Atuurile metodismului

It is my view that one will not understand Methodism unless one recognizes that it is Catholic, Orthodox, Anglican, Protestant and non-conformist, and that it has in principle always been so. It is eclectic in its approach to theological enquiry, taking nourishment anywhere it can. Our founder, John Wesley rediscovered God, or rather believed himself to have been found by God. He took that experience seriously, fed on the scriptures, read widely in the Church Fathers and drew on traditions which are identifiably Catholic and Orthodox. He was profoundly influenced by pietism, especially the Moravians but also by the Jesuits.

Kenneth Willson, Methodist Theology (Doing Theology)

(…) s-au organizat conferinţe pentru a examina concordanţa dintre Biserica Ortodoxă şi  tradiţia wesleyana. Chiar dacă aceştia din urmă pornesc dintr-o perspectivă vestică,  concluziile lor sunt  mult mai in acord  cu perspectiva ortodoxă asupra naturii umane [decat alte traditii protestante].

Puţini evanghelici inţeleg astăzi că anumite forme de închinare, care sunt populare printre evanghelici, scot la iveală o incredibilă asemănare cu această temă a lui Atanasie prezentă în teologia ortodoxă. Accentul pus  de  ortodoxie  pe  Christus  Victor subliniază  moartea  şi  învierea  lui Cristos  ca biruinţă asupra puterii răului  şi a morţii.  O serie de imnuri ale lui Charles Wesley(„Dragostea divină” şi „Tu, cel care ai venit de sus”) reflectă perspectiva cristologiei patristice greceşti, cu accentul său pe transformarea umană prin îndumnezeire.

(…) un teolog ortodox ar putea lua  in considerare o  serie de  discuţii – începând cu urmaşii lui Wesley, cu care avem cele mai multe in comun, urmaţi de luterani şi probabil de calvinişti.

Bradley Nassif, Ortodoxie si Evanghelism, p.  22, 50, 111-112

Wesley,credinta vie si sfintirea

Cînd Hristos a spus: „Credinţa ta te-a mîntuit”, nu se referea la credinţa pe care o puteau avea şi demonii, ci la cea pe care Pavel a descris-o ca fiind „credinţa care este lucrătoare prin iubire”: teologii ortodocşi răsăriteni, părinţii de la Conciliul tridentin şi John Wesley conside­rau acel text favorit pentru relaţia strînsă existentă între îndreptăţirea prin credinţă şi vieţuirea în sfinţenie. Exista într-adevăr „un consens universal al tuturor celor ce sînt ortodocşi” (cel puţin potrivit definiţiilor Reformei) că, în vreme ce „cuvîntul a îndreptăţi nu trebuie luat într-un sens moral”, credinţa care îndreptăţeşte trebuie totuşi să fie vie, să producă nu doar iertarea păcatelor, ci şi o reînnoire a vieţii, şi era un grosolan „abuz faţă de doctrina” îndrep­tăţirii a trage concluzia, pe baza acesteia, „că cineva se poate mîntui fără fapte bune”.

Jaroslav Pelikan, Traditia crestina – Volumul V

Este remarcabila „coalitia” lui Wesley cu viziunea ortodoxo-catolica a sfintirii prin prisma „credintei care lucreaza prin iubire”. Spre deosebire de Luther si Calvin, ale caror pozitii virulent anti-catolice, au dus la pozitii dezechilibrate, Wesley a avut intelepciunea „temperantei” , a inteleptei cai de mijloc: a respins „excesele sfintirii” de la ortodocsi si catolici ( mijlocirea Fecioarei, sfintilor, icoanelor, preotilor, tainelor) dar a pastrat continuitatea cu cea mai pura traditie evanghelica a sfintirii. Evitand atat extremele protestante cat si pe cele ortodoxo-catolice, Wesley se pozitioneaza ideal chiar pe linia evanghelica cea mai fina : Legea si Evanghelia nu se „contreaza” ci se „completeaza”, indreptatirea si sfintirea nu se „submineaza” reciproc ci sunt ambele „in slujba mantuirii” cu care fiecare se confunda complet doar „impletite”.

PS: adventistii, fiind profund indatorati teologic lui Wesley, se trezesc astfel mult mai aproape de tabara … papala/”anti-christa” si ortodoxa decat luteranii , calvinii, baptistii… interesant, nu? 🙂

Interviu cu pastorii metodiști ai Bisericii ”Calea Credinței” din Cluj

Reflecții creștine

              Iubiți prieteni, suntem onorați astăzi să îi avem alături, prin intermediul acestui articol, pe cei doi pastori ai Bisericii Metodiste Unite ”Calea Credinței” din Cluj.

  -Vă mulțumim pentru oportunitatea pe care ne-o oferiți de a cunoaște câteva lucruri privitoare la sfânta și rodnica dumneavoastră lucrare spirituală!

-Va multumim si noi pentru interesul dvs. de a face cunostință cu biserica noastră.

-Care este, pe scurt, istoria Bisericii Metodiste ”Calea Credinței”?

– În anul 1994, pastorul american Matthew Elliot, împreună cu familia, a primit chemarea de la Dumnezeu să slujească națiunii române. Începuturile nu au fost uşoare, acesta hotărând, după câţiva ani de slujire în Cluj-Napoca, să locuiască la sat, în condiţii similare cu cele ale ţăranilor români, departe de confortul din SUA.

Pastorul, având o inimă plină de pasiune pentru Dumnezeu, a reuşit să câştige încrederea multor români. Aceştia au văzut inima sa şi dorinţa arzătoare de a transmite…

Vezi articolul original 987 de cuvinte mai mult

Schita de portret: John Wesley si metodismul

John Wesley (n. 17 iunie 1703 – d. 2 martie 1791) a fost un pastor anglican şi un teolog creştin care a fost un lider de început al mişcării metodiste.

Metodismul a avut trei etape de dezvoltare: prima la Universitatea Oxford odată cu fondarea „Clubului Sfânt”; cea de-a doua în timp ce Wesley a fost preot paroh în Savannah, Georgia, şi a treia la Londra după întoarcerea lui Wesley în Anglia. Mişcarea s-a format în timpul celei de a treia etape de dezvoltare la începutul anilor 1740 când Wesley, împreună cu alţii, cum ar fi George Whitefield, a început predica lui itinerantă şi, ulterior, a devenit fondator de societăţi religioase pentru formarea de credincioşi. Aceasta a fost prima mişcare evanghelică de larg succes din Regatul Unit. Wesley a creat legături cu societăţi de pe întreg teritoriul Angliei, Scoţiei, Ţării Galilor, Irlandei şi, mai târziu s-a răspândit în alte părţi ale lumii vorbitoare de limbă engleză şi în afara lor. El a împărţit societăţile sale religioase în continuare în clase şi grupuri de responsabilitate şi de instruire religioasă extrem de active. Metodiştii, sub direcţia lui Wesley, au devenit lideri în multe probleme de justiţie socială ale timpului, inclusiv reforma închisorilor şi mişcarea aboliţionistă. Forţa lui Wesley ca teolog rezidă în capacitatea sa de a combina poziţii teologice aparent opuse.

Cea mai mare realizare teologică a sa a fost promovarea a ceea ce el a numit „perfecţiunea creştină”, sau sfinţenia inimii şi vieţii. Wesley a insistat asupra faptului că în viaţa lui, creştinul ar putea ajunge la un stadiu în care dragostea lui pentru Dumnezeu, sau dragostea lui perfectă, va ajunge să-i stăpânească inima în mod suprem. Teologia lui evanghelică, în special concepţia lui asupra perfecţiunii creştine se sprijinea ferm pe teologia sa sacramentala. El a insistat permanent asupra folosirii generale a căilor de mântuire (rugăciunea, Scriptura, meditaţia, Sfânta Împărtăşanie, etc) ca mijloc prin care Dumnezeu transformă pe cel credincios. Pe parcursul vieţii, Wesley a rămas în cadrul Bisericii Anglicane şi a insistat asupra faptului că mişcarea sa se încadrează în limitele Bisericii Anglicane. Modul nonconformist în care se folosea de politica bisericii i-a creat dispute cu mulţi din sânul Bisericii Anglicane, deşi către sfârşitul vieţii a fost respectat de mulţi.

Sursa: Wikipedia

Mai multe:  Biography of John Wesley

Convertirea lui John Wesley