Atuurile metodismului

It is my view that one will not understand Methodism unless one recognizes that it is Catholic, Orthodox, Anglican, Protestant and non-conformist, and that it has in principle always been so. It is eclectic in its approach to theological enquiry, taking nourishment anywhere it can. Our founder, John Wesley rediscovered God, or rather believed himself to have been found by God. He took that experience seriously, fed on the scriptures, read widely in the Church Fathers and drew on traditions which are identifiably Catholic and Orthodox. He was profoundly influenced by pietism, especially the Moravians but also by the Jesuits.

Kenneth Willson, Methodist Theology (Doing Theology)

(…) s-au organizat conferinţe pentru a examina concordanţa dintre Biserica Ortodoxă şi  tradiţia wesleyana. Chiar dacă aceştia din urmă pornesc dintr-o perspectivă vestică,  concluziile lor sunt  mult mai in acord  cu perspectiva ortodoxă asupra naturii umane [decat alte traditii protestante].

Puţini evanghelici inţeleg astăzi că anumite forme de închinare, care sunt populare printre evanghelici, scot la iveală o incredibilă asemănare cu această temă a lui Atanasie prezentă în teologia ortodoxă. Accentul pus  de  ortodoxie  pe  Christus  Victor subliniază  moartea  şi  învierea  lui Cristos  ca biruinţă asupra puterii răului  şi a morţii.  O serie de imnuri ale lui Charles Wesley(„Dragostea divină” şi „Tu, cel care ai venit de sus”) reflectă perspectiva cristologiei patristice greceşti, cu accentul său pe transformarea umană prin îndumnezeire.

(…) un teolog ortodox ar putea lua  in considerare o  serie de  discuţii – începând cu urmaşii lui Wesley, cu care avem cele mai multe in comun, urmaţi de luterani şi probabil de calvinişti.

Bradley Nassif, Ortodoxie si Evanghelism, p.  22, 50, 111-112

Wesley,credinta vie si sfintirea

Cînd Hristos a spus: „Credinţa ta te-a mîntuit”, nu se referea la credinţa pe care o puteau avea şi demonii, ci la cea pe care Pavel a descris-o ca fiind „credinţa care este lucrătoare prin iubire”: teologii ortodocşi răsăriteni, părinţii de la Conciliul tridentin şi John Wesley conside­rau acel text favorit pentru relaţia strînsă existentă între îndreptăţirea prin credinţă şi vieţuirea în sfinţenie. Exista într-adevăr „un consens universal al tuturor celor ce sînt ortodocşi” (cel puţin potrivit definiţiilor Reformei) că, în vreme ce „cuvîntul a îndreptăţi nu trebuie luat într-un sens moral”, credinţa care îndreptăţeşte trebuie totuşi să fie vie, să producă nu doar iertarea păcatelor, ci şi o reînnoire a vieţii, şi era un grosolan „abuz faţă de doctrina” îndrep­tăţirii a trage concluzia, pe baza acesteia, „că cineva se poate mîntui fără fapte bune”.

Jaroslav Pelikan, Traditia crestina – Volumul V

Este remarcabila „coalitia” lui Wesley cu viziunea ortodoxo-catolica a sfintirii prin prisma „credintei care lucreaza prin iubire”. Spre deosebire de Luther si Calvin, ale caror pozitii virulent anti-catolice, au dus la pozitii dezechilibrate, Wesley a avut intelepciunea „temperantei” , a inteleptei cai de mijloc: a respins „excesele sfintirii” de la ortodocsi si catolici ( mijlocirea Fecioarei, sfintilor, icoanelor, preotilor, tainelor) dar a pastrat continuitatea cu cea mai pura traditie evanghelica a sfintirii. Evitand atat extremele protestante cat si pe cele ortodoxo-catolice, Wesley se pozitioneaza ideal chiar pe linia evanghelica cea mai fina : Legea si Evanghelia nu se „contreaza” ci se „completeaza”, indreptatirea si sfintirea nu se „submineaza” reciproc ci sunt ambele „in slujba mantuirii” cu care fiecare se confunda complet doar „impletite”.

PS: adventistii, fiind profund indatorati teologic lui Wesley, se trezesc astfel mult mai aproape de tabara … papala/”anti-christa” si ortodoxa decat luteranii , calvinii, baptistii… interesant, nu? 🙂

Interviu cu pastorii metodiști ai Bisericii ”Calea Credinței” din Cluj

Reflecții creștine

              Iubiți prieteni, suntem onorați astăzi să îi avem alături, prin intermediul acestui articol, pe cei doi pastori ai Bisericii Metodiste Unite ”Calea Credinței” din Cluj.

  -Vă mulțumim pentru oportunitatea pe care ne-o oferiți de a cunoaște câteva lucruri privitoare la sfânta și rodnica dumneavoastră lucrare spirituală!

-Va multumim si noi pentru interesul dvs. de a face cunostință cu biserica noastră.

-Care este, pe scurt, istoria Bisericii Metodiste ”Calea Credinței”?

– În anul 1994, pastorul american Matthew Elliot, împreună cu familia, a primit chemarea de la Dumnezeu să slujească națiunii române. Începuturile nu au fost uşoare, acesta hotărând, după câţiva ani de slujire în Cluj-Napoca, să locuiască la sat, în condiţii similare cu cele ale ţăranilor români, departe de confortul din SUA.

Pastorul, având o inimă plină de pasiune pentru Dumnezeu, a reuşit să câştige încrederea multor români. Aceştia au văzut inima sa şi dorinţa arzătoare de a transmite…

Vezi articolul original 987 de cuvinte mai mult

John Wesley – Christian Movie

Wesley-anism si ortodoxie

Constat cu placere ca nu sunt singurul care observ apropierea dintre Wesley si ortodoxie. Agnusstick scrie bine:

(…) impresia mea despre metodism (cel Wesleyan, nu ştiu dacă prezentul mai seamănă) este că ar fi un fel de ortodoxie aplicată pe cultura evanghelică (sfinţirea individuală ca trăsătură esenţială, alături de doctrina harului). De fapt, poate că metodismul reprezintă o purjare a ortodoxiei de elementele obsesiv-simbolice ale Tradiţiei, ceea ce deja mi-l recomandă ca având o teologie la care aş adera cu plăcere (n-am apucat încă să o studiez).

Exista deja cateva volume care analizeaza apropierea, compatibilitatea si diferentele intre cele doua entitati eclesiastice:

Orthodox and Wesleyan Scriptural understanding and practice By S. T. Kimbrough

Orthodox and Wesleyan spirituality edited by S. T. Kimbrough

Orthodox and Wesleyan ecclesiology By S. T. Kimbrough

A se vedea si articolele din ”Wesleyan Theological Journal” si ”Asbury Theological Journal”:

Orthodox Christianity, Wesleyanism, and Process Theology

JOHN WESLEY AND EASTERN ORTHODOXY: Influences, Convergences, and Differences

(…) s-au organizat conferinţe pentru a examina concordanţa dintre Biserica Ortodoxă şi  tradiţia wesleyana. Chiar dacă aceştia din urmă pornesc dintr-o perspectivă vestică,  concluziile lor sunt  mult mai in acord  cu perspectiva ortodoxă asupra naturii umane [decat alte traditii protestante].

Puţini evanghelici inţeleg astăzi că anumite forme de închinare, care sunt populare printre evanghelici, scot la iveală o incredibilă asemănare cu această temă a lui Atanasie prezentă în teologia ortodoxă. Accentul pus  de  ortodoxie  pe  Christus  Victor subliniază  moartea  şi  învierea  lui Cristos  ca biruinţă asupra puterii răului  şi a morţii.  O serie de imnuri ale lui Charles Wesley („Dragostea divină” şi „Tu, cel care ai venit de sus”) reflectă perspectiva cristologiei patristice greceşti, cu accentul său pe transformarea umană prin îndumnezeire.

(…) un teolog ortodox ar putea lua  in considerare o  serie de  discuţii – începând cu urmaşii lui Wesley, cu care avem cele mai multe in comun, urmaţi de luterani şi probabil de calvinişti.

Bradley Nassif, Ortodoxie si Evanghelism, p.  22, 50, 111-112

Dupa cum se vede, ortodocsii insisi recunosc in metodisti ramura protestanta cea mai afina rasaritului pravoslavnic(chiar mai apropiati decat ”mama” anglicana a metodismului,datorita ”eliberarii” lui Wesley de augustinianismul predestinationist… si nu numai). Caci, intr-adevar, wesleyanismul este ”un fel de ortodoxie aplicată pe cultura evanghelică”, ”o purjare a ortodoxiei de elementele obsesiv-simbolice ale Tradiţiei” cum bine observa amicul mai sus citat.

Vor fi interesante consecintele practice ale dialogului metodisto-ortodox. Ce anume metodistii vor recupera din ortodoxie, ce vor respinge mai departe si, de asemeni,isi vor veni in fire renuntand la hirotonirea femeilor si alte nebunii? Cat de dispusi vor fi ortodocsii la o revivalizare a credintei prin ”contaminare” cu spiritualitatea wesleyana. Vor putea ortodocsii sa se descotoroseasca de paguboasele pseudo-traditii atat de impamantenite in mentalul vulgului desi nu le intelege nici ”rosturile” nici relevanta?

Geniul organizatoric al lui John Wesley

Creşterea în Cristos: societăţi, clase, grupuri

Una dintre cele mai inedite contribuţii ale lui Wesley la formarea spirituală a fost o inovaţie care i-a ajutat pe noii convertiţi ai lui Cristos să crească în credinţa lor. Dat fiind că a călătorit foarte mult, Wesley şi-a dat repede seama că mulţi oameni vin la credinţa în Cristos fără să ştie măcar cum să crească în această nouă credinţă. Ca urmare, Wesley şi-a organizat mişcarea în trei grupuri de mărime diferită, fiecare dintre acestea cuprinzându-i şi sprijinindu-i pe cei aflaţi la un anumit nivel de creştere spirituală.

„Societăţile” erau în esenţă nişte biserici congregaţionale. „Clasele” erau nişte grupuri mixte în care se adunau nu mai mult de 50 de indivizi pentru a se ruga şi a fi învăţaţi. „Grupurile” erau formate din câte zece indivizi de acelaşi sex care se întâlneau săptămânal pentru a discuta despre anumite întrebări directe şi decisive pentru a determina formarea caracterului lor şi asemănarea lor cu Cristos.

Pentru a se alătura unui grup , cineva trebuia să răspundă la un set de între­bări foarte specifice. După ce i se permitea intrarea, acestei persoane i se puneau săptămânal alte întrebări, ca parte a efortului grupului de a realiza o dedicare profundă care ducea la o viaţă mai profundă cu Dumnezeu. Iată, mai întâi, întrebările la care trebuia să răspundă cineva pentru a fi primit în grup:

• Ai iertarea păcatelor?

• Ai pacea lui Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos?

• Ai mărturia Duhului lui Dumnezeu în duhul tău că eşti un copil al lui Dumnezeu?

• Este dragostea lui Dumnezeu turnată în inima ta peste măsură?

• Păcatul, lăuntric sau exteriorizat, mai are vreo stăpânire asupra ta?

• Doreşti să ţi se vorbească despre greşelile tale într-un mod direct şi simplu?

• Vrei să ţi se vorbească despre toate greşelile tale?

• Vrei ca fiecare dintre noi să-ţi spună din când în când ce simte în inima lui în legătură cu tine?

• Gândeşte-te bine! Vrei să-ţi spunem orice gândim, orice auzim şi toate lucrurile de care ne temem în legătură cu tine?

• Doreşti ca, făcând acest lucru, să ne apropiem cât putem de mult de tine pentru ca să putem să tăiem adânc şi să putem să îţi cercetăm inima până în străfundurile ei?

• Doreşti şi plănuieşti, cu ocazia aceasta şi cu alte ocazii, să fii complet deschis şi să spui tot ce ai pe inimă, fără excepţie, fără prefăcătorie şi fără rezerve?

Odată ce o persoană se alătura grupului, i se punea un alt set de întrebări de fiecare dată când se întrunea grupul. Aceste întrebări erau de-a dreptul provocatoare şi cei care erau dispuşi să răspundă la acestea în mod regulat şi cu onestitate nu puteau să facă altceva decât să crească din punct de vedere spiritual. Iată întrebările schiţate mai jos:

• Ce păcate ai comis cu bună ştiinţă de la ultima noastră întâlnire?

• Cu ce ispite te-ai confruntat?

• Cum ai fost izbăvit de acestea?

• Ce lucru ai gândit, ai spus sau ai făcut şi despre care nu eşti sigur dacă e păcat sau nu?

• Nu ai nimic care doreşti să păstrezi secret?

Richard Foster si Gayle Beebe, Tanjirea dupa Dumnezeu, pp 188-189

Daca asta nu e terapie de grup de cea mai reusita speta…nimic nu e...

Fara doar si poate, ca in societatea noastra (post)moderna acest gen de abordare ar fi incriminat urgent drept „violarea spatiului privat”, „intruziune in viata intima a individului”, etc „Incisivitatea”  intrebarilor lui Wesley nu-i insa deloc straina de radicalismul lui Isus si al apostolilor, acel urgent si imperativ: „Pocaiti-va! Acum, azi!”…

Pentru cei „admisi” in partasia metodista, intrebarile erau cat se poate de directe si in-discrete: „Ce păcate ai comis cu bună ştiinţă de la ultima noastră întâlnire? Cu ce ispite te-ai confruntat?”. Cu o astfel de sinceritate voluntar si constient asumata, cu marturisirea pacatelor in familia „bisericii mici”

(Această „metodă” a constituit modul unic al lui Wesley de a da conţinut noţiunii teologice de ecdesiola in ecclesia, „biserica mică din biserică”. Idem p. 190 )

si cu asistenta spirituala regulata, consistenta si personalizata a Bisericii, era aproape imposibil sa nu progresezi spiritual. S-a reinviat/recuperat practic oficiul „duhovnicului” – grupul preluand rolul lui – si al spovedaniei.

Fara indoiala ca exista riscuri in aceasta paradigma: sa ne inchipuim doar ce dezastru emotional ar fi destanuirea in fata unor indivizi nepocaiti si ce amploare ar lua barfa si ponegrirea… Insa fara „doar” si „poate” , modelul metodist este unul in esenta apostolic si cu sanse reale de reusita cand este practicat cum trebuie si de catre cine trebuie.

întrebările folosite de Wesley pentru a decide dacă o persoană poate să intre într-un grup sunt suficiente în sine pentru a zidi caracterul oricărui creştin. Iar întrebările săptămânale după aceea pot să ne cerceteze până în adâncul inimii. Ibidem

Wesley Covenant Prayer

The Prayer

I am no longer my own, but thine.

Put me to what thou wilt, rank me with whom thou wilt.

Put me to doing, put me to suffering.

Let me be employed for thee or laid aside for thee, exalted for thee or brought low for thee.

Let me be full, let me be empty.

Let me have all things, let me have nothing.

I freely and heartily yield all things to thy pleasure and disposal.

And now, O glorious and blessed God, Father, Son and Holy Spirit, thou art mine, and I am thine.

So be it.

And the covenant which I have made on earth, let it be ratified in heaven. Amen.

(as used in the Book of Offices of the British Methodist Church, 1936).

About

Covenant Prayer From John Wesley’s Covenant Service , 1780 pdf

John Wesley (1954)

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

 

JOHN WESLEY AND EASTERN ORTHODOXY: Influences, Convergences, and Differences

Vezi acest document pe Scribd

Wesley si metodismul

Sîrguinţa şi efortul care i-au permis lui Wesley să predice peste  zece mii de predici în timpul vieţii lui şi să călătorească mii de kilometri călare  trebuie să fie un reproş şi o provocare pentru creştinii care au mijloace de  călătorie şi de studiu mult mai bune decît a avut Wesley, dar care nu le  folosesc în mod adecvat.

Acest om mic, ordonat, corect, ager,  şi harnic a transformat sub călăuzirea lui Dumnezeu viaţa religioasă a  muncitorilor din Anglia. Trezirea evanghelică din biserica anglicană, rezultatul  trezirii metodiste, urma să transforme clasa de sus din Anglia şi să ajute  Anglia să devină marea conducătoare a popoarelor şi păstrătoarea păcii lumii  în timpul secolului al XlX-lea.Whitefield a fost profetul, John Wesley organizatorul şi Charles cîntăreţul trezirii metodiste.

Trezirea metodistă a fost cea de a treia trezire spirituală din Anglia, avînd loc după Reforma din secolul al XVI-lea şi după puritanismul din secolul al  XVII-lea. Ea a fost declanşată de John Wesley (1703-1791), care a dominat  secolul în domeniul religiei. Istoricii sînt de acord că alături de Revoluţia  Franceză şi de Revoluţia Industrială, metodismul este unul din marile  fenomene istorice ale secolului, şi unii susţin că predicile lui Wesley au salvat  Anglia de o revoluţie similară cu cea care a avut loc în Franţa în 1789.
Metodismul a fost pentru anglicanism ceea ce pietismul a fost pentru  luteranism.

Chiar şi istoricii seculari dau credit trezirii wesleyene ca fiind agentul care a  salvat Anglia de echivalentul Revoluţiei Franceze.

Earle E. Cairns – Crestinismul de-a lungul Secolelor

Intre „Ion”(Wesley) metodistul si Nicolae (Steinhardt) ortodoxul

De ce „Ion” metodistul? Pentru ca Wesley este protestantul echilibrat prin excelenta. Departe de obsesiile lui Luther, strain de excentricitatile lui Calvin, neatins de radicalismele anabaptiste, Wesley este protestant sadea, insa unul moderat,echilibrat, un demn reprezentant al virtutii supreme a „dreptei socotinte” elogiata de Nicolae. Wesley nu se sfieste sa pastreze mostenirea crestinismului antic, patristica, crezurile, istoria Bisericii, desi respinge anomaliile acestei istorii si e liber de pretentiile traditiei crestine pe nedrept numite astfel.

De ce Nicolae ortodoxitul? Pentru ca este ortodoxul cuminte si nastrusnic, neinjugat la fanatisme de Ferapont, intelectual „de rasa” si totusi credincios „sadea”. Nicolae, jidanul, a cunoscut botezul focului crestin in iadul rosu ateu, chiar acolo, in „pustiu parjolit”, el  a dat nas cu (si nu s-a mai dezlipit de)  Apa Vietii ,cu fericirea nebuna de a fi urmas la Rastignitului. Nicolae nu se sfieste sa-l citeze pe Barth, sa-l admire pe Bach , sa-i aprecieze pe sfintii catolici. Nicolae nu e ingust la minte ci onest in a  recunoaste valoarea chiar si la „ereticii” catolici sau protestanti, ba chiar si in afara „granitelor” recunoscute ale crestinismului.

Cei doi, Ion metodistul si Nicolae ortodoxul, reprezinta ,probabil, cele doua „borne” de siguranta intre care ai sanse de „navigare” crestina sigura. Ca sunt „borne” bune o arata testele la care au fost supusi: ambii au suferit pentru credinta, ambii au avut o devotiune fierbinte fata de Domnul, amandoi au lasat in urma modele de fidelitate demne de urmat.

Din nefericire, actualmente ambii sunt exceptii in chiar traditiile pe care le-au reprezentat: Ion a fost demult „depasit” de urmasii lui in emanciparea si acomodarea la lumea asta, Nicolae a fost si ramane „suspect” in sanul ortodoxiei datorita marii lui flexibilitati… ecumenice. De fapt amandoi au fost oameni ai eclectismului, fara ca asta sa insemne abandonarea identitatii lor de fond. Insa amandoi au avut curajul sa culeaga ce e bun si de la „adversari”, cat timp „polenul” lor „heterodox/strain” putea fi ulterior transformat in „mierea” cea mai pura.

Ion si Nicolae – la secole distanta intre ei, si la extremitatile Europei – sunt doua modele de crestinism nebigot, de credinta deschisa spre celalalt fara a se trada pe sine. Un preot anglican „prea” pietist si un calugar ortodox „prea” ecumenic – doua cai , diferite totusi, si – paradoxal – acelasi spirit.

John Wesley’s Rule for Christian Living

“Do All the Good You Can,

By All the Means You Can,

In All the Ways You Can,

In All the Places You Can,

At All the Times You Can,

To All the People You Can,

As long as Ever …

… You Can!”

Christian History Magazine-Issue 2: John Wesley: Leader of the Methodist Movement. 1983. Worcester, PA: Christian History Institute.

„Priveam toată lumea ca fiind parohia mea”, spunea el. „În orice parte a ei m-aş găsi, socotesc că este drept şi o datorie de conştiinţă să declar tuturor celor care doresc să mă asculte vestea bună a mântuirii.”  (Whitehead, Life of the Rev. John Wesley, p.74)

WESLEY (2009)

Director of Photography
Arledge Armenaki

The story of John and Charles Wesley. John Wesley was the founder of the Methodist Church.
John Wesley, the 18th century leader whose influence literally transformed the face of England and the fledgling United States. Principal photography for Wesley was completed in June and July of 2007. Post-production is underway; release to theaters is anticipated in early 2009.

The production company was made up of regional motion picture professionals and students interns from Western Carolina University.

Produced by Foundery Pictures
Directed by John Jackman
founderypictures.com/pages/

IMDB
imdb.com/title/tt1053946/

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about "WESLEY – Feature Trailer on Vimeo", posted with vodpod

Schita de portret: John Wesley si metodismul

John Wesley (n. 17 iunie 1703 – d. 2 martie 1791) a fost un pastor anglican şi un teolog creştin care a fost un lider de început al mişcării metodiste.

Metodismul a avut trei etape de dezvoltare: prima la Universitatea Oxford odată cu fondarea „Clubului Sfânt”; cea de-a doua în timp ce Wesley a fost preot paroh în Savannah, Georgia, şi a treia la Londra după întoarcerea lui Wesley în Anglia. Mişcarea s-a format în timpul celei de a treia etape de dezvoltare la începutul anilor 1740 când Wesley, împreună cu alţii, cum ar fi George Whitefield, a început predica lui itinerantă şi, ulterior, a devenit fondator de societăţi religioase pentru formarea de credincioşi. Aceasta a fost prima mişcare evanghelică de larg succes din Regatul Unit. Wesley a creat legături cu societăţi de pe întreg teritoriul Angliei, Scoţiei, Ţării Galilor, Irlandei şi, mai târziu s-a răspândit în alte părţi ale lumii vorbitoare de limbă engleză şi în afara lor. El a împărţit societăţile sale religioase în continuare în clase şi grupuri de responsabilitate şi de instruire religioasă extrem de active. Metodiştii, sub direcţia lui Wesley, au devenit lideri în multe probleme de justiţie socială ale timpului, inclusiv reforma închisorilor şi mişcarea aboliţionistă. Forţa lui Wesley ca teolog rezidă în capacitatea sa de a combina poziţii teologice aparent opuse.

Cea mai mare realizare teologică a sa a fost promovarea a ceea ce el a numit „perfecţiunea creştină”, sau sfinţenia inimii şi vieţii. Wesley a insistat asupra faptului că în viaţa lui, creştinul ar putea ajunge la un stadiu în care dragostea lui pentru Dumnezeu, sau dragostea lui perfectă, va ajunge să-i stăpânească inima în mod suprem. Teologia lui evanghelică, în special concepţia lui asupra perfecţiunii creştine se sprijinea ferm pe teologia sa sacramentala. El a insistat permanent asupra folosirii generale a căilor de mântuire (rugăciunea, Scriptura, meditaţia, Sfânta Împărtăşanie, etc) ca mijloc prin care Dumnezeu transformă pe cel credincios. Pe parcursul vieţii, Wesley a rămas în cadrul Bisericii Anglicane şi a insistat asupra faptului că mişcarea sa se încadrează în limitele Bisericii Anglicane. Modul nonconformist în care se folosea de politica bisericii i-a creat dispute cu mulţi din sânul Bisericii Anglicane, deşi către sfârşitul vieţii a fost respectat de mulţi.

Sursa: Wikipedia

Mai multe:  Biography of John Wesley

Convertirea lui John Wesley