Atuurile metodismului

It is my view that one will not understand Methodism unless one recognizes that it is Catholic, Orthodox, Anglican, Protestant and non-conformist, and that it has in principle always been so. It is eclectic in its approach to theological enquiry, taking nourishment anywhere it can. Our founder, John Wesley rediscovered God, or rather believed himself to have been found by God. He took that experience seriously, fed on the scriptures, read widely in the Church Fathers and drew on traditions which are identifiably Catholic and Orthodox. He was profoundly influenced by pietism, especially the Moravians but also by the Jesuits.

Kenneth Willson, Methodist Theology (Doing Theology)

(…) s-au organizat conferinţe pentru a examina concordanţa dintre Biserica Ortodoxă şi  tradiţia wesleyana. Chiar dacă aceştia din urmă pornesc dintr-o perspectivă vestică,  concluziile lor sunt  mult mai in acord  cu perspectiva ortodoxă asupra naturii umane [decat alte traditii protestante].

Puţini evanghelici inţeleg astăzi că anumite forme de închinare, care sunt populare printre evanghelici, scot la iveală o incredibilă asemănare cu această temă a lui Atanasie prezentă în teologia ortodoxă. Accentul pus  de  ortodoxie  pe  Christus  Victor subliniază  moartea  şi  învierea  lui Cristos  ca biruinţă asupra puterii răului  şi a morţii.  O serie de imnuri ale lui Charles Wesley(„Dragostea divină” şi „Tu, cel care ai venit de sus”) reflectă perspectiva cristologiei patristice greceşti, cu accentul său pe transformarea umană prin îndumnezeire.

(…) un teolog ortodox ar putea lua  in considerare o  serie de  discuţii – începând cu urmaşii lui Wesley, cu care avem cele mai multe in comun, urmaţi de luterani şi probabil de calvinişti.

Bradley Nassif, Ortodoxie si Evanghelism, p.  22, 50, 111-112

Wesley,credinta vie si sfintirea

Cînd Hristos a spus: „Credinţa ta te-a mîntuit”, nu se referea la credinţa pe care o puteau avea şi demonii, ci la cea pe care Pavel a descris-o ca fiind „credinţa care este lucrătoare prin iubire”: teologii ortodocşi răsăriteni, părinţii de la Conciliul tridentin şi John Wesley conside­rau acel text favorit pentru relaţia strînsă existentă între îndreptăţirea prin credinţă şi vieţuirea în sfinţenie. Exista într-adevăr „un consens universal al tuturor celor ce sînt ortodocşi” (cel puţin potrivit definiţiilor Reformei) că, în vreme ce „cuvîntul a îndreptăţi nu trebuie luat într-un sens moral”, credinţa care îndreptăţeşte trebuie totuşi să fie vie, să producă nu doar iertarea păcatelor, ci şi o reînnoire a vieţii, şi era un grosolan „abuz faţă de doctrina” îndrep­tăţirii a trage concluzia, pe baza acesteia, „că cineva se poate mîntui fără fapte bune”.

Jaroslav Pelikan, Traditia crestina – Volumul V

Este remarcabila „coalitia” lui Wesley cu viziunea ortodoxo-catolica a sfintirii prin prisma „credintei care lucreaza prin iubire”. Spre deosebire de Luther si Calvin, ale caror pozitii virulent anti-catolice, au dus la pozitii dezechilibrate, Wesley a avut intelepciunea „temperantei” , a inteleptei cai de mijloc: a respins „excesele sfintirii” de la ortodocsi si catolici ( mijlocirea Fecioarei, sfintilor, icoanelor, preotilor, tainelor) dar a pastrat continuitatea cu cea mai pura traditie evanghelica a sfintirii. Evitand atat extremele protestante cat si pe cele ortodoxo-catolice, Wesley se pozitioneaza ideal chiar pe linia evanghelica cea mai fina : Legea si Evanghelia nu se „contreaza” ci se „completeaza”, indreptatirea si sfintirea nu se „submineaza” reciproc ci sunt ambele „in slujba mantuirii” cu care fiecare se confunda complet doar „impletite”.

PS: adventistii, fiind profund indatorati teologic lui Wesley, se trezesc astfel mult mai aproape de tabara … papala/”anti-christa” si ortodoxa decat luteranii , calvinii, baptistii… interesant, nu? 🙂

Interviu cu pastorii metodiști ai Bisericii ”Calea Credinței” din Cluj

Reflecții creștine

              Iubiți prieteni, suntem onorați astăzi să îi avem alături, prin intermediul acestui articol, pe cei doi pastori ai Bisericii Metodiste Unite ”Calea Credinței” din Cluj.

  -Vă mulțumim pentru oportunitatea pe care ne-o oferiți de a cunoaște câteva lucruri privitoare la sfânta și rodnica dumneavoastră lucrare spirituală!

-Va multumim si noi pentru interesul dvs. de a face cunostință cu biserica noastră.

-Care este, pe scurt, istoria Bisericii Metodiste ”Calea Credinței”?

– În anul 1994, pastorul american Matthew Elliot, împreună cu familia, a primit chemarea de la Dumnezeu să slujească națiunii române. Începuturile nu au fost uşoare, acesta hotărând, după câţiva ani de slujire în Cluj-Napoca, să locuiască la sat, în condiţii similare cu cele ale ţăranilor români, departe de confortul din SUA.

Pastorul, având o inimă plină de pasiune pentru Dumnezeu, a reuşit să câştige încrederea multor români. Aceştia au văzut inima sa şi dorinţa arzătoare de a transmite…

Vezi articol original 987 de cuvinte mai mult

John Wesley – Christian Movie

Wesley-anism si ortodoxie

Constat cu placere ca nu sunt singurul care observ apropierea dintre Wesley si ortodoxie. Agnusstick scrie bine:

(…) impresia mea despre metodism (cel Wesleyan, nu ştiu dacă prezentul mai seamănă) este că ar fi un fel de ortodoxie aplicată pe cultura evanghelică (sfinţirea individuală ca trăsătură esenţială, alături de doctrina harului). De fapt, poate că metodismul reprezintă o purjare a ortodoxiei de elementele obsesiv-simbolice ale Tradiţiei, ceea ce deja mi-l recomandă ca având o teologie la care aş adera cu plăcere (n-am apucat încă să o studiez).

Exista deja cateva volume care analizeaza apropierea, compatibilitatea si diferentele intre cele doua entitati eclesiastice:

Orthodox and Wesleyan Scriptural understanding and practice By S. T. Kimbrough

Orthodox and Wesleyan spirituality edited by S. T. Kimbrough

Orthodox and Wesleyan ecclesiology By S. T. Kimbrough

A se vedea si articolele din ”Wesleyan Theological Journal” si ”Asbury Theological Journal”:

Orthodox Christianity, Wesleyanism, and Process Theology

JOHN WESLEY AND EASTERN ORTHODOXY: Influences, Convergences, and Differences

(…) s-au organizat conferinţe pentru a examina concordanţa dintre Biserica Ortodoxă şi  tradiţia wesleyana. Chiar dacă aceştia din urmă pornesc dintr-o perspectivă vestică,  concluziile lor sunt  mult mai in acord  cu perspectiva ortodoxă asupra naturii umane [decat alte traditii protestante].

Puţini evanghelici inţeleg astăzi că anumite forme de închinare, care sunt populare printre evanghelici, scot la iveală o incredibilă asemănare cu această temă a lui Atanasie prezentă în teologia ortodoxă. Accentul pus  de  ortodoxie  pe  Christus  Victor subliniază  moartea  şi  învierea  lui Cristos  ca biruinţă asupra puterii răului  şi a morţii.  O serie de imnuri ale lui Charles Wesley („Dragostea divină” şi „Tu, cel care ai venit de sus”) reflectă perspectiva cristologiei patristice greceşti, cu accentul său pe transformarea umană prin îndumnezeire.

(…) un teolog ortodox ar putea lua  in considerare o  serie de  discuţii – începând cu urmaşii lui Wesley, cu care avem cele mai multe in comun, urmaţi de luterani şi probabil de calvinişti.

Bradley Nassif, Ortodoxie si Evanghelism, p.  22, 50, 111-112

Dupa cum se vede, ortodocsii insisi recunosc in metodisti ramura protestanta cea mai afina rasaritului pravoslavnic(chiar mai apropiati decat ”mama” anglicana a metodismului,datorita ”eliberarii” lui Wesley de augustinianismul predestinationist… si nu numai). Caci, intr-adevar, wesleyanismul este ”un fel de ortodoxie aplicată pe cultura evanghelică”, ”o purjare a ortodoxiei de elementele obsesiv-simbolice ale Tradiţiei” cum bine observa amicul mai sus citat.

Vor fi interesante consecintele practice ale dialogului metodisto-ortodox. Ce anume metodistii vor recupera din ortodoxie, ce vor respinge mai departe si, de asemeni,isi vor veni in fire renuntand la hirotonirea femeilor si alte nebunii? Cat de dispusi vor fi ortodocsii la o revivalizare a credintei prin ”contaminare” cu spiritualitatea wesleyana. Vor putea ortodocsii sa se descotoroseasca de paguboasele pseudo-traditii atat de impamantenite in mentalul vulgului desi nu le intelege nici ”rosturile” nici relevanta?

Geniul organizatoric al lui John Wesley

Creşterea în Cristos: societăţi, clase, grupuri

Una dintre cele mai inedite contribuţii ale lui Wesley la formarea spirituală a fost o inovaţie care i-a ajutat pe noii convertiţi ai lui Cristos să crească în credinţa lor. Dat fiind că a călătorit foarte mult, Wesley şi-a dat repede seama că mulţi oameni vin la credinţa în Cristos fără să ştie măcar cum să crească în această nouă credinţă. Ca urmare, Wesley şi-a organizat mişcarea în trei grupuri de mărime diferită, fiecare dintre acestea cuprinzându-i şi sprijinindu-i pe cei aflaţi la un anumit nivel de creştere spirituală.

„Societăţile” erau în esenţă nişte biserici congregaţionale. „Clasele” erau nişte grupuri mixte în care se adunau nu mai mult de 50 de indivizi pentru a se ruga şi a fi învăţaţi. „Grupurile” erau formate din câte zece indivizi de acelaşi sex care se întâlneau săptămânal pentru a discuta despre anumite întrebări directe şi decisive pentru a determina formarea caracterului lor şi asemănarea lor cu Cristos.

Pentru a se alătura unui grup , cineva trebuia să răspundă la un set de între­bări foarte specifice. După ce i se permitea intrarea, acestei persoane i se puneau săptămânal alte întrebări, ca parte a efortului grupului de a realiza o dedicare profundă care ducea la o viaţă mai profundă cu Dumnezeu. Iată, mai întâi, întrebările la care trebuia să răspundă cineva pentru a fi primit în grup:

• Ai iertarea păcatelor?

• Ai pacea lui Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos?

• Ai mărturia Duhului lui Dumnezeu în duhul tău că eşti un copil al lui Dumnezeu?

• Este dragostea lui Dumnezeu turnată în inima ta peste măsură?

• Păcatul, lăuntric sau exteriorizat, mai are vreo stăpânire asupra ta?

• Doreşti să ţi se vorbească despre greşelile tale într-un mod direct şi simplu?

• Vrei să ţi se vorbească despre toate greşelile tale?

• Vrei ca fiecare dintre noi să-ţi spună din când în când ce simte în inima lui în legătură cu tine?

• Gândeşte-te bine! Vrei să-ţi spunem orice gândim, orice auzim şi toate lucrurile de care ne temem în legătură cu tine?

• Doreşti ca, făcând acest lucru, să ne apropiem cât putem de mult de tine pentru ca să putem să tăiem adânc şi să putem să îţi cercetăm inima până în străfundurile ei?

• Doreşti şi plănuieşti, cu ocazia aceasta şi cu alte ocazii, să fii complet deschis şi să spui tot ce ai pe inimă, fără excepţie, fără prefăcătorie şi fără rezerve?

Odată ce o persoană se alătura grupului, i se punea un alt set de întrebări de fiecare dată când se întrunea grupul. Aceste întrebări erau de-a dreptul provocatoare şi cei care erau dispuşi să răspundă la acestea în mod regulat şi cu onestitate nu puteau să facă altceva decât să crească din punct de vedere spiritual. Iată întrebările schiţate mai jos:

• Ce păcate ai comis cu bună ştiinţă de la ultima noastră întâlnire?

• Cu ce ispite te-ai confruntat?

• Cum ai fost izbăvit de acestea?

• Ce lucru ai gândit, ai spus sau ai făcut şi despre care nu eşti sigur dacă e păcat sau nu?

• Nu ai nimic care doreşti să păstrezi secret?

Richard Foster si Gayle Beebe, Tanjirea dupa Dumnezeu, pp 188-189

Daca asta nu e terapie de grup de cea mai reusita speta…nimic nu e...

Fara doar si poate, ca in societatea noastra (post)moderna acest gen de abordare ar fi incriminat urgent drept „violarea spatiului privat”, „intruziune in viata intima a individului”, etc „Incisivitatea”  intrebarilor lui Wesley nu-i insa deloc straina de radicalismul lui Isus si al apostolilor, acel urgent si imperativ: „Pocaiti-va! Acum, azi!”…

Pentru cei „admisi” in partasia metodista, intrebarile erau cat se poate de directe si in-discrete: „Ce păcate ai comis cu bună ştiinţă de la ultima noastră întâlnire? Cu ce ispite te-ai confruntat?”. Cu o astfel de sinceritate voluntar si constient asumata, cu marturisirea pacatelor in familia „bisericii mici”

(Această „metodă” a constituit modul unic al lui Wesley de a da conţinut noţiunii teologice de ecdesiola in ecclesia, „biserica mică din biserică”. Idem p. 190 )

si cu asistenta spirituala regulata, consistenta si personalizata a Bisericii, era aproape imposibil sa nu progresezi spiritual. S-a reinviat/recuperat practic oficiul „duhovnicului” – grupul preluand rolul lui – si al spovedaniei.

Fara indoiala ca exista riscuri in aceasta paradigma: sa ne inchipuim doar ce dezastru emotional ar fi destanuirea in fata unor indivizi nepocaiti si ce amploare ar lua barfa si ponegrirea… Insa fara „doar” si „poate” , modelul metodist este unul in esenta apostolic si cu sanse reale de reusita cand este practicat cum trebuie si de catre cine trebuie.

întrebările folosite de Wesley pentru a decide dacă o persoană poate să intre într-un grup sunt suficiente în sine pentru a zidi caracterul oricărui creştin. Iar întrebările săptămânale după aceea pot să ne cerceteze până în adâncul inimii. Ibidem

Wesley Covenant Prayer

The Prayer

I am no longer my own, but thine.

Put me to what thou wilt, rank me with whom thou wilt.

Put me to doing, put me to suffering.

Let me be employed for thee or laid aside for thee, exalted for thee or brought low for thee.

Let me be full, let me be empty.

Let me have all things, let me have nothing.

I freely and heartily yield all things to thy pleasure and disposal.

And now, O glorious and blessed God, Father, Son and Holy Spirit, thou art mine, and I am thine.

So be it.

And the covenant which I have made on earth, let it be ratified in heaven. Amen.

(as used in the Book of Offices of the British Methodist Church, 1936).

About

Covenant Prayer From John Wesley’s Covenant Service , 1780 pdf

%d blogeri au apreciat asta: