„… aici în putregaiul/colcaiala viermilor…”: Iov si conditia umana

„Iar tu, tu zaci aici în putregaiul viermilor, nemişcat sub cerul deschis…”

(Iov 2:9 LXX, trad. Sinodala Bartolomeu, 2001)

Asa i se plange sotia lui Iov sotului ei „ingropat” sub „darmaturile” napastelor din toate cele patru zari – in versiunea septuaginta „extinsa”. Iov „vede sarpele ascuns in limba sotiei sale” (aluzie la Geneza 3 – sarpele si Eva) cand aceasta ii sugereaza suicidul prin blasfemie – comenteaza Hesychius din Ierusalim (Omilii la Iov , Iov IV 2,10 a-c). Noi insa putem vedea in cuvintele de mai sus ale  femeii ( care conform unei traditiei evreiesti ar fi fost nimeni alta decat Dinah, fiica lui Iacov) chiar mai mult: o veridica descriere a unei fatete a conditiei  umane sub pacat, in aceasta lume a scarbelor, a infectarii universale a tot ce e bun si frumos cu „excrementele” pacatului. Caci ce altceva este lumea noastra decat un „organism” in putrefactie caruia crestinii ii sunt meniti drept „sare” pana la venirea timpului focului purificator final?

11 Dar întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are,
[să vedem] dacă Te va binecuvânta în faţă!”

(Iov 1:11, LXX – versiunea Poliromului, vol 4b, 2007)

Nota din aceeasi traducere erudita:

1,11 „tot ce are”: Hesychius din Ierusalim vorbeşte despre o bogăţie nevăzută a lui Iov, care este bogăţia interioară, spirituală, bogăţia propriei sale persoane. Această bogăţie nevăzută i-a permis să rămână bogat chiar dacă a devenit sărac şi în felul acesta nu i-a fost ruşine cu goliciunea sa. Deşi bolnav, aşezat pe o grămadă de gunoi, el nu-şi pierde infăţişarea regală…

„Aici în putregaiul/colcaiala viermilor”, Iov – un „ratat-rebut” –  deşi bolnav, aşezat pe o grămadă de gunoi(LXX Bartolomeu)/balegar(LXX Polirom)/cenusa(Cornilescu),  „nu-şi pierde infăţişarea regală”. Ce infatisare regala poate avea insa un bubos, „ciumat”, care-si racaie purulentele cu un ciob pe un morman de mizerii? Ce „bogatie nevazuta” „i-a permis să rămână bogat chiar dacă a devenit sărac”? Aceeasi bogatie prin care Imparatul – desi un „vagabond” care n-avea unde-si pleca nici capul – era Stapanul tuturor bogatiilor. Mai mult, era Atot-Bogatia incarnata.

Bogatia Lui ca si a lui Iov era in ceruri, nu pe pamant unde rugineste sau o pot fura pradatorii. Bogatia lor era Unicul strain si intangibil, Unicul „imun” la „putregaiul/colcaiala viermilor” – Cel-ce-exista-prin-Sine-Insusi.

Fahrenheit 451 este o superba metafora a oamenilor-aur „in putregaiul/colcaiala viermilor”. Intro-o societate de nulitati exterminatoare de tot ce nu e nulitate, niste „nebuni” devin bogatie prin memorarea unor carti, isi schimba numele preluand numele cartii ai caror suport biologic devin – „oamenii-carti”. Ei sunt astfel bogati desi saraci, poarta in ei bogatia, desi nu-s decat „extra-terestrii” ratacitori prin padure… Tot asa, crestinii sunt aici, in „colcaiala viermilor”, chemati sa fie bogatie nepieritoare, si, in ciuda circumstantelor potrivnice, „sa nu-şi piarda infăţişarea regală”!


Impactul si importanta Septuagintei(LXX) in biserica crestina apostolica – 2 mini-studii de caz

Cazul 1 – LXX in misiunea/evanghelizarea Bisericii

Faptele apostolilor cap. 8 – pericopa „Filip si demnitarul etiopian”.

32. Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta:

„Ca o oaie care este dusă la tăiere şi ca un miel care tace înaintea celui ce-l tunde, tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.
33. În smerenia Lui, dreptatea I-a fost negată. Cine va putea vorbi despre generaţia Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ!”

34. Eunucul l-a întrebat pe Filip: – Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri? Despre sine sau despre altcineva?
35. Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus.

(Faptele apostolilor 8:32-35, NTR)

O nota de subsol a NTR, foarte fugara si lapidara spune:

h v.33 Vezi LXX, Is. 53:7-8

Ceva mai generos se dovedeste un comentariu bun:

“In his humiliation he was deprived of justice.” This is the Septuagint wording of Isaiah 53:8, but in the Old Testament the reading differs: “By oppression and judgment he was taken away.”
This wording prophetically points to the unjust trial and subsequent death of Jesus. We lack any and all indication why the Greek translation diverges from the Hebrew text. However, the Septuagint in this verse blends in smoothly with the preceding passage, where the reading refers to a silent lamb. Here is a picture of humility, and translators use this very word in the text.

Kistemaker, S. J., & Hendriksen, W. (1953-2001). Vol. 17: New Testament commentary : Exposition of the Acts of the Apostles. Accompanying biblical text is author’s translation. New Testament Commentary (316). Grand Rapids: Baker Book House.

Este interesant cum etiopianul are in maini spre lectio divina textul grec al LXX , „intamplator” acesta fiind si cel mai nimerit pentru o talmacire mesianica atat de convingatoare incat botezul sa vina fara nici o amanare.

Cazul 2 : LXX in dispute doctrinale si in reglementarile canonice ulterioare

Faptele Apostolilor cap. 15 – Sinodul apostolic de la Ierusalim – intre farisei si neamuri

15. Şi cu acest lucru sunt de acord cuvintele profeţilor, aşa cum este scris:
16. «După aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica cortul căzut al lui David. Îi voi ridica ruinele şi-l voi reclădi,
17. ca astfel rămăşiţa de oameni să-L caute pe Domnul, precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri

18. şi Căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.»

19. De aceea, eu sunt de părere să nu le pricinuim greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,
20. ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite de idoli, de adulter, de animale sugrumate şi de sânge.
21. Căci încă din generaţiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare Sabat.”

(Faptele apostolilor 15:15-21, NTR)

NOTA :

c v.17 Vezi Amos 9:11-12 şi nota; este interesant că Iacov foloseşte în acest context textul LXX

Mergand in Amos in traducerea NTR citim:

„ca astfel să ia în stăpânire rămăşiţa Edomului, precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu”, zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri. ”
(Amos 9:12, NTR)

NOTA:
g v.12 TM; LXX: ca astfel rămăşiţa oamenilor să-l caute pe Domnul, / precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu

Este interesant de observat ca presedintele Sinodului, Iacov – adesea „banuit” ca iudaizant – citeaza NU din versiunea ebraica a cartii lui Amos – care vorbeste de „ramasita Edomului” – ci prefera citarea din LXX – „rămăşiţa oamenilor” –  mai favorabila inlesnirii „impunerii” partidei Pavel-Barnaba-neamuri in balanta puterii din Biserica.

Putem lesne observa cum in amandoua cazurile LXX joaca un rol important in transarea disputelor: convingerea eunucului despre mesianitatea lui Ieshua si deschiderea Bisericii catre lume fara impunerea iudaismelor fariseice.

Daca Filip lucreaza cu „stofa”/versiunea (greaca a LXX) clientului, „intamplator” mai clara in favoarea mesianitatii,  „presedintele” Iacov – „iudaizantul” – surprinzator, apeleaza la LXX in argumentarea deschiderii Bisericii catre lumea neevreiasca. Desi Edom poate functiona ca o sinecdoca – dupa cum sugereaza nota de subsol a LXX a Poliromului – cert este ca Iacov, desi ar fi putut apela la textul evreiesc – mai „natural”-apropiat pentru evrei, nu o face, preferand textul mai explicit pro-neamuri al LXX (diasporei).

Desi exemplele nu sunt „bombe”, ele au menirea de a ne arata ca apostolii au manuit fineturile diferentelor de text sacru in Spiritul Bun si adesea in „favoarea” LXX – ca (re)prezentand mai bine  credinta crestina vs credinta iudaica.

Invitatie la Septuaginta

Quotations

THE  GOSPELS  AND ACTS

The  use of the LXX in  the  Gospels  and Acts  raises  the  interesting question  of  whether  Jesus  and  the  early  church  leaders   themselves used the Greek  Bible.  This is a complicated  issue  that  has occupied the attention  of many  scholars.
Richard  N.  Longenecker  observes  that  in  the  Gospels,  when  Jesus quotes  Scripture,  the quotation  most  often  follows  the LXX reading, al­though  it is not certain  that  Jesus  himself  taught  in  Greek.  Even  if he did  teach in Greek  at times,  he probably  more  often  spoke  in his native tongue,  Aramaic.  Longenecker  points  out  that  even  in  the  Gospel  of Matthew, where the evangelist s own quotations of the  OT usually  follow the Hebrew  reading, the citations by Jesus  „are  strongly  Septuagintal.” (20)

20.  See  Richard  N.  Longenecker,   Biblical Exegesis in the Apostolic Period,    2d   ed. (Grand  Rapids:  Eerdmans,  1999), 48.

Silva M. Invitation to the Septuagint(2000)

Of greater interest in reviewing the form of the quotations attributed to Jesus in the Gospels is that the great majority are Septuagintal in character. In most cases, of course, this is of no importance, for the Greek of the LXX is a fair translation of the Hebrew and Jesus could have made his point from either. In a few cases, however, it is the LXX reading, as against the reading of the MT or any known Targum, that provides Jesus with both the wording and the application he makes.

The Septuagintal character of Jesus’ biblical quotations, of course, poses a problem, which James Barr highlights in saying:

One of the peculiarities of Christianity is that the words of Jesus have not been preserved in the language in which they were originally spoken. Even from the earliest days there was no great effort—perhaps there was no effort at all—to ensure that his sayings should be kept alive in the original tongue. The tradition of his teaching was carefully cultivated and was set forth in the various versions of the different Gospels, but it was a tradition in translation.26
Why, if Jesus spoke and taught in Aramaic, is it that not only are his words recorded in Greek but his biblical quotations are based on the LXX, and not on a Hebrew or Aramaic version?
It will not do to say, as is commonly asserted, that Jesus’ LXX quotations indicate that they are simply part and parcel of the early Church’s Gemeindetheologie, and therefore probably not dominical. This may be argued for the Fourth Gospel, where the difference in form between the evangelist’s own citations and those included in his narrative is not that distinct. Or it may be claimed in the cases of Mark and Luke, who record the use of the Old Testament by Jesus and others but do not themselves frequently quote Scripture in their editorial comments. But it will hardly serve as an explanation for the biblical citations of Matthew’s Gospel, where the evangelist’s own eleven fulfillment formula quotations, though mixed in text form, are dominantly Semitic in character,27 whereas those of Jesus, though also mixed in form (though to a more limited extent), are strongly Septuagintal.
26 J. Barr, “Which Language Did Jesus Speak?—Some Remarks of a Semitist,” BJRL 53 (1970) 9.
LXX Septuagint (A = Alexandrinus; B = Vaticanus)
27 See pp. 120–21 below.
Longenecker, R. N. (1999). Biblical exegesis in the apostolic period (2nd ed.) (47). Grand Rapids, Mich.; Vancouver: W.B. Eerdmans; Regent College Pub.

„Septuaginta în limba română” de Cristian Bădiliţă

Desi mai vechi , articolele (1 & 2) d-lui Badilita despre LXX merita atentia din partea oricarui lector al Bibliei, care vrea sa aiba o minima orientare  in „peisajul” si istoria textului scripturistic.

Pornind de la viciul de metoda al traducerilor sinodale ortodoxe din secolul trecut, autorul trece in revista fugitiv istoria textelor Septuagintei si a Masoreticului, in final acuzand „reconcilierea à la roumaine”, mixajul „maximalist” care a nascut traducerile sinodale de pana la „revolutia” din 1989.

„Ispitand” apoi cititorul cu un „dumicat” de „Biblia şi Părinţii Bisericii”  , autorul vine si cu solutia:

Creştinii din România, de orice confesiune ar fi ei, au nevoie urgentă de două traduceri, una făcută după textul masoretic (plus textul grec ale fragmentelor redactate direct în greacă) şi, a doua, făcută exclusiv după textul grec al LXX.

Cum a doua parte a imperativului se apropie de o fericita implinire, mai ramanand un singur volum al Septuagintei de tiparit, ramane de vazut cine va termina misiunea: o traducere stiintifica a Vechiului Testament facuta exclusiv dupa Textul Masoretic. Abia apoi vom putea vorbi de studiu biblic serios pe Biblia in limba romana.

De ce are Moise coarne la Michelangelo?

In Iesirea [Exod] 34:29 , cand Moise coboara de pe munte cu cele doua table ale Legii, nu stia, spune LXX, „ca fata sa devenise luminoasa” (dedoxastai). Verbul ebraic qaran inseamna de fapt „a fi stralucitor” insa consoanele qrn formeaza si numele qeren, care inseamna un „corn”: este alegerea pe care o face Aquila, conform unei traditii iudaice (L Ginzberg, The Legends of the Jews, Philadelphie,1909-1946, t. VI, p. 61) urmat de Ieronim (cornuta erat species vulturus eius), ceea ce explica faptul ca Moise al lui Michelangelo are coarne: LXX nu este responsabila de aceasta!

“Septuaginta – De la iudaismul elenistic la crestinismul vechi ” , p. 320

O mostra de cum traducerea gresita a unei secvente consonantice ebraice poate inzestra cu coarne un profet… 🙂 In loc de fata luminoasa pomenita si de Pavel, Moise „se trezeste” cu…coarne! De ce ? Pentru ca niste traducatori faimosi totusi – precum Aquila si Ieronim – citesc eronat pe baza traditiei un text biblic.

Si daca un artist de talia lui Michelangelo ia de buna eroarea „sacra”, putem avea in patrimoniul cultural si un „Moise cu coarne” in loc de un Moise cu fata stralucitoare foarte…

Ce putem invata de aici:

– pentru unii fata „incarcata de slava” pana la insuportabil poate sa ajunga … cu coarne; conteaza slava si nu pseudo-coarnele puse de unii si altii…

– omul e om, chiar si expert; si specialistul poate gresi; nu-i intelept sa-i contestezi pregatirea si competentele, dar nici nu-l fa infailibil, ca nu-i

– cand dai in Biblie de „coarne” aiurea, ar fi bine sa mai studiezi pana „ele” se „evapora” odata cu descoperirea celor ce le-au „fabricat” ; si daca intarzie evaporarea nu dispera… asteapta.

Traducerea NTR: „accente” proprii

NTR(2007):

Judecatori 15:19 Dumnezeu a despicat groapa5 din Lehi şi din ea a ieşit apă. După ce a băut, Samson şi-a revenit şi s-a înviorat. De aceea au numit acel loc En-Hakkore6, el aflându-se şi astăzi în Lehi.

Note:

5 O gropa in care oamenii locului sfaramau pietre pentru mortar. Verbul din care deriva termenul ebraic inseamna a pisa, a sfarama, a macina

6  En Hakore înseamnă Izvorul celui ce strigă

Sinodala Anania Bartolomeu(2001):

Jud. 15: 19 Atunci Dumnezeu a făcut să se ivească o deschizătură în falcă, şi din ea a ieşit apă b. Iar el a băut şi duhul i-a revenit şi s’a înviorat; de aceea s’a numit el [locul acela] Izvorul-celui-ce-se-roagă, până’n ziua de azi.

Nota: Dintr’un schelet de leu, miere, dintr’un schelet de asin, apă, iată puterea lui Dumnezeu de a converti simbolurile morţii în viaţă aievea. T. M.: „Dumnezeu a despicat stânca din Lehi şi a ieşit apă“.

LXX Polirom(vol 2, 2004):

6

Noua Traducere Literala 2001 (Traducerea Dumitru Cornilescu 1931 revizuita)

Şi Dumnezeu a despicat scobitura stâncii care era în Lehi şi a ieşit apă din ea. Şi el a băut şi suflarea i-a revenit* şi a trăit. De aceea s-a numit En-Hacore, care este în Lehi până în ziua aceasta.

Trebuie observata multiplicitatea traducerilor posibile, remarcand ca nici traducerile protestante (romanesti) nu coincid: NTL/DC – „scobitura stancii” vs NTR – „groapa” – inedit pentru traditia romaneasca interpretativa protestanta!

Sunt interesante si traducerile versiunilor vechi romanesti:

Biblia de la Bucuresti(1688) si Biblia de la Blaj (1795):

Si deschise Dumnezeu rana cea dentru Falca , si iesira dentru ea ape; si bau, si se intoarse duhul lui, si sa racori, pentru aceaea se chema numele ei Izvorul celuia ce sa roaga, carea iaste in Falca, pana in ziua aceasta.

19. Si au deschis Dumnezeu rana Falcii (b), si au iesit din ea apa si au beut, si s-au intors duhul lui, si s-au racorit (v), pentru aceaea s-au chemat numele locului aceluia Izvorul celui ce sa roaga, care easte in Falca, pana in zioa aceasta.

b) Adeca, gaora in carea au fost maseaoa;

Traditia manuscriselor:

„Septuaginta – De la iudaismul elenistic la crestinismul vechi ” , p. 304-305 :

in loc de: „Dumnezeu a deschis o crapatura intr-o stanca din Lechi si a curs din ea apa”, cititorul lui LXX gaseste: Dumnezeu „a deschis rana falcii” (dupa Alexandrinus; „crapatura in falca” dupa Vaticanus) „si a iesit apa din ea”

Comentarii biblice:

Comentariul Biblic Al Credinciosului – WilliamMacDonald

Ca raspuns la rugaciunea lui Samson sa i se dea apa, Dumnezeu a facut sa tasneasca in chip miraculos un izvor din „Inaltimile Falcii.” Locul acesta a fost numit En Hacore, Izvorul chematorului (text marginal NKJV).

SDABC:

A despicat crăpătura. Ebraicul macteş, „mojar”. Aceasta poate că era o depresiune circulară în pământ, care se asemăna cu forma mojarului. În ebraică, cuvântul are articolul hotărât; de aceea trebuie să-l traducem „locul crăpăturii”.

Din Lehi (engl. „in the jaw”). Ebraicul balechi. În mod literal, fie „în falcă”, fie „în Lehi”. La prima citire a textului din KJV, cineva ar putea să creadă că locul crăpăturii pe care a făcut-o Dumnezeu a fost în falca pe care o folosise Samson ca armă. Mulţi au interpretat în acest fel acest text. Este vădit că traducătorii KJV l-au interpretat în acest fel. Totuşi la încheierea versetului este făcută afirmaţia că „locul crăpăturii” este „la Lehi (Galleechi)”. Deoarece această expresie ebraică este identică cu aceea care este tradusă mai înainte în verset „în falcă” (în rom. „din Lehi”), alegerea traducerii trebuie să fie hotărâtă de context. Se pare mult mai rezonabil a adopta interpretarea care foloseşte numele propriu. Atunci propoziţia tradusă ar fi: „Dumnezeu a despicat crăpătura locului (sau mojarului) care era în Lehi”.

Pentru cazuri similare de aprovizionare miraculoasă cu apă în caz de mare lipsă vezi Geneza 21,18.19; Exod 17,6; Isaia 41,17.18.

A ieşit apă din ea. Dumnezeu a făcut o minune făcând o fisură în crăpătura întăriturii care era acolo, în aşa fel încât din ea a ţâşnit un izvor. Apa din acest izvor l-a reînviorat pe Samson, astfel că a fost în stare să se întoarcă de îndată acasă.

En-Hacore. În mod literal, „izvorul celui ce cheamă”. Samson a dat izvorului acest nume pentru că el a ţâşnit când, în marea lui nevoie, el L-a chemat pe Domnul pentru apă.

Comentariile patristice :

Augustin on John: 91

14 Who save Samson ever quenched his thirst with water flowing forth from the jawbone of a dead ass?

5

3Concluzii:

– pe „linia” ebraica : deschiderea stancii ar fi in acord cu alte ocazii (Exod 17,6) cand o stanca a devenit izvor de apa; deschiderea gropii este o traducere inedita… totusi sprijinita de argumente lingvistice din SDABC

– pe „linia” LXX: deschidera falcii/ranei falcii/ crapaturii falcii – asa cum observa Sinodala din 2001 –  creaza o paralela cu un alt hoit care produce viata – miere din leu si apa din magar.

– o varianta „noncombatanta” pare sa fie abordarea etimologica care ar elimina dilema prin numirea locului mai degraba decat identificarea sursei apei in falca/stanca/groapa

– este riscanta cautarea de tipologii cristologice in absolut orice pasaj al Scripturii, mai ales cu pretul caderii in ridicol prin „descoperirea” de paralele care nu sunt decat alegorii evident fortate

– este penibila apararea cultului relicvelor( de catre Ioan Damaschin,de exemplu) pe baza unui asemenea text biblic; este elocvent acest exemplu pentru modul de „argumentare” biblica prin care paganisme infiltrate in crestinism prin „teologia” populara au incercat sa forteze Biblia pentru a-si gasi justificari textuale

Alte diferente semnificative intre Septuaginta(LXX) si Textul Masoretic(TM) – 2

In seria diferentelor LXX-TM: Geneza/Facerea 2:2  – „în ziua a şaptea”, sau „a şasea” ?

1. LXX (urmata de versiunile ortodoxe ale Bibliei):

A. Versiunea Sinodala Anania Bartolomeu (2001):

Şi’n ziua a şasea Şi-a împlinit b Dumnezeu lucrarea pe care o făcuse; iar în ziua a şaptea S’a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le făcuse.

b: Verbul synteléo (folosit şi în versetul precedent) înseamnă a împlini (a rotunji, a desăvârşi), dar nu singur, ci în cooperare (teléo precedat de syn), nuanţă care cuprinde ideea embrionară (ca şi în 1, 26) a unui Dumnezeu treimic, sau cel puţin pe aceea a participării Cuvântului la actul creaţiei (In 1, 1-3).

B. LXX Polirom (vol 1, 2004)

2 în ziua a şasea Dumnezeu şi-a desăvârşit lucrările pe care le făcuse, iar în ziua a şaptea s-a odihnit, după toate lucrările pe care le făcuse.

2. Diferenţă între LXX (Dumnezeu şi-a terminat creaţia în a şasea zi) şi TM (a şaptea zi). Nu exista contradicţie, dacă înţelegem că Dumnezeu îşi terminase deja creaţia în a şaptea zi, după TM.

2. TM (urmat de versiunile protestante, si partial catolice)

A. Noua Traducere in Limba Romana(2007)

2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o.

B. Traducerea Literală Nouă (2001 – traducerea Dumitru Cornilescu revizuită):

Şi, în ziua a şaptea*, Dumnezeu Şi-a terminat lucrarea pe care o făcuse; şi, în ziua a şaptea, S-a odihnit** de toată lucrarea Sa pe care o făcuse.

Nota:

A. Biblia de la Blaj(1795 – greco-catolica) concorda cu textele ortodoxe ce urmeaza LXX:

Si au sfarsit Dumnezeu in zioa a seasa lucrurile Sale, care au facut,* si s-au odihnit in zioa a seaptea
de toate lucrurile Sale, care au facut.

Aici diferenta pare a fi minora: ca si-a sfarsit Dumnezeu lucrarea creatiei in ziua a sasea(vineri) sau a saptea(sambata) pare nu foarte important. Si totusi… daca tinem cont de acribia atribuita masoretilor in tratarea textului biblic, si de controversele redate in Noul Testament (NT) privitoare la pazirea sabatului (Ioan 5 in special pentru cazul de fata) atunci situatia „parca” se mai schimba „putin”.

Si daca se ia in calcul  si ca porunca a 4-a din Decalog – atat de controversata in istoria confruntarilor iudeo-crestine cat si inter-crestine – spune:

Exod/Iesirea 20:11 : „ Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea şi tot ce este în ele, dar în ziua a şaptea s-a odihnit.

este chiar de mirare de ce textul evreiesc retine ziua a saptea ca desavarsitoarea creatiei in ciuda LXX si a Exod 20:11(care se armonizeaza perfect). In virtutea caror ratiuni masoretii, in ciuda controverselor cu Isus din Nazaret ( Ioan 5) legate de autoritatea Lui de a „calca” sabatul, au schimbat, se pare, ziua a saptea cu a sasea in text ? Mai ales ca Domnul Christos leaga lucrarile Lui din sabat de faptul ca nu face decat sa-Si imite Tatal care la randu-I „lucreaza in sabat”. Situatia este cu atat mai bizara , dat fiindca pozitia LXX (care se armonizeaza si cu celebra porunca a 4-a) avantaja aparent pozitia iudeilor in disputele cu Isus: in ziua a sasea Creatia s-a terminat iar a saptea zi este pentru odihna- vezi Ioan 5! Avantajul era aparent pentru ca de fapt  „rabinii erau de acord că Dumnezeu nu-Şi înceta activitatea în ziua de Sabat, însă activitatea în Sabat era privilegiul exclusiv al lui Dumnezeu; prin cuvintele Sale, Isus a afirmat că şi El are acest privilegiu, făcându-se, aşadar, deopotrivă cu Dumnezeu” ( Nota NTR la Ioan 5:18).

Totusi finul dezacord dintre LXX(+ porunca a 4-a) si TM la Gen 2:2 ramane ciudat si de aprofundat. Remarcabile sunt insa implicatiile textului cu o alta problema de cristologie din Ioan 5.

PS: un raspuns documentat din partea prof. Florin Laiu la dilema se poate citi AICI.

%d blogeri au apreciat asta: