolului Toma, isi pastreaza vraja si impenetrabilitatea in fata Crucii. China, mult ravnita de iezuiti, ramane un imens teritoriu in care Cristos are inca mult de colindat si cucerit inimi.
Ce strategie are Crestinatatea pentru Asia? Pare-se ca doar planuri prost articulate, si si mai prost puse in practica. Departe de mine de a minimaliza eforturilor atator misionari a caror jertfire de sine este uluitoare. Ce ma amaraste insa este lipsa de vlaga, de coordonare, de planuri pe termen lung viabile. Cu siguranta ca Dumnezeu Duhul trebuie sa fie Strategul a-toate-diriguitor. Insa lipsa unei strategii vizibile si actiuni viguroase si consecvente nu pare sa aiba alta „traducere” decat criza de oameni pe care Dumnezeu sa-i calauzeasca si imputerniceasca sa cucereasca odata Asia. Lui Dumnezeu caruia ii pasa de Ninive cu siguranta ca ii pasa cu atat mai mult de miliardele Chinei, Indiei si Semilunii.

%d blogeri au apreciat asta: