Staulul Domnului Isus si „oile” mincinoase

Ioan 10:16

Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu şi vor fi o turmă şi un Păstor.

Am ales acest text al Evangheliei pentru ca este unul dintre cele mai manipulate in crestinatate. Mantuitorul vorbeste despre Sine ca Marele Pastor al oilor in contrast cu falsii pastori (platiti) care dau bir cu fugitii in loc sa-si apere  oile de moarte chiar si cu pretul vietii.

In acest context vine afirmatia despre (celel)alte oi din afara staulului „acesta”. Care este acest staul la care se refera Domnul?

Comentariul Biblic al Credinciosului

10:16 Versetul 16 constituie cheia înţele­gerii întregului capitol. Celelalte oi la care Se referă Domnul aici sunt Neamurile (ne-evreii). Venirea Sa în lume a fost legată în special de oile Israelului, dar El a avut în vedere şi mântuirea neamurilor. Oile nea­muri nu făceau parte din staulul iudaic. Dar iubirea şi compasiunea inimii Domnului Isus le-a cuprins şi pe aceste oi, El aflându-se sub imperativul divin de a le aduce la Sine. El ştia că acestea vor fi mai dispuse decât iudeii să-I audă glasul.

In ultima parte a acestui verset observăm importanta tranziţie de la staulul iudaismului la turma creştinismului. Versetul acesta ne oferă o avanpremieră a faptului că în Cristos, iudeii şi neamurile vor fi una şi că deosebi­rile anterioare dintre aceştia vor dispare.

CBAZS:

16. Alte oi. Acestea erau Neamurile. Isaia prezisese că Mesia urma să fie „o lumină a Neamurilor” (Isaia 42,6; cf. Isaia 49,6). Isus S-a declarat că este lumina aceea (Matei 12,16-21). El nu era numai lumina a naţiunii iudaice, dar şi a lumii (Ioan 8,12). „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat” pe Isus (cap. 3,16). La data când Neamurile urmau să-şi ia locul în împărăţia spirituală mulţi din iudei urmau să fie îndepărtaţi (Matei 8,11.12; Romani 11,1-26). Învăţătura lui Isus era explicită asupra acestui subiect, deşi nu era clar înţeleasă. Adevărata poziţie a Neamurilor în biserica primară era un punct mult discutat (vezi la Fapte 15,1).

Vor asculta de glasul Meu. Ca şi celelalte oi (v. 3).

O turmă. [„Un staul”, KJV]. Literal, „o turmă”. Exprimarea „staul” n-are nici un temei în nici un manuscris grec şi a fost introdusă de Ieronim care a tradus atât pe aule (staul) cât şi pe poimne (turmă) prin latinescul ovile (staul). Expresia lui Ieronim este în acord cu susţinerea Romano-Catolică că biserica aceea este singurul staul adevărat. Pe de altă parte, interpretarea dată pasajului acestuia de mulţi comentatori protestanţi că sunt multe staule în care este adăpostită acea unică turmă nu este indicată în pasajul acesta.

Dupa cum se poate preabine vedea din (doar) aceste doua comentarii disponibile online in limba romana, „staulul” (care nu-i „staul” – decat de la Ieronim catolicul – ci „turma”!), nu este nici pe departe vreo denominatie crestina la care „oile risipite” prin alte pseudo-staule trebuie sa ceara „certificat de membru”. Nici vorba in cuvintele Mantuitorului de vreo nota de sectarism ingust gen: „unicul staul acceptat de Dumnezeu este biserica mea/noastra in care trebuie sa vina toate oile ratacite care ies din Babilon(ul crestinatatii! – culmea…!)”. Unele oi erau in alta turma decat cea a Israelului adevarat – diferit de cel etnic! – si urmau sa vina acasa, in turma Marelui Pastor caruia ii cunosc glasul:

1 Petru 2: 25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la Păstorul7 şi Supraveghetorul8 sufletelor voastre.

Cui scria apostolul Petru aceste cuvinte, in continuarea si completarea evidenta a ideii Domnului?

1Petru 1:1 Petru, apostol al lui Isus Cristos, către cei aleşi – care locuiesc ca peregrini, împrăştiaţi1 în Pont, Galatia, Capadocia, Asia2 şi Bitinia3

Acestea dar sunt oile ratacite si imprastiate prin lume, care odata ce vor fi auzit glasul Pastorului se vor fi alipit turmei Lui ( turma nu-i tot una cu staulul – turma este „delimitata” de  „baricada” spirituala a glasului Pastorului, staulul/stana de „baricade” spatiale)

Aceia care folosesc textul pentru activism propagandistic denominational se fac vinovati de rastalmacirea si distorsionarea grosolana a sensului textului biblic si intra sub sentinta data de apostolul Petru (macar ca versetul in cauza nu e chiar deloc „greu de inteles” pentru o minte/inima onesta…):

2Petru 3:

16 (…) În ele sunt lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le interpretează greşit, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor distrugere. 17 Voi deci, preaiubiţilor, pentru că ştiţi mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă, ca să nu fiţi duşi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să cădeţi din fermitatea voastră, 18 ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos! A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei! Amin.

Din aceast gen de manipulare si deturnare  (barbara/”lupeasca”: „numai noi suntem staulul, veniti la noi…”) a textului biblic se nasc problemele pentru care crestinatatea este departe de a fi o buna marturie tocmai pentru oile pierdute in afara staulului (crestinilor, fie ei si doar nominali). Cand esti „in pana” de ratiuni existentiale si in lipsa de identitate, si-ti scornesti ratiuni identitare (pentru interese particulare) din cuvintele Domnului(!) , primejduind astfel mantuirea oilor ratacite, esti aproape de un pacat care tinde sa devina de neiertat.

Crestinism pur si simplu

Poziţia mea faţă de Ortodoxie constă într-o atitudine de înţelegere, dar nu este lipsită de critică. Nu împărtăşesc fascinaţia cu care unii din vest se raportează la Ortodoxie (după ce am trăit atât în Grecia, cât şi în Rusia, este dificil să percept în mod idealist Biserica Ortodoxă), dar împărtăşesc din plin preocupările fundamentale ale Ortodoxiei şi cred că în relaţia cu evanghelicii protestanţi (şi desigur cu alţii) există un amplu spaţiu comun, pe care trebuie să îl explorăm. Presupun că s-ar putea spune că eu aparţin tradiţiei redate prin expresia folosită lui C. S. Lewis „creştinism pur şi simplu”, căutând ceea ce ne uneşte dincolo de diferenţele culturale şi istorice, şi concentrându-mă asupra acestui aspect. (Gerald Bray, evanghelic britanic)

În „Agenda for Theology” (1979) propuneam un program de paleo-ortodoxie postmodernă menit să aşeze din nou rădăcinile teologiei contemporane în consensul izvoarelor creştine clasice. Tot ce am întreprins de atunci încoace a urmărit să dezvolte acea premisă. Fără îndoială, cele trei volume ale mele de teologie sistematică fac trimitere în mod constant la surse patristice, după cum se întâmplă în lucrarea de teologie pastorală şi în studiul cuprins în cele patru volume intitulate Classical Pastoral Care. ( Thomas Oden, pastor metodist,  exponentul paleo-ortodoxiei si initiatorul proiectului „Ancient Christian Commentary on Scripture” )

Ancient Christian Commentary on Scripture are ca scop revitalizarea învăţăturii creştine bazate pe exegeza creştină clasică… Această serie îi oferă pastorului, exegetului, studentului şi cititorului laic mijloacele necesare pentru a cunoaşte ce anume au spus Sf. Atanasie sau Sf. Ioan Hrisostomul sau Părinţii pustiei despre un anume text, în vederea predicării, studiului sau meditaţiei. În rândurile laicilor catolici, protestanţi şi ortodocşi se conturează tot mai puternic convingerea că aspectele vitale date de predicarea biblică şi devenirea spirituală necesită rădăcini mult mai profunde, dincolo de orizontul orientărilor istorico-critice care au dictat direcţia studiilor biblice din zilele noastre. Drept urmare, această lucrare se adresează unei audienţe cu mult mai largi decât o fac studiile specializate consacrate Patristicii.

“Inceputurile unui dialog global ortodox – evanghelic” , Bradley Nassif