Ofensiva LGBT+feministi impotriva Bisericii

Se inmultesc stirile cu privire la compromiterea bisericile din interior prin ofensiva LGBT+feministi contra crestinilor care se tin de Biblie.

In Michigan pastorilor li se iau la control predicile pentru a nu spune ceva despre pacatul homosexualitatii.

În Idaho, SUA,  Donald Knapp, slujitor hirotonit a refuzat să efectueze o ceremonie gay în biserică si acum se confruntă cu o pedeapsă de 180 de zile în închisoare și 1000 dolari amenda pentru fiecare zi în care refuză, să oficieze căsătoria între persoane gay.

Biserica Romano-catolica a fost la un pas de a fi (mult) mai prietenoasa cu gay-ii.

David Gushee, a professor of Christian ethics at Mercer University, a Baptist-rooted college and divinity school in Georgia is now Pro-LGBT.

Problema incepe sa fie pusa in termenii: ori noi , ori ei – Robert P. George: Gay Marriage and Religious Freedom Cannot Coexist

La anglicani problema femeilor episcop este „cap de afis” pentru sinodul ce vine

La adventisti problema hirotonirii femeilor ca pastori( mai „inapoiati” dupa cum se vede fata de anglicani) este de asemeni pusa pe agenda conferintei lor generale de la anul( cu sanse maxime de reusita).

Biserica este dinamitata din interior prin tradari si compromisuri „corecte politic”. Nu mai e nevoie de persecutie din afara…

Hirotonirea femeii – perversiunea adventista

Cum subiectul este unul pe care nu-l ratez/”iert” de obicei, nu pot lasa neamendata perversiunea „hermeneutica” ce pregateste oficializarea hirotonirii de femei la adventisti. Intr-o postare oficiala recenta, boborul adventist este invitat sa studieze la nivel individual/personal problema hirotonirii femeii . De ce? Pentru ca urmeaza o conferinta generala la care va fi repusa pe tapet hirotonirea femeii. Dupa ce propunerea ca femeile sa fie hirotonite ca pastor a fost respinsa de catre delegatii prezenti la sesiunile Conferintei Generale din anii 1990 si 1995 a venit timpul ca partida feminista sa-si ia revansa. Terenul este acum pregatit mult mai atent pentru a nu avea surprize: s-a infiintat o comisie care timp de 2 ani a studiat problema, si ca rezultat a produs materiale care sa ajute la o intelegere „progresista” , „potrivita” si „adecvata” . Consensul n-a fost gasit, dar politic s-a ajuns la 3 pozitii dintre care doua pica de minune feministilor:

Poziţia 1 subliniază condiţiile biblice pentru hirotonire, în conformitate cu 1 Timotei 3 şi Tit 1, şi faptul că în Biblie nu sunt menţionate femei hirotonite ca preoţi, apostoli sau prezbiteri. Astfel, conform acestei poziţii, Biserica Adventistă nu are un fundament biblic pentru hirotonirea femeilor.

Poziţia 2 subliniază rolurile de conducere ale unor femei din Vechiul şi Noul Testament precum Debora, Hulda şi Iunia, şi pasaje biblice din Geneza 1 şi 2 şi din Galateni 3:26-28 care subliniază faptul că toţi oamenii sunt egali în ochii lui Dumnezeu. Astfel, conform aceste poziţii, principiul biblic al egalităţii îi permite Bisericii Adventiste să hirotonească femei în poziţii de conducere în biserică, oricând acest lucru este posibil.

Poziţia 3 recunoaşte un model biblic al conducerii bărbatului în Israel şi în biserica creştină primară, susţinut şi de poziţia 1. Dar aceasta subliniază şi faptul că Dumnezeu a făcut excepţii, precum îndeplinirea dorinţei lui Israel de a avea un rege. Conform acestei poziţii, hirotonirea femeilor este o problemă de ţine de regulamentul bisericii, nefiind un imperativ moral; astfel, Biserica Adventistă ar trebui să permită fiecărui câmp să decidă dacă hirotoneşte sau nu femei.

Am zis „pica de minune” pentru ca singura varianta corecta deja este in minoritate si „profetesc” ca nu va fi cea castigatoare. Se va merge pe varianta perversa a compromisului care sa pastreze „unitatea bisericii”. O „evolutie” de la „contra clar” (pozitia 1) si „pro clar” ( pozitia 2) ar fi prea socanta, scandaloasa si riscanta (cu potential schismatic). Se va face apel la evitarea „extremelor” si la „unitate” iar varianta castigatoare va fi cea pervers-obraznica.

De ce pervers-obraznica? Pentru ca eludeaza cu tupeu autoritatea Bibliei (si traditiei) , si trece problema in sfera strict „administrativa” in care Cuvantul lui Dumnezeu NU conteaza  ci cuvantul majoritatii delegatilor conteaza. Perversa pentru ca desi „recunoaşte” un model biblic al conducerii bărbatului în Israel şi în biserica creştină primară, susţinut şi de poziţia 1, de fapt nu recunoaste . „Argumentul” „exceptiei” hiper-catastrofal ilustrat de „îndeplinirea dorinţei lui Israel de a avea un rege” muta problema din seama autoritatii suverane a lui Dumnezeu in Biserica in sfera mofturilor delegatilor la GC. Lui Dumnezeu i se stinge „microfonul”, este invitat sa nu-Si mai dea cu „parerea”, pentru ca problema nu mai tine de modul cum El, Domnul si intemeitorul Bisericii isi guverneaza Biserica, ci de „regulament”-ul delegatilor. In alte cuvinte: „Dumnezeule care ai infiintat Biserica, te rugam sa nu Te bagi in chestia asta care ne priveste exclusiv pe noi. Ne-ai lasat biserica pe maini , acum lasa-ne sa o guvernam cum ne taie capul”. Adica fix ce a facut „fiara papala” : cu de la noi putere substituim sambetei duminica. Asa vor muschii nostri iar Tu Domnul sabatului ai dreptul sa taci si sa nu te bagi. I-ai dat cheile lui Petru, papilor si cardinalilor deci nu le incurca socotelile acum.”

Argumentul cu „Dumnezeu a făcut excepţii, precum îndeplinirea dorinţei lui Israel de a avea un rege” este catastrofal. Profetul Domnului Samuel mustra aspru pacatul/nelegiuirea inlocuirii lui Dumnezeu cu un rege muritor:

„4. Toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel s-au adunat şi au venit la Samuel, la Rama, 5. spunându-i: „Tu eşti bătrân, iar fiii tăi nu-ţi calcă pe urme. Acum dar pune un rege care să domnească peste noi, aşa cum au toate neamurile!” 6. Samuel a văzut ca un lucru rău faptul că ei au cerut un rege să domnească peste ei şi s-a rugat Domnului. 7. Domnul însă i-a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce îţi va spune, pentru că nu pe tine te leapădă, ci pe Mine, ca să nu mai domnesc peste ei. 8. Aşa au făcut din ziua în care i-am scos din Egipt şi până astăzi: M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei. Ei fac aşa şi cu tine. 9. Ascultă-le deci glasul, însă avertizează-i şi fă-le cunoscut care vor fi drepturile regelui care va domni peste ei.” ” (1 Samuel 8:4-9, NTR)

„16. Rămâneţi în continuare aici şi priviţi acest mare lucru pe care Domnul îl va face sub privirea voastră. 17. Nu este astăzi seceratul grâului? Am să chem pe Domnul şi El va trimite tunet şi ploaie. Atunci veţi înţelege că aţi făcut un mare rău în ochii Domnului, cerând pentru voi un rege. 18. Samuel l-a chemat pe Domnul Care a trimis tunet şi ploaie în ziua aceea. Atunci întregul popor s-a temut foarte tare de Domnul şi de Samuel. 19. I-au spus lui Samuel: – Roagă-te Domnului, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, ca să nu murim, căci am adăugat la toate păcatele noastre şi răul de a cere pentru noi un rege. 20. Samuel a răspuns poporului: – Nu vă fie teamă! Aţi făcut tot răul acesta, numai să nu vă întoarceţi din a-L urma pe Domnul şi din a-I sluji cu toată inima voastră.” (1 Samuel 12:16-20, NTR)

O mai prosteasca si neinteleapta „argumentare” nici ca puteau gasi „desteptii” care au redactat „pozitia”. Sa „argumentezi” cu un pacat evident o blestematie pe care vrei s-o faci este … incalificabil. Gura pacatosului adevar grai, inca o data: „vrem sa oficializam un pacat evident ca si evreii, si daca lor le-ai facut moftul, nu e cazul sa ni-l refuzi noua. Si oricum nu ne pasa daca mai trimiti tunet si ploaie cand nu-i timpul lor, noi mergem pe drumul nostru oricum. Noi facem regulile aici, nu Tu. Sa taci.”

Macar evreii s-au „temut foarte tare de Domnul şi de Samuel” cand au realizat nebunia. La adventisti, nici gand de remuscari.

In cadrul pozitiei 3 se poate observa opozitia dintre „recunoaşte un model biblic al conducerii bărbatului în Israel şi în biserica creştină primară” si „Dar [ADVERSATIV] aceasta subliniază şi faptul că Dumnezeu a făcut excepţii” „astfel, Biserica Adventistă ar trebui să permită…” Model biblic vs dezlegare de la biserica cu pretextul unor exceptii inghitite de Dumnezeu . Vorbeam candva de obraznicia bisericii vechi de a-L contrazice fatis pe Dumnezeu. Pomeneam mai sus de tupeul Romei de a schimba ce spune Domnul sabatului cu ce spune papa. Adventistii pregatesc oficializarea (pentru ca femei pastor au deja de mult timp, in ciuda hotararilor GC) unei obraznicii care sa le faca concurenta obrazniciilor bisericii vechi cat si „fiarei papale”. 

PS: cand am demisionat (acum aproape 12 ani) ca pastor azs am anticipat „evolutia” asta careia nu voiam sa-i fiu partas. Iata ca timpul imi confirma intuitia si corectitudinea deciziei. Cei care mi-ar spune ca era bine sa fi ramas ca sa lupt impotriva, sper ca realizeaza cat de naiv le e sfatul. Dovada cei care au ramas ca sa lupte … degeaba.

PPS : stiam de mult abordarea perversa a pozitiei 3 de la prof. Florin Laiu. E smechereasca tentativa de scoatere a problemei din sfera revelatiei si aducerea ei in sfera exclusiv administrativa. Dar nu tine: sa-i ceri lui Dumnezeu sa nu mai aiba nici un cuvant de spus in guvernarea Bisericii este aberant si nebunesc.

 

Speranta ”progresului” adventist: sa moara generatia ”proasta”/retrograda

Un ”barometru” al acapararii bisericilor de catre liberalismul teologic, este, prin altele, problematica hirotonirii femeilor, subiect asupra caruia am revenit din timp in timp mai ales in relatie cu adventistii, din motive legate de trecut…

Iaca-ta inca o stire de la ei, conform careia ceea ce se asteapta printre adventisti pentru hirotonirea femeilor ca pastori este… moartea! Moartea generatiei care nu este ”suficient de educata” pentru a se situa in pas cu ”procesul” de ”crestere” urmarit de adeptii feminismului azs. Mai marii ”sinedriului” ”azs” au decis sa nu supuna anul acesta dezbaterii plenarei mondiale problema hirotonirii femeilor,pentru ca din 13 diviziuni doar 3 sunt dispuse la acest ”progres”, in timp ce doua se abtin de la un raspuns clar, iar liderii a 8 diviziuni considera ca ”…oamenii din regiunea lor ar fi afectaţi în mod negativ. … [Ar] afecta în mod grav unitatea [bisericii]”. Asadar ”scorul” este (inca!) 8-3/5  in favoarea ”traditionalistilor” ”ne-progresisti”. Cand trag nadejde insa progresistii sa rastoarne scorul? Cand se vor ”maturiza” suficiente diviziuni pentru ca ”progresul” sa vina, in cele din (prea) urma? Tinand cont de timpul in care scorul a ajuns 8-3/5 de la 11-1 , probabil dupa inca un deceniu*(daca nu mai devreme…)  inca vreo 3 diviziuni se vor fi ”luminat” asa incat sa se poata scoate fie si un chinuit 7-6 pro-hirotonirea femeilor.

”Fenomenala” mi se pare insa ”seninatatea” cu care, suparat, seful mondial al azs-ilor spune non-salant ce (se) asteapta:

În consecinţă, Paulsen a spus că liderii Bisericii au concluzionat că nu există „un motiv pentru abordarea problemei în cadrul Sesiunii Conferinţei Generale… Am simţit că nu puteam aborda acest subiect. Având în vedere sentimentele şi răspunsurile pe care le-am primit, trebuie să o lăsăm aşa.”

Cu toate acestea, a adăugat el, „pentru a fi echitabili cu biserica la nivel mondial, mulţi dintre voi spun,” Există, de asemenea, schimbări care au loc în biserica din regiunea noastră. Nu mai suntem cum eram acum 10 ani. „ Este un proces de educaţie, un proces de creştere. Poate este nevoie de o nouă generaţie. Nu ştiu.”

Cu alte cuvinte, circa doua treimi dintre azs-ei sunt ”imaturi”, insuficient ”crescuti”, ”ne-educati”, mai pe sleau spus retrograzi daca nu chiar prosti. ”Isteti” sunt ”progresistii”, ”(i)luminatii”, oamenii timpului si duhului veacului prezent cu toata NEbunia lui. Trebuie deci sa moara o generatia inca a bunului simt, pentru a face loc ”progresului”…

PS: * poate in doua-trei decenii ”vantul” voturilor va bate favorabil si pentru ”progresul” acceptarii ca pastori azs a homo-lesbi-trans… Probabil si ei isi pun speranta in moartea a nu una ci doua-trei generatii ”needucate” suficient…

Cum se intra in randul lumii „bune”: adventistii, desi „intarziati”

Am scris de mai multe ori pe blog despre asaltul feminismului anti-biblic asupra Bisericii.  Am postat luari de pozitie din ortodoxie(1, 2, 3), sau raportari ale catolicismului ca si reactii, comentarii si remarci personale.

Am atras atentia asupra „binomului” nedespartit – feminism-homosexualitate. Bisericile care initial s-au limitat la acceptarea femeilor la hirotonire, ulterior au acceptat si deviatii sexuali in aceleasi slujbe sfinte.

Putine au mai ramas denominatiunile protestante care inca mai rezista furiei turbate cu care liberalismul „teologic” „vine, vine, vine, calca totul in picioare”. Ca protestantismul este aproape total doborat de acest flagel  este o proba suficient de consistenta a consecintelor ignorarii istoriei interpretarii Scripturii,Traditiei si istoriei Bisericii.

Printre gruparile „conservatoare”, „fundamentaliste”, le place din ce in ce mai putin sa se numere si adventistilor. Pentru a nu fi dis-pretuiti si marginalizati ca „obtuzi, inapoiati, medievali,inculti” liderii adventisti lucreaza intens la emanciparea gloatei de la firul ierbii, a celor multi dar… „prosti”. Asa se face ca dupa o tentativa respinsa de „talibanii” azs din „lumea a treia” de a „deschide” (prin manevre politice deloc ortodoxe) confesiunea azs la hirotonirea femeilor, iata ca „progresistii” pregatesc „inevitabilul”: acceptarea deschisa, oficiala a femeilor la hirotonire.

Ca practic o „semintie”/diviziune din 12 ( precum pe vremea Judecatorilor, semintia impertinenta a lui Beniamin) de mult a dat cu tifla hotararii  imajoritatii(temporara se vede)  si femeile sunt agresiv si insistent promovate ca „pastori seniori” este deja o banalitate.

Asa se face ca pretendentii la titulatura exclusivista de „ramasita sfarsitului”, adventistii , se indreapta si ei spre inevitabilul deznodamant al suratelor „Babilonului”: intrarea in clubul select al „bisericilor” „emancipate”, aggiornamentalizate, (post)moderne, care s-au dezis mai vartos ca Petru de „ruralele medievalisme ale lumii a 3-a”.

Cand, cu chiu cu vai, votul „democratic” va consfinti modernizarea si emanciparea adventistilor, vor putea scoate si ei in final capul in lumea „buna, civilizata”, fara a mai rosi pentru puerilele lor scrupule si „conditionari culturale” semi-tribale. In sfarsit va fi lepadat ia de taranca prostuta din Cuca Macaii, si se va fi imbracat si ex-taranacuta asteptatoare de la ultima casa de moda. Isi va fi curatit picioarele de tarana si va purta o pereche de pantofi super-shic. Va fi uitat mirosul de lapte proaspat muls de la vaca si va putea intoarce nasul lumii dupa ea cu un parfum frantuzesc de ultima ora si pret respectabil .

Pana la implinirea acestei „fericite” nadejdi, progresistilor le ramane mult de „dichisit” la urne iar „talibanilor” li se pregatesc surprize-surprize mult mai reusite decat cele ale Andreei Marin.

In culise bataia continua, cu pumni mai mult sau mai putin sub centura. Incet-incet se renunta la loviturile cu zgomot infundat, iar kalashnikovurile iau locul revolverelor cu surdina:

Presedintele Uniunii Africa Centrala, Allah-Ridy Kone, a facut apel la „unitate in cadrul Bisericii” si a sustinut ca nu exista temei biblic pentru hirotonirea femeilor. Arhivarul Conferintei Generale, Bert Haloviak, a aratat ca Ellen G. White, co-fondatoare a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, a interpretat textul din  Isaia 61:6 – „Dar voi va veti numi preoti ai Domnului, si veti fi numiti slujitori ai Dumnezeului nostru.” – ca aplicandu-se atat la femei cat si la barbati.

Stirea oficiala contine si o „minciunica” corect-politica dar cat Casa Poporului de mare:

Femeile au fost hirotonite oficial ca pastori numai in China, unde hirotonirea este un atribut atat al conducerii adventiste din regiune cat si al Miscarii Patriotice „Three-Self” din subordinea guvernului.

Cu alte cuvinte, vezi-Doamne, de vina pentru vizita la bordel pana la legalizarea prostitutiei ar fi Miscarea Patriotica „Three-Self” din subordinea guvernului… ateu-comunist, dincolo de posibilitatile de control ale parghiilor unsilor GC.

Minciuna e cu atat mai grosolana cu cat Diviziunea Nord-Americana recunoaste cat se poate de oficial si strident ca ei au femei pastor si-s tare mandrii de statutul de „spargator de gheturi”. Ba mai mult, ameninta ca vor o femeie nici mai mult nici mai putin decat presedinte de conferinta:

delegatii din America de Nord, inclusiv Don Schneider, Presedintele Diviziunii America de Nord, si Ricardo Graham, Presedintele Uniunii Pacific, au aratat ca in prezent o femeie ocupa functia de Secretar executiv al unei conferinte si, dupa cum a declarat Graham, „va veni timpul cand ea va fi luata in considerare pentru a indeplini functia de presedinte al conferintei”

Emotionante, patetice de-a dreptul, sunt apelurile la „unitate” ( intre cine si cine?) asortate cu strigatele de razboi si „injuraturile” printre dinti cu „zambetul” crispat pe buze. Parintescul si impaciuitorul apel al sefului GC:

„In unele parti ale lumii hirotonirea este buna pentru bisericile noastre locale. In altele, hirotonirea nu este buna pentru bisericile noastre locale. Fac apel catre dumneavoastra sa nu transformati acest subiect intr-o problema,” le-a spus Jan Paulsen delegatilor.

este total rupt de realitate. Ceea ce propune „sfintia” sa au incercat anglicanii, luteranii… si a dus la scindari rasunatoare. Ca sa nu mai zic de  utilitarismul extrem, dus pana-n panzele…negre: hirotonirea femeii ar fi dupa mr GC prezident o chestiune negociabila, alba-neagra, functie de meridian si IQ. Adica „prostii” n-au decat sa ramana „prosti”, „desteptii” n-au decat sa-si puna femeile in cap; numa dijma si propaganda sa nu se subtieze…

Pana la emancipare, „talibanilor” anti-aggiornamento le ramane doar de bloguit. Zarurile au fost aruncate.

Despre hirotonirea femeilor (o perspectivă ortodoxă) – Pr. Alexander Schmemann

Despre hirotonisirea femeilor

Joi, 25 martie 1976

Am petrecut dimineaţa în catedrala Sfântul Ioan, unde a avut loc o dezbatere în legătură cu hirotonirea femeilor. O mulţime de femei anglicane, preoţi, laici. Unele femei purtau guler. Pentru mine a fost o atmosferă apăsătoare, întrucât ştiu că nu am vreo dovadă sau argumente, nimic care să poată fi demonstrat. Am spus că există două interpretări muzicale, două tonalităţi, iar alegerea este făcută nu cu mintea, ci cu inima – şi atunci unele dovezi sunt adăugate acelei alegeri.(…)

Am fost uimit de furia provocată de remarca mea că Hristos a fost bărbat. Cuvântul „Hristos” este folosit în zilele noastre ca un nume simbolic pentru ceea ce considerăm noi că este comoara noastră.

Vineri, 17 septembrie 1976

(…) Ieri, Adunarea Episcopală a adoptat o ordonanţă privind hirotonirea femeilor întru preot. Două treimi dintre episcopi au votat pentru; o treime, împotrivă. Cler şi laici – 51% pentru; restul împotrivă.

Am primit un telefon din Minneapolis, mi s-a cerut să particip la o adunare de protest, dar ştiu că este inutil. Ar fi îngrozitor să exploatăm o tragedie mistică atât de mare.

Un egalitarianism josnic, o laşitate în faţa lumii contemporane.

Nimic profund sau autentic. Chiar simplul fapt că a avut loc o votare…!

Insă opozanţii ordonanţei par la fel de neînsemnaţi şi de superficiali – astfel că am refuzat să merg.

Luni, 20 septembrie 1976

(…) Vineri seara, am primit un telefon de la un prieten din Minneapolis, participant la Adunarea Episcopală. In ciuda şocului, majoritatea se vor obişnui cu ceea ce s-a întâmplat. Oricum, amploarea crizei este considerabilă. Sunt atât de bucuros că nu am fost nevoit să mă adâncesc în acea atmosferă.

“Biografia unui destin misionar” – jurnalul Parintelui Alexander Schmemann

PS: sublinierile imi apartin

PPS: a se vedea si  „Women and the Priesthood” de acelasi autor

De ce nu poate fi preot o femeie?

Miercuri, 11 februarie 1976

De ce nu poate fi preot o femeie? Am discutat îndelung cu Părintele Tom, care este criticat de către unele femei ortodoxe şi multe altele pentru articolul său din St Vladimirs Seminary Quarterly. De când au început toate aceste discuţii legate de hirotonirea femeii, sunt tot mai surprins, nu atât de subiectul discutat, cât de ceea ce iese la lumină despre teologie. Nu este posibil să găseşti argumente hotărâtoare în favoarea sau împotriva hirotonirii – hotărâtoare, în sensul de a fi obiectiv convingătoare pentru ambele părţi. Fiecare parte are dreptate din punctul ei de vedere, din perspectiva ei şi în virtutea argumentelor proprii. Sfântul Ioan de Kronstadt a spus despre ereziile lui Lev Tolstoi: „O! Nebune conte! Nu crezi tu în Sfinţii Apostoli?” Dar ereziile lui Tolstoi încep cu necredinţa lui în Apostoli! Ţinta nu este găsirea argumentelor Ex traditione. O erezie este, întotdeauna, „dintr-o bucată”, integrală, nu compusă din fragmente; este, cu adevărat, o alegere profundă, nu doar o greşeală care se poate îndrepta în unele detalii. De aici şi inutilitatea dialogurilor teologice. Toate argumentele teologice vin post factum – după faptă. Işi află rădăcina în experienţă, dar, dacă experienţa este diferită, ele nu se mai aplică. Ce a devenit evident în discuţia despre hirotonirea femeilor? Tom a zis: „Cum se poate explica faptul că o femeie poate fi preşedinte al Statelor Unite, dar nu poate fi preot?”. Mi se pare (zic eu) că n-ar trebui să fie preşedinte al Statelor Unite. Dar nimeni nu poate spune asta în zilele noastre, iar, dacă ar face-o, ar fi jignitor. Şi nu avem voie să jignim. Astfel că ne aflăm într-un cerc vicios – un cerc vicios inevitabil, când o experienţă organică, primordială, eternă este întreruptă. Cultura noastră contemporană constă în negarea şi desfiinţarea acestei experienţe; esenţa ei este negarea. Este o experienţă a negativismului, a revoltei şi a protestului. Intregul concept al eliberării este unul negativ. Ideea că „toţi oamenii sunt egali” este una dintre cele mai eronate idei apriori. Apoi urmează: „Toţi oamenii sunt liberi”, „Dragostea este întotdeauna pozitivă” (de aici, de exemplu, justificarea homosexualităţii), orice limitare este insuportabilă. Câtă vreme creştinii înşişi acceptă toate aceste „principii”, câtă vreme acceptă cultura bazată pe aceste principii, nici un argument privind imposibilitatea femeilor de a deveni preoţi nu sună valabil. Par ipocrite şi înşelătoare. Dacă începem discuţia despre „egalitatea” abstractă, ireală, denaturată dintre bărbaţi şi femei, nici un argument nu este posibil. Trebuie să începem cu expunerea şi demascarea falsităţii acestui principiu, deoarece este o invenţie abstractă. Intreaga cultură contemporană trebuie respinsă împreună cu premisele sale spirituale false şi chiar demonice. Există o falsitate profundă în principiul comparaţiei, care este punctul de plecare al principiului egalităţii. Nu obţii nimic prin comparaţie -sursa invidiei (de ce el, şi nu eu?), a protestului (trebuie să fim egali) şi apoi a mâniei, a revoltei şi a divizării. De fapt, este genealogia diavolului. Nu este nimic pozitiv; totul este negativ, de la un capăt la altul. Deoarece comparaţia conduce, întotdeauna, cu o precizie matematică la experienţa şi cunoaşterea inegalităţii, ea duce, întotdeauna, la protest. Egalitatea este bazată pe negarea oricăror distincţii, dar pentru că ele există, dorinţa de egalitate ne cere să ne opunem acestora, să impunem egalitatea oamenilor şi, ce este şi mai rău, refuzarea acestor distincţii care sunt esenţa vieţii. Persoana – bărbat sau femeie – care tânjeşte după egalitate este deja golită şi impersonală, deoarece o personalitate este alcătuită din ceea ce o distinge de ceilalţi şi nu din ceea ce o supune legii absurde a egalităţii.

Principiului demonic al comparaţiei, creştinismul îi opune dragostea. Esenţa iubirii este lipsa totală a „comparaţiei”. Egalitatea nu poate exista în această lume, deoarece lumea a fost creată din dragoste, iar nu din principii. Şi lumea însetează după dragoste, iar nu după egalitate. Nimic – şi o ştim – nu ucide dragostea şi nu o înlocuieşte cu ură, precum o face egalitatea impusă lumii ca ţel şi valoare. Şi tocmai în dragoste, şi nimic altceva, îşi află rădăcina dualitatea omului ca femeie şi bărbat. Aceasta nu este o greşeală pe care umanitatea trebuie să o îndrepte prin „egalitate”, nu este o fisură sau o întâmplare – ea este prima şi cea mai ontologică expresie a vieţii. Aici, realizarea personală se împlineşte în sacrificiul de sine, aici, se află biruinţa asupra „legii”, aici, dispare afirmarea de sine a bărbatului ca bărbat şi a femeii ca femeie şi aşa mai departe. Toate acestea înseamnă că nu există egalitate, ci doar o distincţie ontologică ce face posibilă dragostea, şi anume: unitate nu egalitate. Egalitatea presupune existenţa mai multor egali care nu formează niciodată o unitate, deoarece esenţa egalităţii constă tocmai în păstrarea. In unitate, distincţiile nu dispar, ci devin unitate, viaţă, creativitate. Bărbatul şi femeia sunt parte a naturii lumii, însă numai o fiinţă umană îi transformă în unitatea unei familii. Aversiunea culturii noastre faţă de familie se bazează pe faptul că familia este ultimul bastion de expunere a răului egalităţii.

“Biografia unui destin misionar” – jurnalul Parintelui Alexander Schmemann

PS: sublinierile imi apartin

%d blogeri au apreciat asta: