De la ateism la ecumenism – selectiuni

Am decupat cateva pasaje dintr-un articol (ortodox) interesant pe care il puteti citi integral AICI.

” Industria ţigărilor, a alcoolului şi, mai nou, a prostituţiei şi avorturilor, constituie politicile comerciale care nu ar avea nici un succes într-o societate religioasă. Nu ar aduce bani nici moda şi nici aşa-zisul „show-biss”, după cum nici întreg sistemul bancar, bazat pe camătă. Nu ar putea funcţiona, la proporţiile cunoscute, nici presa, care e întemeiată pe calomnie şi reclamă. Într-un cuvînt, sursele principale de venit ale „afaceriştilor” moderni sînt considerate de către religiile sănătoase ca fiind păcate şi crime împotriva aproapelui şi a umanităţii.

Trebuie să fii debil mental ca să nu simţi nerăbdarea cu care cineva încearcă să pună capăt odată şi pentru totdeauna „gloatei de medievali” care nu înţelege cîţi bani se pierd din cauza amînării unei simple legi. De aici „întîlnirile la vîrf” ale marilor religii şi confesiuni. Că, de, poate dacă le mai forţăm liderii să le închidă gura, poate dacă îi mai amestecăm unii cu alţii, aşa încît să nu mai ştie nimeni cine este, poate că se mai schimbă lucrurile. Se schimbă, tovarăşi, sigur se schimbă. Că doar nu aşa s-a schimbat faţa întregii Europe?

(…) Nu cred într-o revigorare a creştinătăţii prin unirea celor trei confesiuni, deoarece există o singură Biserică şi ea nu se face din cioburi şi cîrpituri, însă nu cred nici că riscul principal al Bisericii este prozelitismul făcut de o confesiune sau alta, ci politica purtată la vîrfuri.

(…) Nu respingem ideea în sine a ecumenismului, ci doar felul în care se face azi. Dimpotrivă, credem că o cunoaştere reciprocă a obiceiurilor şi credinţelor dezvoltate în sînul altor confesiuni creştine este o nevoie care se impune de la sine.

(…) Decît să umblăm cu căluşe în gură şi noi, şi catolicii, şi protestanţii, am prefera ca societatea liberă europeană să creeze condiţiile unei polemici sincere şi constructive între reprezentanţii tuturor religiilor şi confesiunilor, după modelul partidelor politice. Sau crede cineva că discuţiile despre infailibilitatea papală sau fecioria eternă a Maicii Domnului sînt mai periculoase decît bombele aruncate în Kosovo? Eu zic că nu.”

din volumul “Cînd pietrele vorbesc” de ierom. Savatie Baştovoi, ed. Cathisma