Staulul Domnului Isus si „oile” mincinoase

Ioan 10:16

Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu şi vor fi o turmă şi un Păstor.

Am ales acest text al Evangheliei pentru ca este unul dintre cele mai manipulate in crestinatate. Mantuitorul vorbeste despre Sine ca Marele Pastor al oilor in contrast cu falsii pastori (platiti) care dau bir cu fugitii in loc sa-si apere  oile de moarte chiar si cu pretul vietii.

In acest context vine afirmatia despre (celel)alte oi din afara staulului „acesta”. Care este acest staul la care se refera Domnul?

Comentariul Biblic al Credinciosului

10:16 Versetul 16 constituie cheia înţele­gerii întregului capitol. Celelalte oi la care Se referă Domnul aici sunt Neamurile (ne-evreii). Venirea Sa în lume a fost legată în special de oile Israelului, dar El a avut în vedere şi mântuirea neamurilor. Oile nea­muri nu făceau parte din staulul iudaic. Dar iubirea şi compasiunea inimii Domnului Isus le-a cuprins şi pe aceste oi, El aflându-se sub imperativul divin de a le aduce la Sine. El ştia că acestea vor fi mai dispuse decât iudeii să-I audă glasul.

In ultima parte a acestui verset observăm importanta tranziţie de la staulul iudaismului la turma creştinismului. Versetul acesta ne oferă o avanpremieră a faptului că în Cristos, iudeii şi neamurile vor fi una şi că deosebi­rile anterioare dintre aceştia vor dispare.

CBAZS:

16. Alte oi. Acestea erau Neamurile. Isaia prezisese că Mesia urma să fie „o lumină a Neamurilor” (Isaia 42,6; cf. Isaia 49,6). Isus S-a declarat că este lumina aceea (Matei 12,16-21). El nu era numai lumina a naţiunii iudaice, dar şi a lumii (Ioan 8,12). „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat” pe Isus (cap. 3,16). La data când Neamurile urmau să-şi ia locul în împărăţia spirituală mulţi din iudei urmau să fie îndepărtaţi (Matei 8,11.12; Romani 11,1-26). Învăţătura lui Isus era explicită asupra acestui subiect, deşi nu era clar înţeleasă. Adevărata poziţie a Neamurilor în biserica primară era un punct mult discutat (vezi la Fapte 15,1).

Vor asculta de glasul Meu. Ca şi celelalte oi (v. 3).

O turmă. [„Un staul”, KJV]. Literal, „o turmă”. Exprimarea „staul” n-are nici un temei în nici un manuscris grec şi a fost introdusă de Ieronim care a tradus atât pe aule (staul) cât şi pe poimne (turmă) prin latinescul ovile (staul). Expresia lui Ieronim este în acord cu susţinerea Romano-Catolică că biserica aceea este singurul staul adevărat. Pe de altă parte, interpretarea dată pasajului acestuia de mulţi comentatori protestanţi că sunt multe staule în care este adăpostită acea unică turmă nu este indicată în pasajul acesta.

Dupa cum se poate preabine vedea din (doar) aceste doua comentarii disponibile online in limba romana, „staulul” (care nu-i „staul” – decat de la Ieronim catolicul – ci „turma”!), nu este nici pe departe vreo denominatie crestina la care „oile risipite” prin alte pseudo-staule trebuie sa ceara „certificat de membru”. Nici vorba in cuvintele Mantuitorului de vreo nota de sectarism ingust gen: „unicul staul acceptat de Dumnezeu este biserica mea/noastra in care trebuie sa vina toate oile ratacite care ies din Babilon(ul crestinatatii! – culmea…!)”. Unele oi erau in alta turma decat cea a Israelului adevarat – diferit de cel etnic! – si urmau sa vina acasa, in turma Marelui Pastor caruia ii cunosc glasul:

1 Petru 2: 25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la Păstorul7 şi Supraveghetorul8 sufletelor voastre.

Cui scria apostolul Petru aceste cuvinte, in continuarea si completarea evidenta a ideii Domnului?

1Petru 1:1 Petru, apostol al lui Isus Cristos, către cei aleşi – care locuiesc ca peregrini, împrăştiaţi1 în Pont, Galatia, Capadocia, Asia2 şi Bitinia3

Acestea dar sunt oile ratacite si imprastiate prin lume, care odata ce vor fi auzit glasul Pastorului se vor fi alipit turmei Lui ( turma nu-i tot una cu staulul – turma este „delimitata” de  „baricada” spirituala a glasului Pastorului, staulul/stana de „baricade” spatiale)

Aceia care folosesc textul pentru activism propagandistic denominational se fac vinovati de rastalmacirea si distorsionarea grosolana a sensului textului biblic si intra sub sentinta data de apostolul Petru (macar ca versetul in cauza nu e chiar deloc „greu de inteles” pentru o minte/inima onesta…):

2Petru 3:

16 (…) În ele sunt lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le interpretează greşit, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor distrugere. 17 Voi deci, preaiubiţilor, pentru că ştiţi mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă, ca să nu fiţi duşi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să cădeţi din fermitatea voastră, 18 ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos! A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei! Amin.

Din aceast gen de manipulare si deturnare  (barbara/”lupeasca”: „numai noi suntem staulul, veniti la noi…”) a textului biblic se nasc problemele pentru care crestinatatea este departe de a fi o buna marturie tocmai pentru oile pierdute in afara staulului (crestinilor, fie ei si doar nominali). Cand esti „in pana” de ratiuni existentiale si in lipsa de identitate, si-ti scornesti ratiuni identitare (pentru interese particulare) din cuvintele Domnului(!) , primejduind astfel mantuirea oilor ratacite, esti aproape de un pacat care tinde sa devina de neiertat.

Esecul istetilor

Matei 11:25,26

” In vremea aceea Iisus, cuvantand din nou, a grait:  ” Te slavesc Tata, Domn al cerului si al pamantului, pentru ca ai ascuns acestea de cei intelepti si isteti si le-ai dezvaluit pruncilor. Da, Tata, caci asa Ti-a bineplacut.”

Noul Testament, Evanghelia dupa Matei( editie bilingva, Cristian Badilita) Curtea Veche, Bucuresti, 2009

Ca unul care sunt cumva impatimit de studiul Bibliei folosind cele mai noi si mai performante versiuni, comentarii si alte unelte de studiu biblic, sunt evident  impotriva studiului superficial si „spiritual”-mistic anti-intelectual. Imi repugna plafonarea si „conservatorismul” fanaticilor „KJV” cum ma scarbesc si inovatiile „inalt(ei)” critice(/-i) gen aggiornamento a la „Biblia feminista” si alte nebunii mondene. Sunt prin urmare unul dintre fanii intelegerii credintei crestine  via „aurea mediocritas” (aurita cale de mijloc): uzitand de cele mai competente autoritati in materie de exegeza, fara a le transfera infailibilitatea pontifului roman, si in acelasi timp respingand „emanciparea” -ismelor veacului. Insa ce ma pune pe ganduri este cuvantul Domnului conform caruia intelegerea celor revelate nu tine atat de mult de istetimea exegetului, de dexteritatea lucrului in Bible Works sau Libronix. Eruditiei si indemanarii in sondarea misterelor credintei le poate scapa „cu brio” ceea ce „pruncilor”, amatorilor sau „analfabetilor” in ale manuscriselor Sinaiticus et co, le „rasare” in intelegere cat se poate de natural si limpede. Dumnezeu adesea pare sa treaca surazand ironic pe langa exegeti, rabini si celebritati in ale hermeneuticii, si sa merga la „gradinita” unde sa ofere „prichindeilor” „doctorate” „summa cum laude” in intelegerea simpla, curata si sanatoasa a Evangheliei.

„Se pare” ca Ii bineplace Tatalui, dupa cum ne spune Fiul,sa lase repetenti expertii, „autoritatile” in materie… , si sa isi aleaga masteranzii si doctoranzii dintre „boboci”. Oare pentru ca bobocii sunt mult mai „vulnerabili” si ascultatori de vocea Stapanului? Oare pentru ca istetii s-au molipsit de la „sarpele” istet al Genezei cu mult prea multe subtilitati fie suspecte, fie inutile si prea rar relevante? Copiii au un dar innascut (si neasteptat de istet…) de detectare a explicatiilor mult prea sofisticate… Pacat ca odata cu maturizarea, se erodeaza acest dar.

1 Corinteni 1: 19 Fiindcă este scris:

„Voi distruge înţelepciunea celor înţelepţi şi voi respinge priceperea celor pricepuţi.“4 20 Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul5? Unde este polemistul6 acestui veac? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii? 21 Întrucât, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu prin înţelepciune, Dumnezeu a găsit de cuviinţă ca prin nebunia predicării să-i mântuiască pe cei care cred. 22 Iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciune, 23 însă noi Îl predicăm pe Cristos cel răstignit, o pricină de poticnire pentru iudei şi o nebunie pentru neamuri. 24 Dar pentru cei chemaţi, atât iudei, cât şi greci, Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 25 Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii. 26 Fraţilor, uitaţi-vă la voi, cei care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul oamenilor7, nici mulţi puternici, nici mulţi de viţă nobilă. 27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte; şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele tari. 28 Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba chiar lucrurile care nu sunt, ca să anuleze lucrurile care sunt. 29 Astfel, nimeni nu se poate lăuda înaintea lui Dumnezeu.

Departe de mine de a face apologia ignorantei sau a neseriozitatii apropierii „dupa ureche” de Cuvantul lui Dumnezeu. Nu pot insa sa nu iau in cat se poate de serios vorba Domnlui care ma pune in garda nu cumva sa fac din metodele si eforturile mele de a intelege Revelatia un inlocuitor nociv pentru ascultarea inteligenta dar de „oaie” smerita a vocii Pastorului.

„(…) oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul.” (Ioan 10:4 b)