Ofensiva LGBT+feministi impotriva Bisericii

Se inmultesc stirile cu privire la compromiterea bisericile din interior prin ofensiva LGBT+feministi contra crestinilor care se tin de Biblie.

In Michigan pastorilor li se iau la control predicile pentru a nu spune ceva despre pacatul homosexualitatii.

În Idaho, SUA,  Donald Knapp, slujitor hirotonit a refuzat să efectueze o ceremonie gay în biserică si acum se confruntă cu o pedeapsă de 180 de zile în închisoare și 1000 dolari amenda pentru fiecare zi în care refuză, să oficieze căsătoria între persoane gay.

Biserica Romano-catolica a fost la un pas de a fi (mult) mai prietenoasa cu gay-ii.

David Gushee, a professor of Christian ethics at Mercer University, a Baptist-rooted college and divinity school in Georgia is now Pro-LGBT.

Problema incepe sa fie pusa in termenii: ori noi , ori ei – Robert P. George: Gay Marriage and Religious Freedom Cannot Coexist

La anglicani problema femeilor episcop este „cap de afis” pentru sinodul ce vine

La adventisti problema hirotonirii femeilor ca pastori( mai „inapoiati” dupa cum se vede fata de anglicani) este de asemeni pusa pe agenda conferintei lor generale de la anul( cu sanse maxime de reusita).

Biserica este dinamitata din interior prin tradari si compromisuri „corecte politic”. Nu mai e nevoie de persecutie din afara…

Hirotonirea femeii – perversiunea adventista

Cum subiectul este unul pe care nu-l ratez/”iert” de obicei, nu pot lasa neamendata perversiunea „hermeneutica” ce pregateste oficializarea hirotonirii de femei la adventisti. Intr-o postare oficiala recenta, boborul adventist este invitat sa studieze la nivel individual/personal problema hirotonirii femeii . De ce? Pentru ca urmeaza o conferinta generala la care va fi repusa pe tapet hirotonirea femeii. Dupa ce propunerea ca femeile sa fie hirotonite ca pastor a fost respinsa de catre delegatii prezenti la sesiunile Conferintei Generale din anii 1990 si 1995 a venit timpul ca partida feminista sa-si ia revansa. Terenul este acum pregatit mult mai atent pentru a nu avea surprize: s-a infiintat o comisie care timp de 2 ani a studiat problema, si ca rezultat a produs materiale care sa ajute la o intelegere „progresista” , „potrivita” si „adecvata” . Consensul n-a fost gasit, dar politic s-a ajuns la 3 pozitii dintre care doua pica de minune feministilor:

Poziţia 1 subliniază condiţiile biblice pentru hirotonire, în conformitate cu 1 Timotei 3 şi Tit 1, şi faptul că în Biblie nu sunt menţionate femei hirotonite ca preoţi, apostoli sau prezbiteri. Astfel, conform acestei poziţii, Biserica Adventistă nu are un fundament biblic pentru hirotonirea femeilor.

Poziţia 2 subliniază rolurile de conducere ale unor femei din Vechiul şi Noul Testament precum Debora, Hulda şi Iunia, şi pasaje biblice din Geneza 1 şi 2 şi din Galateni 3:26-28 care subliniază faptul că toţi oamenii sunt egali în ochii lui Dumnezeu. Astfel, conform aceste poziţii, principiul biblic al egalităţii îi permite Bisericii Adventiste să hirotonească femei în poziţii de conducere în biserică, oricând acest lucru este posibil.

Poziţia 3 recunoaşte un model biblic al conducerii bărbatului în Israel şi în biserica creştină primară, susţinut şi de poziţia 1. Dar aceasta subliniază şi faptul că Dumnezeu a făcut excepţii, precum îndeplinirea dorinţei lui Israel de a avea un rege. Conform acestei poziţii, hirotonirea femeilor este o problemă de ţine de regulamentul bisericii, nefiind un imperativ moral; astfel, Biserica Adventistă ar trebui să permită fiecărui câmp să decidă dacă hirotoneşte sau nu femei.

Am zis „pica de minune” pentru ca singura varianta corecta deja este in minoritate si „profetesc” ca nu va fi cea castigatoare. Se va merge pe varianta perversa a compromisului care sa pastreze „unitatea bisericii”. O „evolutie” de la „contra clar” (pozitia 1) si „pro clar” ( pozitia 2) ar fi prea socanta, scandaloasa si riscanta (cu potential schismatic). Se va face apel la evitarea „extremelor” si la „unitate” iar varianta castigatoare va fi cea pervers-obraznica.

De ce pervers-obraznica? Pentru ca eludeaza cu tupeu autoritatea Bibliei (si traditiei) , si trece problema in sfera strict „administrativa” in care Cuvantul lui Dumnezeu NU conteaza  ci cuvantul majoritatii delegatilor conteaza. Perversa pentru ca desi „recunoaşte” un model biblic al conducerii bărbatului în Israel şi în biserica creştină primară, susţinut şi de poziţia 1, de fapt nu recunoaste . „Argumentul” „exceptiei” hiper-catastrofal ilustrat de „îndeplinirea dorinţei lui Israel de a avea un rege” muta problema din seama autoritatii suverane a lui Dumnezeu in Biserica in sfera mofturilor delegatilor la GC. Lui Dumnezeu i se stinge „microfonul”, este invitat sa nu-Si mai dea cu „parerea”, pentru ca problema nu mai tine de modul cum El, Domnul si intemeitorul Bisericii isi guverneaza Biserica, ci de „regulament”-ul delegatilor. In alte cuvinte: „Dumnezeule care ai infiintat Biserica, te rugam sa nu Te bagi in chestia asta care ne priveste exclusiv pe noi. Ne-ai lasat biserica pe maini , acum lasa-ne sa o guvernam cum ne taie capul”. Adica fix ce a facut „fiara papala” : cu de la noi putere substituim sambetei duminica. Asa vor muschii nostri iar Tu Domnul sabatului ai dreptul sa taci si sa nu te bagi. I-ai dat cheile lui Petru, papilor si cardinalilor deci nu le incurca socotelile acum.”

Argumentul cu „Dumnezeu a făcut excepţii, precum îndeplinirea dorinţei lui Israel de a avea un rege” este catastrofal. Profetul Domnului Samuel mustra aspru pacatul/nelegiuirea inlocuirii lui Dumnezeu cu un rege muritor:

„4. Toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel s-au adunat şi au venit la Samuel, la Rama, 5. spunându-i: „Tu eşti bătrân, iar fiii tăi nu-ţi calcă pe urme. Acum dar pune un rege care să domnească peste noi, aşa cum au toate neamurile!” 6. Samuel a văzut ca un lucru rău faptul că ei au cerut un rege să domnească peste ei şi s-a rugat Domnului. 7. Domnul însă i-a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce îţi va spune, pentru că nu pe tine te leapădă, ci pe Mine, ca să nu mai domnesc peste ei. 8. Aşa au făcut din ziua în care i-am scos din Egipt şi până astăzi: M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei. Ei fac aşa şi cu tine. 9. Ascultă-le deci glasul, însă avertizează-i şi fă-le cunoscut care vor fi drepturile regelui care va domni peste ei.” ” (1 Samuel 8:4-9, NTR)

„16. Rămâneţi în continuare aici şi priviţi acest mare lucru pe care Domnul îl va face sub privirea voastră. 17. Nu este astăzi seceratul grâului? Am să chem pe Domnul şi El va trimite tunet şi ploaie. Atunci veţi înţelege că aţi făcut un mare rău în ochii Domnului, cerând pentru voi un rege. 18. Samuel l-a chemat pe Domnul Care a trimis tunet şi ploaie în ziua aceea. Atunci întregul popor s-a temut foarte tare de Domnul şi de Samuel. 19. I-au spus lui Samuel: – Roagă-te Domnului, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, ca să nu murim, căci am adăugat la toate păcatele noastre şi răul de a cere pentru noi un rege. 20. Samuel a răspuns poporului: – Nu vă fie teamă! Aţi făcut tot răul acesta, numai să nu vă întoarceţi din a-L urma pe Domnul şi din a-I sluji cu toată inima voastră.” (1 Samuel 12:16-20, NTR)

O mai prosteasca si neinteleapta „argumentare” nici ca puteau gasi „desteptii” care au redactat „pozitia”. Sa „argumentezi” cu un pacat evident o blestematie pe care vrei s-o faci este … incalificabil. Gura pacatosului adevar grai, inca o data: „vrem sa oficializam un pacat evident ca si evreii, si daca lor le-ai facut moftul, nu e cazul sa ni-l refuzi noua. Si oricum nu ne pasa daca mai trimiti tunet si ploaie cand nu-i timpul lor, noi mergem pe drumul nostru oricum. Noi facem regulile aici, nu Tu. Sa taci.”

Macar evreii s-au „temut foarte tare de Domnul şi de Samuel” cand au realizat nebunia. La adventisti, nici gand de remuscari.

In cadrul pozitiei 3 se poate observa opozitia dintre „recunoaşte un model biblic al conducerii bărbatului în Israel şi în biserica creştină primară” si „Dar [ADVERSATIV] aceasta subliniază şi faptul că Dumnezeu a făcut excepţii” „astfel, Biserica Adventistă ar trebui să permită…” Model biblic vs dezlegare de la biserica cu pretextul unor exceptii inghitite de Dumnezeu . Vorbeam candva de obraznicia bisericii vechi de a-L contrazice fatis pe Dumnezeu. Pomeneam mai sus de tupeul Romei de a schimba ce spune Domnul sabatului cu ce spune papa. Adventistii pregatesc oficializarea (pentru ca femei pastor au deja de mult timp, in ciuda hotararilor GC) unei obraznicii care sa le faca concurenta obrazniciilor bisericii vechi cat si „fiarei papale”. 

PS: cand am demisionat (acum aproape 12 ani) ca pastor azs am anticipat „evolutia” asta careia nu voiam sa-i fiu partas. Iata ca timpul imi confirma intuitia si corectitudinea deciziei. Cei care mi-ar spune ca era bine sa fi ramas ca sa lupt impotriva, sper ca realizeaza cat de naiv le e sfatul. Dovada cei care au ramas ca sa lupte … degeaba.

PPS : stiam de mult abordarea perversa a pozitiei 3 de la prof. Florin Laiu. E smechereasca tentativa de scoatere a problemei din sfera revelatiei si aducerea ei in sfera exclusiv administrativa. Dar nu tine: sa-i ceri lui Dumnezeu sa nu mai aiba nici un cuvant de spus in guvernarea Bisericii este aberant si nebunesc.

 

Speranta ”progresului” adventist: sa moara generatia ”proasta”/retrograda

Un ”barometru” al acapararii bisericilor de catre liberalismul teologic, este, prin altele, problematica hirotonirii femeilor, subiect asupra caruia am revenit din timp in timp mai ales in relatie cu adventistii, din motive legate de trecut…

Iaca-ta inca o stire de la ei, conform careia ceea ce se asteapta printre adventisti pentru hirotonirea femeilor ca pastori este… moartea! Moartea generatiei care nu este ”suficient de educata” pentru a se situa in pas cu ”procesul” de ”crestere” urmarit de adeptii feminismului azs. Mai marii ”sinedriului” ”azs” au decis sa nu supuna anul acesta dezbaterii plenarei mondiale problema hirotonirii femeilor,pentru ca din 13 diviziuni doar 3 sunt dispuse la acest ”progres”, in timp ce doua se abtin de la un raspuns clar, iar liderii a 8 diviziuni considera ca ”…oamenii din regiunea lor ar fi afectaţi în mod negativ. … [Ar] afecta în mod grav unitatea [bisericii]”. Asadar ”scorul” este (inca!) 8-3/5  in favoarea ”traditionalistilor” ”ne-progresisti”. Cand trag nadejde insa progresistii sa rastoarne scorul? Cand se vor ”maturiza” suficiente diviziuni pentru ca ”progresul” sa vina, in cele din (prea) urma? Tinand cont de timpul in care scorul a ajuns 8-3/5 de la 11-1 , probabil dupa inca un deceniu*(daca nu mai devreme…)  inca vreo 3 diviziuni se vor fi ”luminat” asa incat sa se poata scoate fie si un chinuit 7-6 pro-hirotonirea femeilor.

”Fenomenala” mi se pare insa ”seninatatea” cu care, suparat, seful mondial al azs-ilor spune non-salant ce (se) asteapta:

În consecinţă, Paulsen a spus că liderii Bisericii au concluzionat că nu există „un motiv pentru abordarea problemei în cadrul Sesiunii Conferinţei Generale… Am simţit că nu puteam aborda acest subiect. Având în vedere sentimentele şi răspunsurile pe care le-am primit, trebuie să o lăsăm aşa.”

Cu toate acestea, a adăugat el, „pentru a fi echitabili cu biserica la nivel mondial, mulţi dintre voi spun,” Există, de asemenea, schimbări care au loc în biserica din regiunea noastră. Nu mai suntem cum eram acum 10 ani. „ Este un proces de educaţie, un proces de creştere. Poate este nevoie de o nouă generaţie. Nu ştiu.”

Cu alte cuvinte, circa doua treimi dintre azs-ei sunt ”imaturi”, insuficient ”crescuti”, ”ne-educati”, mai pe sleau spus retrograzi daca nu chiar prosti. ”Isteti” sunt ”progresistii”, ”(i)luminatii”, oamenii timpului si duhului veacului prezent cu toata NEbunia lui. Trebuie deci sa moara o generatia inca a bunului simt, pentru a face loc ”progresului”…

PS: * poate in doua-trei decenii ”vantul” voturilor va bate favorabil si pentru ”progresul” acceptarii ca pastori azs a homo-lesbi-trans… Probabil si ei isi pun speranta in moartea a nu una ci doua-trei generatii ”needucate” suficient…

Cum se intra in randul lumii „bune”: adventistii, desi „intarziati”

Am scris de mai multe ori pe blog despre asaltul feminismului anti-biblic asupra Bisericii.  Am postat luari de pozitie din ortodoxie(1, 2, 3), sau raportari ale catolicismului ca si reactii, comentarii si remarci personale.

Am atras atentia asupra „binomului” nedespartit – feminism-homosexualitate. Bisericile care initial s-au limitat la acceptarea femeilor la hirotonire, ulterior au acceptat si deviatii sexuali in aceleasi slujbe sfinte.

Putine au mai ramas denominatiunile protestante care inca mai rezista furiei turbate cu care liberalismul „teologic” „vine, vine, vine, calca totul in picioare”. Ca protestantismul este aproape total doborat de acest flagel  este o proba suficient de consistenta a consecintelor ignorarii istoriei interpretarii Scripturii,Traditiei si istoriei Bisericii.

Printre gruparile „conservatoare”, „fundamentaliste”, le place din ce in ce mai putin sa se numere si adventistilor. Pentru a nu fi dis-pretuiti si marginalizati ca „obtuzi, inapoiati, medievali,inculti” liderii adventisti lucreaza intens la emanciparea gloatei de la firul ierbii, a celor multi dar… „prosti”. Asa se face ca dupa o tentativa respinsa de „talibanii” azs din „lumea a treia” de a „deschide” (prin manevre politice deloc ortodoxe) confesiunea azs la hirotonirea femeilor, iata ca „progresistii” pregatesc „inevitabilul”: acceptarea deschisa, oficiala a femeilor la hirotonire.

Ca practic o „semintie”/diviziune din 12 ( precum pe vremea Judecatorilor, semintia impertinenta a lui Beniamin) de mult a dat cu tifla hotararii  imajoritatii(temporara se vede)  si femeile sunt agresiv si insistent promovate ca „pastori seniori” este deja o banalitate.

Asa se face ca pretendentii la titulatura exclusivista de „ramasita sfarsitului”, adventistii , se indreapta si ei spre inevitabilul deznodamant al suratelor „Babilonului”: intrarea in clubul select al „bisericilor” „emancipate”, aggiornamentalizate, (post)moderne, care s-au dezis mai vartos ca Petru de „ruralele medievalisme ale lumii a 3-a”.

Cand, cu chiu cu vai, votul „democratic” va consfinti modernizarea si emanciparea adventistilor, vor putea scoate si ei in final capul in lumea „buna, civilizata”, fara a mai rosi pentru puerilele lor scrupule si „conditionari culturale” semi-tribale. In sfarsit va fi lepadat ia de taranca prostuta din Cuca Macaii, si se va fi imbracat si ex-taranacuta asteptatoare de la ultima casa de moda. Isi va fi curatit picioarele de tarana si va purta o pereche de pantofi super-shic. Va fi uitat mirosul de lapte proaspat muls de la vaca si va putea intoarce nasul lumii dupa ea cu un parfum frantuzesc de ultima ora si pret respectabil .

Pana la implinirea acestei „fericite” nadejdi, progresistilor le ramane mult de „dichisit” la urne iar „talibanilor” li se pregatesc surprize-surprize mult mai reusite decat cele ale Andreei Marin.

In culise bataia continua, cu pumni mai mult sau mai putin sub centura. Incet-incet se renunta la loviturile cu zgomot infundat, iar kalashnikovurile iau locul revolverelor cu surdina:

Presedintele Uniunii Africa Centrala, Allah-Ridy Kone, a facut apel la „unitate in cadrul Bisericii” si a sustinut ca nu exista temei biblic pentru hirotonirea femeilor. Arhivarul Conferintei Generale, Bert Haloviak, a aratat ca Ellen G. White, co-fondatoare a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, a interpretat textul din  Isaia 61:6 – „Dar voi va veti numi preoti ai Domnului, si veti fi numiti slujitori ai Dumnezeului nostru.” – ca aplicandu-se atat la femei cat si la barbati.

Stirea oficiala contine si o „minciunica” corect-politica dar cat Casa Poporului de mare:

Femeile au fost hirotonite oficial ca pastori numai in China, unde hirotonirea este un atribut atat al conducerii adventiste din regiune cat si al Miscarii Patriotice „Three-Self” din subordinea guvernului.

Cu alte cuvinte, vezi-Doamne, de vina pentru vizita la bordel pana la legalizarea prostitutiei ar fi Miscarea Patriotica „Three-Self” din subordinea guvernului… ateu-comunist, dincolo de posibilitatile de control ale parghiilor unsilor GC.

Minciuna e cu atat mai grosolana cu cat Diviziunea Nord-Americana recunoaste cat se poate de oficial si strident ca ei au femei pastor si-s tare mandrii de statutul de „spargator de gheturi”. Ba mai mult, ameninta ca vor o femeie nici mai mult nici mai putin decat presedinte de conferinta:

delegatii din America de Nord, inclusiv Don Schneider, Presedintele Diviziunii America de Nord, si Ricardo Graham, Presedintele Uniunii Pacific, au aratat ca in prezent o femeie ocupa functia de Secretar executiv al unei conferinte si, dupa cum a declarat Graham, „va veni timpul cand ea va fi luata in considerare pentru a indeplini functia de presedinte al conferintei”

Emotionante, patetice de-a dreptul, sunt apelurile la „unitate” ( intre cine si cine?) asortate cu strigatele de razboi si „injuraturile” printre dinti cu „zambetul” crispat pe buze. Parintescul si impaciuitorul apel al sefului GC:

„In unele parti ale lumii hirotonirea este buna pentru bisericile noastre locale. In altele, hirotonirea nu este buna pentru bisericile noastre locale. Fac apel catre dumneavoastra sa nu transformati acest subiect intr-o problema,” le-a spus Jan Paulsen delegatilor.

este total rupt de realitate. Ceea ce propune „sfintia” sa au incercat anglicanii, luteranii… si a dus la scindari rasunatoare. Ca sa nu mai zic de  utilitarismul extrem, dus pana-n panzele…negre: hirotonirea femeii ar fi dupa mr GC prezident o chestiune negociabila, alba-neagra, functie de meridian si IQ. Adica „prostii” n-au decat sa ramana „prosti”, „desteptii” n-au decat sa-si puna femeile in cap; numa dijma si propaganda sa nu se subtieze…

Pana la emancipare, „talibanilor” anti-aggiornamento le ramane doar de bloguit. Zarurile au fost aruncate.

Despre hirotonirea femeilor (o perspectivă ortodoxă) – Pr. Alexander Schmemann

Vezi acest document pe Scribd

Despre hirotonisirea femeilor

Joi, 25 martie 1976

Am petrecut dimineaţa în catedrala Sfântul Ioan, unde a avut loc o dezbatere în legătură cu hirotonirea femeilor. O mulţime de femei anglicane, preoţi, laici. Unele femei purtau guler. Pentru mine a fost o atmosferă apăsătoare, întrucât ştiu că nu am vreo dovadă sau argumente, nimic care să poată fi demonstrat. Am spus că există două interpretări muzicale, două tonalităţi, iar alegerea este făcută nu cu mintea, ci cu inima – şi atunci unele dovezi sunt adăugate acelei alegeri.(…)

Am fost uimit de furia provocată de remarca mea că Hristos a fost bărbat. Cuvântul „Hristos” este folosit în zilele noastre ca un nume simbolic pentru ceea ce considerăm noi că este comoara noastră.

Vineri, 17 septembrie 1976

(…) Ieri, Adunarea Episcopală a adoptat o ordonanţă privind hirotonirea femeilor întru preot. Două treimi dintre episcopi au votat pentru; o treime, împotrivă. Cler şi laici – 51% pentru; restul împotrivă.

Am primit un telefon din Minneapolis, mi s-a cerut să particip la o adunare de protest, dar ştiu că este inutil. Ar fi îngrozitor să exploatăm o tragedie mistică atât de mare.

Un egalitarianism josnic, o laşitate în faţa lumii contemporane.

Nimic profund sau autentic. Chiar simplul fapt că a avut loc o votare…!

Insă opozanţii ordonanţei par la fel de neînsemnaţi şi de superficiali – astfel că am refuzat să merg.

Luni, 20 septembrie 1976

(…) Vineri seara, am primit un telefon de la un prieten din Minneapolis, participant la Adunarea Episcopală. In ciuda şocului, majoritatea se vor obişnui cu ceea ce s-a întâmplat. Oricum, amploarea crizei este considerabilă. Sunt atât de bucuros că nu am fost nevoit să mă adâncesc în acea atmosferă.

“Biografia unui destin misionar” – jurnalul Parintelui Alexander Schmemann

PS: sublinierile imi apartin

PPS: a se vedea si  „Women and the Priesthood” de acelasi autor

De ce nu poate fi preot o femeie?

Miercuri, 11 februarie 1976

De ce nu poate fi preot o femeie? Am discutat îndelung cu Părintele Tom, care este criticat de către unele femei ortodoxe şi multe altele pentru articolul său din St Vladimirs Seminary Quarterly. De când au început toate aceste discuţii legate de hirotonirea femeii, sunt tot mai surprins, nu atât de subiectul discutat, cât de ceea ce iese la lumină despre teologie. Nu este posibil să găseşti argumente hotărâtoare în favoarea sau împotriva hirotonirii – hotărâtoare, în sensul de a fi obiectiv convingătoare pentru ambele părţi. Fiecare parte are dreptate din punctul ei de vedere, din perspectiva ei şi în virtutea argumentelor proprii. Sfântul Ioan de Kronstadt a spus despre ereziile lui Lev Tolstoi: „O! Nebune conte! Nu crezi tu în Sfinţii Apostoli?” Dar ereziile lui Tolstoi încep cu necredinţa lui în Apostoli! Ţinta nu este găsirea argumentelor Ex traditione. O erezie este, întotdeauna, „dintr-o bucată”, integrală, nu compusă din fragmente; este, cu adevărat, o alegere profundă, nu doar o greşeală care se poate îndrepta în unele detalii. De aici şi inutilitatea dialogurilor teologice. Toate argumentele teologice vin post factum – după faptă. Işi află rădăcina în experienţă, dar, dacă experienţa este diferită, ele nu se mai aplică. Ce a devenit evident în discuţia despre hirotonirea femeilor? Tom a zis: „Cum se poate explica faptul că o femeie poate fi preşedinte al Statelor Unite, dar nu poate fi preot?”. Mi se pare (zic eu) că n-ar trebui să fie preşedinte al Statelor Unite. Dar nimeni nu poate spune asta în zilele noastre, iar, dacă ar face-o, ar fi jignitor. Şi nu avem voie să jignim. Astfel că ne aflăm într-un cerc vicios – un cerc vicios inevitabil, când o experienţă organică, primordială, eternă este întreruptă. Cultura noastră contemporană constă în negarea şi desfiinţarea acestei experienţe; esenţa ei este negarea. Este o experienţă a negativismului, a revoltei şi a protestului. Intregul concept al eliberării este unul negativ. Ideea că „toţi oamenii sunt egali” este una dintre cele mai eronate idei apriori. Apoi urmează: „Toţi oamenii sunt liberi”, „Dragostea este întotdeauna pozitivă” (de aici, de exemplu, justificarea homosexualităţii), orice limitare este insuportabilă. Câtă vreme creştinii înşişi acceptă toate aceste „principii”, câtă vreme acceptă cultura bazată pe aceste principii, nici un argument privind imposibilitatea femeilor de a deveni preoţi nu sună valabil. Par ipocrite şi înşelătoare. Dacă începem discuţia despre „egalitatea” abstractă, ireală, denaturată dintre bărbaţi şi femei, nici un argument nu este posibil. Trebuie să începem cu expunerea şi demascarea falsităţii acestui principiu, deoarece este o invenţie abstractă. Intreaga cultură contemporană trebuie respinsă împreună cu premisele sale spirituale false şi chiar demonice. Există o falsitate profundă în principiul comparaţiei, care este punctul de plecare al principiului egalităţii. Nu obţii nimic prin comparaţie -sursa invidiei (de ce el, şi nu eu?), a protestului (trebuie să fim egali) şi apoi a mâniei, a revoltei şi a divizării. De fapt, este genealogia diavolului. Nu este nimic pozitiv; totul este negativ, de la un capăt la altul. Deoarece comparaţia conduce, întotdeauna, cu o precizie matematică la experienţa şi cunoaşterea inegalităţii, ea duce, întotdeauna, la protest. Egalitatea este bazată pe negarea oricăror distincţii, dar pentru că ele există, dorinţa de egalitate ne cere să ne opunem acestora, să impunem egalitatea oamenilor şi, ce este şi mai rău, refuzarea acestor distincţii care sunt esenţa vieţii. Persoana – bărbat sau femeie – care tânjeşte după egalitate este deja golită şi impersonală, deoarece o personalitate este alcătuită din ceea ce o distinge de ceilalţi şi nu din ceea ce o supune legii absurde a egalităţii.

Principiului demonic al comparaţiei, creştinismul îi opune dragostea. Esenţa iubirii este lipsa totală a „comparaţiei”. Egalitatea nu poate exista în această lume, deoarece lumea a fost creată din dragoste, iar nu din principii. Şi lumea însetează după dragoste, iar nu după egalitate. Nimic – şi o ştim – nu ucide dragostea şi nu o înlocuieşte cu ură, precum o face egalitatea impusă lumii ca ţel şi valoare. Şi tocmai în dragoste, şi nimic altceva, îşi află rădăcina dualitatea omului ca femeie şi bărbat. Aceasta nu este o greşeală pe care umanitatea trebuie să o îndrepte prin „egalitate”, nu este o fisură sau o întâmplare – ea este prima şi cea mai ontologică expresie a vieţii. Aici, realizarea personală se împlineşte în sacrificiul de sine, aici, se află biruinţa asupra „legii”, aici, dispare afirmarea de sine a bărbatului ca bărbat şi a femeii ca femeie şi aşa mai departe. Toate acestea înseamnă că nu există egalitate, ci doar o distincţie ontologică ce face posibilă dragostea, şi anume: unitate nu egalitate. Egalitatea presupune existenţa mai multor egali care nu formează niciodată o unitate, deoarece esenţa egalităţii constă tocmai în păstrarea. In unitate, distincţiile nu dispar, ci devin unitate, viaţă, creativitate. Bărbatul şi femeia sunt parte a naturii lumii, însă numai o fiinţă umană îi transformă în unitatea unei familii. Aversiunea culturii noastre faţă de familie se bazează pe faptul că familia este ultimul bastion de expunere a răului egalităţii.

“Biografia unui destin misionar” – jurnalul Parintelui Alexander Schmemann

PS: sublinierile imi apartin

Despre supunere

1 Corinteni 11:3

Dar vreau sa stiti ca Hristos este Capul oricarui barbat; ca barbatul este capul femeii si ca Dumnezeu este Capul lui Hristos.

” Trei grade de supunere sunt introduse aici. Bărbatul trebuie să recunoască pe Hristos ca Domn şi Stăpân al său; femeii, în timp ce recunoaşte supremaţia lui Hristos ca Domn peste toţi, i se cere să recunoască faptul că în viaţa de familie ea e pusă sub conducerea şi protecţia bărbatului; Hristos, deşi egal cu Tatăl, (vezi Nota Adiţională la Ioan 1), e prezentat ca recunoscând pe Dumnezeu drept Cap. Chiar şi între egali trebuie să fie un cap. Un comitet de bărbaţi de rang egal încă îşi alege un preşedinte. Unii văd aici o referire la o supunere voluntară a lui Hristos în executarea planului mântuirii. (Vezi mai departe la 1Cor 15:25-28). Puterea şi demnitatea soţului depinde de poziţia pe care o deţine faţă de Hristos, Capul său, de aceea, dependenţa soţiei de soţ este în sensul adevărat dependenţa de Hristos prin soţ. Dependenţa soţiei de soţul ei a fost un plan rânduit de Dumnezeu pentru binele ambilor soţi (vezi PP 58, 59). Totuşi, dependenţa aceasta nu implică în nici un fel nici cea mai mică măsură de degradare. După cum biserica nu suferă o dezonoare fiind dependentă de Hristos (vezi Efes 1:18–23; 3:17–19; 4:13, 15, 16), nici femeia nu suferă fiind dependentă de bărbat. ”

CBAZS

11:3 Pavel se ocupă acum de subiectul propriu-zis al acoperirii capului femeilor. In spatele instrucţiunilor sale pe această temă stă faptul că orice societate demnă de respect e întemeiată pe aceşti doi piloni de bază: existenţa unei autorităţi şi supunerea în faţa acelei autorităţi. Nu poate exista o societate în care lucrurile să meargă bine dacă nu sunt respectate aceste două principii de bază. Mai întâi, capul oricărui bărbat este Cristos; Cristos este Domn iar bărbatul I se supune Lui. In al doilea rând, capul femeii este bărbatul; bărbatului i s-a dat să fie capul, femeia aflându-se sub autoritatea lui. In al treilea rând, capul lui Cristos este Dumne­zeu; chiar în cadrul Dumnezeirii, O Persoană deţine poziţia de conducător iar Alta ocupă de bunăvoie poziţia de subordonare. Aceste exemple privitoare la căpetenie şi la supune­re au fost concepute de însuşi Dumnezeu, fiind fundamentale în modul în care a alcă­tuit El universul.

De la bun început trebuie subliniat că supunerea nu presupune inferioritate. Cristos este supus lui Dumnezeu Tatăl, dar nu îi este inferior. Tot aşa, nici femeia nu este inferioa­ră bărbatului, chiar dacă i se subordonează.

Comentariul Biblic al Credinciosului

Inca de la creatie barbatul a fost „primus inter pares”:

1. femeia a fost creata dupa barbat Facerea/Geneza 2:18…, 1 Timotei 2:13

2. femeia a fost initial „derivata” din barbat , nu barbatul din femeie 1 Corinteni 11: 8

3. femeia a fost creata pentru barbat si nu invers 1 Corinteni 11: 9

Desi egali aparent, inca de la creatie „primatul” barbatesc a existat.Ulterior caderii acest „primat” s-a accentuat:

1. femeia a cazut prima Facerea/Geneza 3:1-6 ; 1 Timotei 2:14

2. femeia este pusa sub stapanirea/autoritatea barbatului Facerea/Geneza 3:16

Deci caderea nu a „destabilizat” o egalitate, pentru ca egalitatea nu a existat. Caderea a accentuat un „primat” de care ulterior s-a abuzat.

Textul din Gal 3:28 nu se refera la relatiile din casatorie ci la universalitatea mantuirii indiferent de etnie, sex. Textele  se interpreteaza in contextul lor…

Acest primat masculin este de la inceput, cum de la inceput si Fiul este Fiu supus Tatalui, si cum tot de la Creatie Adam si orice barbat este(/trebuie sa fie) supus Fiului. Aici caderea nu a schimbat absolut nimic: nici relatia Fiu-Tata, nici Fiu-barbat(i), nici barbat-femeie.

1 Corinteni 11:3 :
Dar vreau sa stiti ca Hristos este Capul oricarui barbat; ca barbatul este capul femeii si ca Dumnezeu este Capul lui Hristos.

Feminismul si mutilarea Bibliei(2)

Se sustine ca ar exista precedent de femeie preot(sau actionand ca preot) in Vechiul Testament acceptata de Dumnezeu:  Sefora, sotia lui Moise, a actionat “ca preot, indiscutabil” la circumciderea fiului sau ( Exod 4:25) pentru ca “numai preotii puteau circumcide”.

FALS! Cum nu se poate mai gogonata minciuna . Daca doar consultam sursele cele mai autorizate sa ne dea amanunte despre cine se ocupa de fapt de aceasta operatiune, iata ce spune “Enciclopedia iudaica”:

” While in Biblical times the mother (perhaps generally) performed the operation, it was in later times performed by a surgeon, or , also called by the specific name “mohel” (; see Josephus, “Ant.” xx. 2, § 4; B. B. 21a; Shab. 130b, 133b, 135, 156a) or “gozer” (). In the Codex Justinianus (i. 9, 10) physicians were prohibited from performing the operation on Roman citizens who had become converts to Judaism.”

Deci: pe cand in timpurile biblice, MAMA (probabil in general) savarsea operatiunea, in vremurile mai recente/tarzii un chirurg numit specific “mohel” se ocupa de asa ceva.

Probabil barbatii se ocupau de operatia-ritual doar pentru prozeliti adulti cum a fost cazul in Geneza 34, sau in Iosua 5 – la circumciderea evreilor nascuti in pustie si netrecuti prin acest ritual.

Enciclopedia iudaismului, Editura Hasefer, Bucuresti, 2000, articolul: “circumcizie”

“Ritualul evreiesc al circumciziei cuprinde îndepărtarea completă a prepuţului (orla), dezvelirea totală a capului penisului (atară) şi luarea unei cantităţi minime de sânge (dam brit mila). Dacă sănătatea copilului permite, operaţia trebuie să aibă loc în a opta zi de viaţă. De exemplu, dacă pruncul este născut după apusul soarelui, luni seara, şi înainte de apus, marţi seara, circumcizia va avea loc în marţea următoare. Ea se execută de către un specialist (mohel), bine pregătit în acest scop şi care trebuie să fie evreu practicant. Ceremonia poate avea loc şi de Şabat şi de sărbători şi chiar de Iom Kipur. Totodată, ea poate fi amânată dacă pune cumva în pericol sănătatea copilului. Dacă, într-o familie, se întâmplă să moară doi băieţi în urma circumciziei, ceilalţi băieţi care urmează sunt exceptaţi de la această operaţie.”

Circumcizia este practicată de toţi evreii, chiar dacă reformaţii preferă ca operaţia să fie efectuată de un medic în locul mohelului. Acesta din urmă este în general remunerat pentru serviciile lui, deşi adeseori el dăruieşte întregul onorariu în scopuri caritabile.”

Este limpede ca „buna-ziua” ca avocatii feminismului sunt in disperata cautare de argumente biblice, fie si trase de par pana la chelire, cu care sa „ia ochii” celor neatenti, superficiali sau inclinati  spre „justitie sociala”.

Insa este mai mult decat evident ca preotia era exclusiv rezervata barbatilor, atat in Vechiul Testament cat si in Noul. Dumnezeu s-a intrupat ca barbat, fapt foarte semnificativ coroborat cu imaginea Tatalui – de asemeni o imagine masculina. Preotia este rezervata fara exceptii partii barbatesti asa cum nasterea de copiii este exclusiv privilegiu pentru femeie( fara ca barbatul sa traga sforile „sa nu fie discriminat” prin nerecunoasterea dreptului egalitar de a naste 🙂 )

PS:  „barbatul” din imagine este de fapt o „ex”-femeie – http://abcnews.go.com/health/story?id=4581943 🙂

Feminismul si mutilarea Bibliei

1 Timotei 2:9 Tot la fel si femeile, cu îmbrãcãminte decentã, sã se înfrumuseteze cu pudoare si modestie, nu prin modul de împletire a pãrului, nu cu aur, perle sau haine scumpe, 10 ci cu fapte bune, asa cum se cuvine femeilor care se numesc evlavioase. 11 Femeia sã învete ascultând în tãcere si sã fie supusã în toate, 12 iar eu nu-i permit femeii sã învete pe altii, nici sã domine bãrbatul, ci sã stea în liniste, 13 cãci a fost plãsmuit mai înainte Adam si apoi Eva. 14 Si nu Adam a fost amãgit, ci femeia; lãsându-se sedusã, ea a ajuns la pãcat. 15 Totusi ea va fi mântuitã prin nasterea copiilor, numai rãmânând în credintã, iubire si sfintenie cu modestie.

Scriptura de mai sus reprezinta unul din pasajele cheie aflate sub tirul feminismului „teologic”.

Pentru a „elibera” femeia de sub „opresiunea masculilor”, avocatii emanciparii Evelor mondene recurg la un intreg arsenal de manipulare si distorsionare a cuvintelor Bibliei si a sfantului apostol Pavel, in special. Asa de pilda, este negat raportul biblic al creatiei consecutive a femeii fata de barbat. De ce? Pentru ca Pavel isi bazeaza argumentatia nu pe considerente culturale ( cu care vor sa se „scoata” adeptii feminismului), ci pe datul creatiei: barbatul a fost creat mai intai( Geneza 2:7) apoi Eva a fost derivata din coasta barbatului, mai tarziu( Geneza 2:21,22). De ce se neaga creatia consecutiva barbat-femeie? Pentru ca argumentatia apostolului este „ucigatoare” pentru pretentia de egalitate a feministelor. Mai mult, acelasi apostol, intr-un alt pasaj care da muuulte dureri de cap feministelor reia argumentatia si mai puternic:

1 Corinteni 11: 8 Caci nu bãrbatul este din femeie, ci femeia din bãrbat . 9 Si nu bãrbatul a fost fãcut pentru femeie, ci femeia pentru bãrbat.

Dupa cum se vede, si acest pasaj „trebuie” sa fie cumva facut sa sune „conditionat cultural”. Prea le zice pe sleau si „misoginul” asta de Pavel:

1. „cãci a fost plãsmuit mai înainte Adam si apoi Eva” – Adam are intaietate in ordinea creatiei

2. „Si nu Adam a fost amãgit, ci femeia; lãsându-se sedusã, ea a ajuns la pãcat.” – Eva are intaietate in ordinea pacatuirii

3. „Caci nu bãrbatul este din femeie, ci femeia din bãrbat .” – femeia a fost la origine „derivata”  din barbat

4. „Si nu bãrbatul a fost fãcut pentru femeie, ci femeia pentru bãrbat.” – ratiunea aparitiei femeii este suplinirea necesitatii barbatului de companie, ajutor (Gen 2:20 u.p „dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui” & v. 18  – Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” –  „omul singur” era barbatul! pentru a carui singuratate anormala a fost creata femeia)

De unde sa vina insa aceasta furie (pentru „libertate si egalitate” sexista) care „vine, vine, vine, calca totul in picioare”?

„Atata timp cat femeile nu vor fi chemate sa participe libere la viata politica in general, dar si de a se achita de un serviciu cetatenesc permanent si universal, nu poate fi vorba de socialism, nici cel putin de o democratie completa si durabila.”

Autorul? Vladimir Ilici Lenin! Inlocuiti in pasaj „viata politica” cu „viata religioasa/bisericeasca” si devine evident cine trage sforile in spatele luptei pentru „eliberarea femeii”. Si intamplator oare acelasi Lenin et co au fost cei mai virulenti contestatari ai creatiei divine ? Coincidenta sa fie ca le-a fost asa drag Darwin cu minciuna originii omului din maimuta?

Cum altfel ar putea batjocori dracu societatea decat subminand si rasturnand ordinea creatiei pe toate caile si mai ales in nucleul-cheie: familia? De aceea „emanciparea” femeilor, copiilor, gay-lor si a tuturor dezaxatilor sexuali. Distrugand autoritatea parintilor fata de copiii, barbatului fata de sotie si copiii, obstei normale fata de anormali (care vor sa-si impuna anormalitatea ca egala – initial, si ulterior definitorie – normalitatii)  dracu jubileaza: creatia si ordinea ei sunt rasturnate cu susul in jos si prin ea imaginea si autoritatea lui Dumnezeu insusi este rasturnata.

Ca barbatii sunt vinovati de abuzuri e mai mult decat evident. Dar solutia nu este rasturnarea autoritatii randuite lor de Dumnezeu ci corectarea lor. Cum? Raspunde celalalt mare apostol, Petru:

1 Petru 3:1. Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor,2. Văzând de aproape viaţa voastră curată şi plină de sfială.

PS: remarcabil este si articolul ex-presedintelui uniunii baptiste romane Paul Negrut – „Postmodernismul şi poporul condus de femei si copii„