„Septuaginta în limba română” de Cristian Bădiliţă

Desi mai vechi , articolele (1 & 2) d-lui Badilita despre LXX merita atentia din partea oricarui lector al Bibliei, care vrea sa aiba o minima orientare  in „peisajul” si istoria textului scripturistic.

Pornind de la viciul de metoda al traducerilor sinodale ortodoxe din secolul trecut, autorul trece in revista fugitiv istoria textelor Septuagintei si a Masoreticului, in final acuzand „reconcilierea à la roumaine”, mixajul „maximalist” care a nascut traducerile sinodale de pana la „revolutia” din 1989.

„Ispitand” apoi cititorul cu un „dumicat” de „Biblia şi Părinţii Bisericii”  , autorul vine si cu solutia:

Creştinii din România, de orice confesiune ar fi ei, au nevoie urgentă de două traduceri, una făcută după textul masoretic (plus textul grec ale fragmentelor redactate direct în greacă) şi, a doua, făcută exclusiv după textul grec al LXX.

Cum a doua parte a imperativului se apropie de o fericita implinire, mai ramanand un singur volum al Septuagintei de tiparit, ramane de vazut cine va termina misiunea: o traducere stiintifica a Vechiului Testament facuta exclusiv dupa Textul Masoretic. Abia apoi vom putea vorbi de studiu biblic serios pe Biblia in limba romana.

Traducerea NTR: „accente” proprii

NTR(2007):

Judecatori 15:19 Dumnezeu a despicat groapa5 din Lehi şi din ea a ieşit apă. După ce a băut, Samson şi-a revenit şi s-a înviorat. De aceea au numit acel loc En-Hakkore6, el aflându-se şi astăzi în Lehi.

Note:

5 O gropa in care oamenii locului sfaramau pietre pentru mortar. Verbul din care deriva termenul ebraic inseamna a pisa, a sfarama, a macina

6  En Hakore înseamnă Izvorul celui ce strigă

Sinodala Anania Bartolomeu(2001):

Jud. 15: 19 Atunci Dumnezeu a făcut să se ivească o deschizătură în falcă, şi din ea a ieşit apă b. Iar el a băut şi duhul i-a revenit şi s’a înviorat; de aceea s’a numit el [locul acela] Izvorul-celui-ce-se-roagă, până’n ziua de azi.

Nota: Dintr’un schelet de leu, miere, dintr’un schelet de asin, apă, iată puterea lui Dumnezeu de a converti simbolurile morţii în viaţă aievea. T. M.: „Dumnezeu a despicat stânca din Lehi şi a ieşit apă“.

LXX Polirom(vol 2, 2004):

6

Noua Traducere Literala 2001 (Traducerea Dumitru Cornilescu 1931 revizuita)

Şi Dumnezeu a despicat scobitura stâncii care era în Lehi şi a ieşit apă din ea. Şi el a băut şi suflarea i-a revenit* şi a trăit. De aceea s-a numit En-Hacore, care este în Lehi până în ziua aceasta.

Trebuie observata multiplicitatea traducerilor posibile, remarcand ca nici traducerile protestante (romanesti) nu coincid: NTL/DC – „scobitura stancii” vs NTR – „groapa” – inedit pentru traditia romaneasca interpretativa protestanta!

Sunt interesante si traducerile versiunilor vechi romanesti:

Biblia de la Bucuresti(1688) si Biblia de la Blaj (1795):

Si deschise Dumnezeu rana cea dentru Falca , si iesira dentru ea ape; si bau, si se intoarse duhul lui, si sa racori, pentru aceaea se chema numele ei Izvorul celuia ce sa roaga, carea iaste in Falca, pana in ziua aceasta.

19. Si au deschis Dumnezeu rana Falcii (b), si au iesit din ea apa si au beut, si s-au intors duhul lui, si s-au racorit (v), pentru aceaea s-au chemat numele locului aceluia Izvorul celui ce sa roaga, care easte in Falca, pana in zioa aceasta.

b) Adeca, gaora in carea au fost maseaoa;

Traditia manuscriselor:

„Septuaginta – De la iudaismul elenistic la crestinismul vechi ” , p. 304-305 :

in loc de: „Dumnezeu a deschis o crapatura intr-o stanca din Lechi si a curs din ea apa”, cititorul lui LXX gaseste: Dumnezeu „a deschis rana falcii” (dupa Alexandrinus; „crapatura in falca” dupa Vaticanus) „si a iesit apa din ea”

Comentarii biblice:

Comentariul Biblic Al Credinciosului – WilliamMacDonald

Ca raspuns la rugaciunea lui Samson sa i se dea apa, Dumnezeu a facut sa tasneasca in chip miraculos un izvor din „Inaltimile Falcii.” Locul acesta a fost numit En Hacore, Izvorul chematorului (text marginal NKJV).

SDABC:

A despicat crăpătura. Ebraicul macteş, „mojar”. Aceasta poate că era o depresiune circulară în pământ, care se asemăna cu forma mojarului. În ebraică, cuvântul are articolul hotărât; de aceea trebuie să-l traducem „locul crăpăturii”.

Din Lehi (engl. „in the jaw”). Ebraicul balechi. În mod literal, fie „în falcă”, fie „în Lehi”. La prima citire a textului din KJV, cineva ar putea să creadă că locul crăpăturii pe care a făcut-o Dumnezeu a fost în falca pe care o folosise Samson ca armă. Mulţi au interpretat în acest fel acest text. Este vădit că traducătorii KJV l-au interpretat în acest fel. Totuşi la încheierea versetului este făcută afirmaţia că „locul crăpăturii” este „la Lehi (Galleechi)”. Deoarece această expresie ebraică este identică cu aceea care este tradusă mai înainte în verset „în falcă” (în rom. „din Lehi”), alegerea traducerii trebuie să fie hotărâtă de context. Se pare mult mai rezonabil a adopta interpretarea care foloseşte numele propriu. Atunci propoziţia tradusă ar fi: „Dumnezeu a despicat crăpătura locului (sau mojarului) care era în Lehi”.

Pentru cazuri similare de aprovizionare miraculoasă cu apă în caz de mare lipsă vezi Geneza 21,18.19; Exod 17,6; Isaia 41,17.18.

A ieşit apă din ea. Dumnezeu a făcut o minune făcând o fisură în crăpătura întăriturii care era acolo, în aşa fel încât din ea a ţâşnit un izvor. Apa din acest izvor l-a reînviorat pe Samson, astfel că a fost în stare să se întoarcă de îndată acasă.

En-Hacore. În mod literal, „izvorul celui ce cheamă”. Samson a dat izvorului acest nume pentru că el a ţâşnit când, în marea lui nevoie, el L-a chemat pe Domnul pentru apă.

Comentariile patristice :

Augustin on John: 91

14 Who save Samson ever quenched his thirst with water flowing forth from the jawbone of a dead ass?

5

3Concluzii:

– pe „linia” ebraica : deschiderea stancii ar fi in acord cu alte ocazii (Exod 17,6) cand o stanca a devenit izvor de apa; deschiderea gropii este o traducere inedita… totusi sprijinita de argumente lingvistice din SDABC

– pe „linia” LXX: deschidera falcii/ranei falcii/ crapaturii falcii – asa cum observa Sinodala din 2001 –  creaza o paralela cu un alt hoit care produce viata – miere din leu si apa din magar.

– o varianta „noncombatanta” pare sa fie abordarea etimologica care ar elimina dilema prin numirea locului mai degraba decat identificarea sursei apei in falca/stanca/groapa

– este riscanta cautarea de tipologii cristologice in absolut orice pasaj al Scripturii, mai ales cu pretul caderii in ridicol prin „descoperirea” de paralele care nu sunt decat alegorii evident fortate

– este penibila apararea cultului relicvelor( de catre Ioan Damaschin,de exemplu) pe baza unui asemenea text biblic; este elocvent acest exemplu pentru modul de „argumentare” biblica prin care paganisme infiltrate in crestinism prin „teologia” populara au incercat sa forteze Biblia pentru a-si gasi justificari textuale

Alte diferente semnificative intre Septuaginta(LXX) si Textul Masoretic(TM) – 2

In seria diferentelor LXX-TM: Geneza/Facerea 2:2  – „în ziua a şaptea”, sau „a şasea” ?

1. LXX (urmata de versiunile ortodoxe ale Bibliei):

A. Versiunea Sinodala Anania Bartolomeu (2001):

Şi’n ziua a şasea Şi-a împlinit b Dumnezeu lucrarea pe care o făcuse; iar în ziua a şaptea S’a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le făcuse.

b: Verbul synteléo (folosit şi în versetul precedent) înseamnă a împlini (a rotunji, a desăvârşi), dar nu singur, ci în cooperare (teléo precedat de syn), nuanţă care cuprinde ideea embrionară (ca şi în 1, 26) a unui Dumnezeu treimic, sau cel puţin pe aceea a participării Cuvântului la actul creaţiei (In 1, 1-3).

B. LXX Polirom (vol 1, 2004)

2 în ziua a şasea Dumnezeu şi-a desăvârşit lucrările pe care le făcuse, iar în ziua a şaptea s-a odihnit, după toate lucrările pe care le făcuse.

2. Diferenţă între LXX (Dumnezeu şi-a terminat creaţia în a şasea zi) şi TM (a şaptea zi). Nu exista contradicţie, dacă înţelegem că Dumnezeu îşi terminase deja creaţia în a şaptea zi, după TM.

2. TM (urmat de versiunile protestante, si partial catolice)

A. Noua Traducere in Limba Romana(2007)

2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o.

B. Traducerea Literală Nouă (2001 – traducerea Dumitru Cornilescu revizuită):

Şi, în ziua a şaptea*, Dumnezeu Şi-a terminat lucrarea pe care o făcuse; şi, în ziua a şaptea, S-a odihnit** de toată lucrarea Sa pe care o făcuse.

Nota:

A. Biblia de la Blaj(1795 – greco-catolica) concorda cu textele ortodoxe ce urmeaza LXX:

Si au sfarsit Dumnezeu in zioa a seasa lucrurile Sale, care au facut,* si s-au odihnit in zioa a seaptea
de toate lucrurile Sale, care au facut.

Aici diferenta pare a fi minora: ca si-a sfarsit Dumnezeu lucrarea creatiei in ziua a sasea(vineri) sau a saptea(sambata) pare nu foarte important. Si totusi… daca tinem cont de acribia atribuita masoretilor in tratarea textului biblic, si de controversele redate in Noul Testament (NT) privitoare la pazirea sabatului (Ioan 5 in special pentru cazul de fata) atunci situatia „parca” se mai schimba „putin”.

Si daca se ia in calcul  si ca porunca a 4-a din Decalog – atat de controversata in istoria confruntarilor iudeo-crestine cat si inter-crestine – spune:

Exod/Iesirea 20:11 : „ Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea şi tot ce este în ele, dar în ziua a şaptea s-a odihnit.

este chiar de mirare de ce textul evreiesc retine ziua a saptea ca desavarsitoarea creatiei in ciuda LXX si a Exod 20:11(care se armonizeaza perfect). In virtutea caror ratiuni masoretii, in ciuda controverselor cu Isus din Nazaret ( Ioan 5) legate de autoritatea Lui de a „calca” sabatul, au schimbat, se pare, ziua a saptea cu a sasea in text ? Mai ales ca Domnul Christos leaga lucrarile Lui din sabat de faptul ca nu face decat sa-Si imite Tatal care la randu-I „lucreaza in sabat”. Situatia este cu atat mai bizara , dat fiindca pozitia LXX (care se armonizeaza si cu celebra porunca a 4-a) avantaja aparent pozitia iudeilor in disputele cu Isus: in ziua a sasea Creatia s-a terminat iar a saptea zi este pentru odihna- vezi Ioan 5! Avantajul era aparent pentru ca de fapt  „rabinii erau de acord că Dumnezeu nu-Şi înceta activitatea în ziua de Sabat, însă activitatea în Sabat era privilegiul exclusiv al lui Dumnezeu; prin cuvintele Sale, Isus a afirmat că şi El are acest privilegiu, făcându-se, aşadar, deopotrivă cu Dumnezeu” ( Nota NTR la Ioan 5:18).

Totusi finul dezacord dintre LXX(+ porunca a 4-a) si TM la Gen 2:2 ramane ciudat si de aprofundat. Remarcabile sunt insa implicatiile textului cu o alta problema de cristologie din Ioan 5.

PS: un raspuns documentat din partea prof. Florin Laiu la dilema se poate citi AICI.

Alte diferente semnificative intre Septuaginta(LXX) si Textul Masoretic(TM) – 1

O alta diferenta  LXX-TM cu impact teologic semnificativ, tot in domeniul cristologiei (! – nu degeaba acuza adeptii LXX pe masoreti de manipularea textelor la profetii mesianice… ) este cea pe care am semnalat-o cu mai multi ani in urma:

Psalmul 110:3 (TM) /109:3 (LXX)

1. LXX (urmata de versiunile ortodoxe ale Bibliei):

A. Versiunea Sinodala Anania Bartolomeu (2001):

„Cu Tine este înstăpânirea*d în ziua puterii Tale, întru strălucirea sfinţilor Tăi; din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut.”

d) Autorul foloseşte aici cuvântul arhe, ale cărui prime sensuri sunt „început”, „principiu”, „origine”, dar al cărui ultim înţeles este acela de „ceea ce este supus unei autorităţi”, „imperiu”, „regat”, „ţară”, „dominion”. Versiunea de faţă preferă echivalentul „înstăpânire”, cu nuanţa că e vorba de o autoritate pe care Fiul o are de la început, de când Se născuse din Tatăl „mai înainte de luceafăr”, adică mai înainte de aşezarea lumii (vezi stihul al treilea din acest verset).

B. LXX Polirom (vol 4a, 2006)

3. Cu tine e stăpânirea în ziua puterii Tale,
în strălucirile sfinţilor;
din pântece, mai înainte de luceafăr, te-am născut.

Note: 109 Unul dintre psalmii cei mai comentaţi, dar şi mai dificili. Dificultatea poate proveni din faptul că un vechi psalm de înscăunare regală a fost reutilizat în perioade ulterioare în cheie sacerdotală. După Exil, speranţa în reinstaurarea monarhiei se stinge treptat şi conducătorul efectiv al comunităţii „restauraţiei” este marele preot, iar în epoca posterioară răscoalei Macabeilor, regii hasmonei cumulează şi funcţia de mari preoţi. Există, poate, aluzii la rituri din ceremonialele de înscăunare care nu mai sunt cunoscute. Importanţa aparte a psalmului e dată de interpretarea lui în cheie mesianică şi raportarea lui la Hristos încă din Epistola către evrei. In Hristos, funcţia regală, preoţească şi profetică se întâlnesc. Părinţii au folosit mult psalmul în disputele împotriva arienilor, argumentând cu ajutorul lui dumnezeirea lui Iisus.

3. „stăpânirea”: gr. αρχη poate însemna şi „început”, ceea ce ar trimite la Gen, 1,1 şi In. 1,1. ♦ „ziua puterii Taie”: pentru majoritatea Părinţilor, este ziua învierii, dar şi a Judecăţii. ♦ 3c: după majoritatea Părinţilor, versetul vorbeşte despre naşterea din veş­nicie a Cuvântului. ♦ „din pântece”: se afirmă unitatea de natură cu Tatăl (Theodoret).în TM, versetul e corupt şi toate traducerile sunt conjecturale; litt. „poporul tău e numai bunăvoinţă în ziua puterii tale în strălucirile sfinţeniei din pântece, din zori pentru tine roua tinereţilor tale/tineretului tău”, ceea ce a fost interpretat felurit: „Poporul tău e plin de bunăvoinţă în ziua când se arată puterea ta. Cu o sfântă strălucire, din sânul zorilor a ta este roua tineretului (i.e. cei mai buni dintre tineri)” (TOB); „Poporul tău ţi se va oferi de bunăvoie, în ziua în care îţi conduci oştirea pe munţii sfinţi. Din sânul dimineţii, ca roua va veni la tine tineretul tău” (RSVj etc. ♦ „mai înainte de luceafăr”: aplicat de Părinţi la naşterea Fiului lui Dumnezeu. Totuşi, în NT versetul nu e folosit hristologic.

2. TM (urmat de versiunile protestante, si partial catolice)

A. Noua Traducere in Limba Romana(2007)

3 Poporul Tău este dornic de luptă, când se adună oştirea Ta. Cu podoabe sfinte din tainiţa zorilor vei primi roua tineretului Tău.

(nota : „sau tinerii tai vor veni la tine ca roua”)

B. Traducerea Literală Nouă (2001 – traducerea Dumitru Cornilescu revizuită):

„ În ziua puterii*f Tale, poporul Tău va fi*g un dar de bunăvoie în sfântă splendoare*h; din sânul aurorei va veni la Tine roua tinerilor Tăi.

(note: * f sau „oştirii” ; g sau „se va oferi” ; h sau „în splendorile sfinţeniei”)

Nota:

A. Biblia de la Blaj(1795 – greco-catolica) concorda cu textele ortodoxe ce urmeaza LXX:

„Cu Tine easte incepatura in zioa puterii Tale,intru stralucirile sfintilor Tai; din pântece mai nainte de luceafar Te-am nascut.”

B. La fel procedeaza si noua traducere romano-catolica (Sapientia, 2006) a „Psalmilor” (desi – pe linia traditionala a catolicilor de a armoniza LXX cu TM cuplata cu adoptarea inaltei critici in premize – se lasa cumva in „coada de peste” „transarea” dilemei)

3 În ziua puterii tale,
tu domneşti strãlucind de sfinţenie;
din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut.g

Note/comentarii: Versetul 3 este obscur şi se preteazã la interpretãri diferite. Dupã LXX şi Vg, avem aici un oracol nou, referitor la filiatiunea adoptivã divinã a regelui, conform protocolului regal ca în Ps 2 si pe linia oracolului lui Natan (cf. 2Sam 7,14; Ps 89,27).

Mulţi exegeţi vãd aici cel puţin o aluzie la predestinarea regelui Mesia încã din sânul mamei. Probabil cã versetul intrã în contextul ceremoniei de încoronare a suveranului. Astfel, în faţa armatei, tot poporul proclamã angajamentul de a lupta pentru rege şi pentru naţiune. O traducere apropiatã de TM ar putea fi aceasta: Poporul tãu este generos (se angajeazã cu plãcere) în ziua în care apare puterea ta militarã, în splendorile sfinţeniei. Din sânul aurorei, pentru tine este roua tinereţii tale (adicã, tinerii tãi soldaţi). Aşadar, v. 2-3 ar descrie forţa şi abnegaţia poporului şi a tinerilor militari pe care Domnul îi pune la dispoziţia regelui pentru a stãpâni asupra duşmanilor.

Din sânul aurorei, ca roua… Este un simbolism care face apel la tradiţiile vechi. Este semn al fecunditãţii, al forţei şi al vieţii. Dupã LXX, expresia poeticã ar face aluzie la originea misterioasã a lui Mesia.

… te-am nãscut. În timp ce în Ps 2,7 expresia indicã filiaţiunea adoptivã a regelui în ziua încoronãrii, aici expresia pare sã indice, într-un anumit fel, filiaţiunea divinã în sens strict.

Textul are o contributie importanta la cristologia orthodoxa (pastrez distinctia „orthodox”= conceptia corecta acceptata in crestinatate vs. „ortodox”=pozitia confesionala a crestinatatii rasaritene „patronata” de patriarhul de Constantinopol) , fiind „aproape geaman” celui din Psalmul 2:7

LXX Polirom (vol 4a, 2006):

7    ca să vestesc porunca Domnului: Domnul mi-a spus: „Fiul Meu eşti tu, Eu astăzi te-am născut;

NOTA:
Pornind de la făgăduinţa mesianică din 2Rg. 7,13-14, versetul i-a fost aplicat prin excelenţă lui Iisus Hristos, începând cu Fp. 13,30-33, unde Pavel îl citează ca pe o profeţie despre învierea lui Iisus; acelaşi verset este citat şi în Evr. 1,5 şi 5,5 despre preoţia lui Hristos derivând din filiaţia Iui divină; tradiţia şi liturgia creştină au înţeles mai apoi acel „astăzi te-am născut” ca referindu-se la naşterea din veşnicie a Cuvântului.

Folosirea textului in disputele crestino-iudaice si orthodoxo-heterodoxe demonstreaza inca o data importanta versiunii biblice si pericolul alterarii/modificarii textului, cat timp religia este una a Cartii.

Un studiu exegetic (pe textele ebraice si grecesti) remarcabil  al psalmului  a facut si postat online prof. Florin Laiu.

De ce este Septuaginta indispensabila

parallel_aligned_lxxAm mai scris in trecut pe blogul de pe yahoo360 despre „descoperirea” necesitatii studiului Vechiului Testament avand in fata atat textul masoretic(TM)/evreiesc cat si cel al septuagintei/grecesc.

Acum nu-mi propun decat sa exemplific cu texte ale Noului Testament carora nu le-am putea gasi talcul fara ajutorul Septuagintei(LXX).

Evrei 1:6 Si, cand duce iarasi in lume pe Cel intai nascut, zice: „Toti ingerii lui Dumnezeu sa I se inchine!”

Pentru cei care folosesc versiunea Cornilescu sau alte versiuni protestante bazate pe TM, textul urmand trimiterile vor duce cititorul la Deuteronom 32:43 unde insa nu va gasi textul de unde se citeaza:

6Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”

Rom 8.29;Col 1.18;Apoc 1.5;Deut 32.43;Ps 97.7;1Pet 3.22;

Deut32:43Neamuri, cântaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi, Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.”

Rom 15.10;Apoc 6.10;Apoc 19.2;Deut 32.41;Ps 85.1;

Daca insa veti citi acelasi verset dintr-o traducere bazata pe LXX, veti avea o mica surpriza:

43Veseliţi-vă, voi, ceruri, împreună cu El,
Lui să I se’nchine toţi fiii lui Dumnezeu!
Veseliţi-vă, voi, neamuri, împreună cu poporul Său,
întărească-se pentru El toţi îngerii lui Dumnezeu!
Că El va răzbuna sângele fiilor Săi
şi cu răzbunare le va plăti vrăjmaşilor Săi,
şi celor ce-L urăsc le va plăti
şi va curăţi Domnul pământul poporului Său“. a

In versiunea ortodoxa ( Bartolomeu aici) bazata pe LXX, veti regasi textul citat in Evrei 1:6! Cum asa? Simplu: in textul masoretic pur si simplu nu exista textul care exista in LXX si care apare citat in Evrei 1:6. Care sa fie explicatia? LXX este cea citata in Evrei in favoarea argumentarii superioritatii Fiului fata de ingeri, text care in TM nu apare, fiind pierdut.

” Versiunea Septuagintei este atestată de manuscrisele de la Qumran, ceea ce i-a făcut, probabil, pe traducătorii BJ [Biblia de la Ierusalim] s’o adopte ca atare.”

– precizeaza o nota de subsol a Versiunii Sinodale Jubiliare.

Punand in paralel acelasi text – Deut. 32:43 – in versiunea TM si cea LXX putem vedea diferentele:

TM: 43Neamuri, cântaţi laudele poporului Lui

Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi,

El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi,

Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.”

LXX: 43Veseliţi-vă, voi, ceruri, împreună cu El,
Lui să I se’nchine toţi fiii lui Dumnezeu!
Veseliţi-vă, voi, neamuri, împreună cu poporul Său,
întărească-se pentru El toţi îngerii lui Dumnezeu!
Că El va răzbuna sângele fiilor Săi
şi cu răzbunare le va plăti vrăjmaşilor Săi,
şi celor ce-L urăsc le va plăti
şi va curăţi Domnul pământul poporului Său“.

Sa vedem si LXX Poliromului:

Dt 32

Deci, conform notei din LXX Poliromului, versurile 1,2 si 4 apar doar in LXX si textele de la Qumran.

Diferenta apare semnalata in cea mai noua traducere protestanta in limba romana – Noua Traducere in Limba Romana:

43 Bucuraţi-vă7, neamuri8, împreună cu poporul Lui, pentru că El va răzbuna sângele slujitorilor Lui, se va răzbuna pe duşmanii Lui şi va face ispăşire pentru ţara şi poporul Lui.“

32:43 TM; Q şi LXX: Bucuraţi-vă, ceruri, împreună cu El / şi toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine

Epistola catre Evrei citeaza din LXX (si confirmata de sulurile de la Marea Moarta) care este baza textului din Evrei 1:6. Textul evreiesc/ masoretic? Nu este singura data cand ramane „in offside”. Tocmai de aceea Biblia trebuie studiata in paralel.

%d blogeri au apreciat asta: