„Sola/nuda Scriptura” vs „Prima Scriptura”

In teologia anglicana si nu numai se vorbeste despre „high church” si „low church” in sens liturgic. In stransa conexiune cu aceasta diferentiere sta problematica autoritatii in materie de teologie, indelung si inversunat disputata in istoria Bisericii, mai ales intre neoprotestanti si orto-catolici. Luther in lupta sa cu papalitatea a lansat celebrul principiu „Sola Scriptura” adesea insa gresit inteles. O moderare-explicitare a acestui concept luat brut si interpretat adesea incorect(ca „nuda scriptura”) de neoprotestanti, este principiul „prima scriptura„.

Ce spune „prima scriptura„?

Prima scriptura is a doctrine that says canonized scripture is „first” or „above all” sources of divine revelation.

Implicitly, this view acknowledges that, besides canonical scripture, there are other guides for what a believer should believe, and how he should live, such as the created order, traditions, charismatic gifts, mystical insight, angelic visitations, conscience, common sense, the views of experts, the spirit of the times or something else. Prima scriptura suggests that ways of knowing or understanding God and his will, that do not originate from canonized scripture, are in a second place, perhaps helpful in interpreting that scripture, but testable by the canon and correctable by it, if they seem to contradict the scriptures.

In metodism, o „versiune” reformatoare a anglicanismului , principiul „prima scriptura” a „imbracat”  o forma interesanta: Wesleyan Quadrilateral – despre care va invit sa cititi pe wikipedia ca punct de plecare.

Punand Biblia deasupra papilor si a conciliilor se izola oare Luther de traditia bisericii? In nici un caz. El a respins intr-adevar teoria celor doua surse ale traditiei, enuntata mai tarziu la Trent… In acelasi timp, Luther nu dadea la o parte pur si simplu 1500 de ani de istorie a bisericii. In tratatul sau impotriva anabaptistilor(1528), el a spus:

„Noi nu actionam fanatic asa cum fac schwarmer-ii . Noi nu respingem tot ce se afla sub autoritatea papei, pentru ca astfel ar trebui sa respingem si biserica crestina. Multe lucruri bune privitoare la credinta crestina pot fi gasite in papalitate si de acolo au ajuns la noi.”

[Luther Works 40, p. 231]

Sola scriptura nu a fost nuda scriptura. Niciodata nu a fost vorba de Scriptura sau traditie, Sfanta Scriptura sau Sfanta Biserica[…]

Timothy George, „Teologia reformatorilor„, Trad. C. Simut, Oradea, Editura Institutului Biblic „Emanuel,” 1998, p. 96-98

In contextul babiloniei interpretarilor care mai de care mai fantezist-cultiste ale neoprotestantismului – salbatic „diversificat” pe solul ultrapermisiv american – o abordare gen Wesleyan Quadrilateral poate fi o unealta-pista utila de control a validitatii interpretarii fara a deveni sclavii Traditiei si totodata fara a ignora celealalte  surse legitime de Adevar. In alte cuvinte, Scriptura are primul si ultimul cuvant dar nu si singurul.

Crestinism pur si simplu

Poziţia mea faţă de Ortodoxie constă într-o atitudine de înţelegere, dar nu este lipsită de critică. Nu împărtăşesc fascinaţia cu care unii din vest se raportează la Ortodoxie (după ce am trăit atât în Grecia, cât şi în Rusia, este dificil să percept în mod idealist Biserica Ortodoxă), dar împărtăşesc din plin preocupările fundamentale ale Ortodoxiei şi cred că în relaţia cu evanghelicii protestanţi (şi desigur cu alţii) există un amplu spaţiu comun, pe care trebuie să îl explorăm. Presupun că s-ar putea spune că eu aparţin tradiţiei redate prin expresia folosită lui C. S. Lewis „creştinism pur şi simplu”, căutând ceea ce ne uneşte dincolo de diferenţele culturale şi istorice, şi concentrându-mă asupra acestui aspect. (Gerald Bray, evanghelic britanic)

În „Agenda for Theology” (1979) propuneam un program de paleo-ortodoxie postmodernă menit să aşeze din nou rădăcinile teologiei contemporane în consensul izvoarelor creştine clasice. Tot ce am întreprins de atunci încoace a urmărit să dezvolte acea premisă. Fără îndoială, cele trei volume ale mele de teologie sistematică fac trimitere în mod constant la surse patristice, după cum se întâmplă în lucrarea de teologie pastorală şi în studiul cuprins în cele patru volume intitulate Classical Pastoral Care. ( Thomas Oden, pastor metodist,  exponentul paleo-ortodoxiei si initiatorul proiectului „Ancient Christian Commentary on Scripture” )

Ancient Christian Commentary on Scripture are ca scop revitalizarea învăţăturii creştine bazate pe exegeza creştină clasică… Această serie îi oferă pastorului, exegetului, studentului şi cititorului laic mijloacele necesare pentru a cunoaşte ce anume au spus Sf. Atanasie sau Sf. Ioan Hrisostomul sau Părinţii pustiei despre un anume text, în vederea predicării, studiului sau meditaţiei. În rândurile laicilor catolici, protestanţi şi ortodocşi se conturează tot mai puternic convingerea că aspectele vitale date de predicarea biblică şi devenirea spirituală necesită rădăcini mult mai profunde, dincolo de orizontul orientărilor istorico-critice care au dictat direcţia studiilor biblice din zilele noastre. Drept urmare, această lucrare se adresează unei audienţe cu mult mai largi decât o fac studiile specializate consacrate Patristicii.

“Inceputurile unui dialog global ortodox – evanghelic” , Bradley Nassif

Remarcabil: Inceputurile unui dialog global ortodox – evanghelic

„Revista teologica” a Mitropoliei Ardealului in numarul 1 din 2009 publica inceputul unui articol foarte interesant: „Inceputurile unui dialog global ortodox – evanghelic” . Autorul textului, Bradley Nassif a lansat in luna mai la Cluj cartea Ortodoxie şi Evanghelism .

Articolul integral poate fi descarcat in format pdf de la adresa gasita pe blogul d-lui Dănuţ Mănăstireanu, director pentru credinţă şi dezvoltare al World Vision pentru Orientul Mijlociu şi Europa de Est. Tot pe blogul dansului se gasesc mai multe date despre articol si surse.

Fara indoiala, ecumenismul fortat de interese politice la nivel inalt este sortit esecului la nivelul ameliorarii relatiilor interconfesionale a maselor. Dialogul interconfesional insa, sustinut serios si fara eludarea diferentelor si in spirit irenic si dornic de a intelege corect pozitia „adversarului”, nu poate fi decat benefic mai bunei intelegeri si apropieri reciproce. Din pacate interesele pungii si mandrirea gen „noi avem adevarul complet” sunt impedimente serioase pentru dialogul real si util intre confesiuni. O abordare smerita si sincer interesata de gasirea impreuna a adevarului indiferent daca acesta coincide sau nu cu pozitia „alor mei” reprezinta „formula magica” pentru deschiderea „Sesamului”.

„Ortodoxie si evanghelism”

Preţ: 28,00 RON

Cuprins ->

S-au scris multe carti cu privire la Biserica Ortodoxa, acoperind toate aspectele legate de credinta si viata. Bisericile evanghelice au fost analizate, cuantificate si descrise in numeroase publicatii. Evanghelicii redescopera valoarea patristicii, care sta la baza traditiei ortodoxe. Exista carti care raspund obiectiilor evanghelice fata de Biserica Ortodoxa si altele care inregistreaza date despre calatoria protestantilor inspre ortodoxie. Exista cateva dialoguri publicate intre ortodocsi si celelalte traditii crestine. Cu toate acestea, ceea ce lipseste este un volum care sa aduca impreuna aparatori ai fiecarei pozitii pentru o interactiune reciproca. In aceasta carte, fiecare autor a scris un capitol despre propria lui perspectiva cu privire la compatibilitatea evanghelismului cu ortodoxia. Fiecare capitol este urmat de reactii ale celorlalti autori la opinia autorului respectiv si apoi raspunsul acestuia din urma la reactiile lor. Acest schimb de perspective face posibila atingerea unui nivel mai adanc al discutiei teologice.

Ceea ce face ca aceasta interactiune sa fie cu adevarat interesanta este faptul ca autorii sunt personali in scrierile lor. Unul dintre acestia a crescut in Biserica Ortodoxa, a fost convertit la o cruciada a lui Billy Graham, a studiat in seminarii evanghelice si ortodoxe si este acum diacon ortodox. Doi dintre autori s-au convertit, parasind traditia parintilor lor. Unul dintre acestia, crescut intr-un mediu evanghelic, a devenit, ulterior, preot ortodox. Celalalt s-a nascut ortodox si s-a convertit la evanghelici in timp ce studia intr-o universitate.

Dar aceasta este o carte teologica si pentru ca autorii, care au cu totii studii teologice, au adus argumente solide pentru convingerile lor. Daca sunteti in cautarea unor argumente teologice care sa sustina fiecare pozitie, nu veti fi dezamagiti.
James J. Stamoolis

Tendinte in crestinismul mileniului 3 – Paleo-Ortodoxia

Paleo-ortodoxia ( din greaca: paleo = antic si orthos + doxa = corecta/dreapta + credinta) este o miscare teologica crestina a sfarsitului de secol 20 si a inceputului de secol 21, care priveste intelegerea consensuala a credintei la Parintii Bisericii ca baza a interpretarii biblice si a fondarii Bisericii in secolul 20. Pe cand intelege acest consens al Parintilor Bisericii ca ortodoxia adevarata, se numeste paleo-ortodoxie pentru a se distinge de neo-ortodoxie.

Paleo-ortodoxia intelege fundamentele teologiei crestine ca fiind consensul bisericii antice inainte de schisma dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica ( schisma Est-Vest din 1054) si inainte de separarea dintre Biserica Romano-Catolica si Bisericile Protestante( Reforma protestanta de la 1517), [fundamente ale teologiei] descrise in exprimarea canonului dupa Vicentiu de Lerin ca „Quod ubique, quod semper, quod ab omnibus” („Ceea ce (s-a crezut) universal, intotdeauna si de catre toti(crestinii) ).

Nu se accentueaza invataturile ori interpretarile caracteristice fiecarui parinte bisericesc, ci acele invataturi si interpretari biblice asupra carora parintii bisericesti atat din Rasarit cat si din Apus au cazut de acord.

In afara de invataturile doctrinare ale parintilor bisericii, paleo-ortodoxia este de asemeni caracterizata prin reinoirea interesului fata de liturgia (orthodoxa) si ingrijirea pastorala.

Paleo-ortodoxia nu este interesata in diferentele denominationale. Cea mai mare parte din teologii paleo-ortodoxiei provin din aripa conservatoare a protestantismului clasic ori din bisericile evanghelice. Unii asociaza paleo-ortodoxia cu evanghelicalismul american contemporan.

Reprezentantul cel mai proeminent al miscarii este pastorul metodist unit Thomas C. Oden de la Drew University, care a publicat o serie de carti care nu doar cheama la reintoarcerea spre „crestinismul clasic” dar de asemeni furnizeaza si instrumentele pentru acest proces. Oden, care a inventat termenul de „paleo-ortodoxie”, crede cu tarie ca crestinii au nevoie sa se reconecteze la intelepciunea Bisericii istorice, in special la Biserica Timpurie, mai mult decat la eruditia si teologia moderna, care sunt adesea,in opinia sa, contaminate de agende politice. Oden spuna ca dorinta lui este ” sa inceapa sa pregateasca comunitatea crestina postmoderna pentru al treilea mileniu spre reintoarcerea iarasi la studiu atent si respect in ce priveste miezul traditiei crestinismului clasic” . Oden spera ” sa nu aduca noi contributii teologiei”.

Alti teologi care se poate spune ca lucreaza in interiorul paleo-ortodoxiei, deliberat sau nu, includ in lista pe : Marva Dawn, Richard Foster, Alister McGrath, Andrew Purves, si Christopher Hall.

SURSA