Tendinte in crestinismul mileniului 3 – Biserici-de-casă

house-churchh

Biserică-de-casă e un termen neoficial care desemnează un grup de creştini care se întâlnesc în mod regulat sau spontan într-o locuinţă sau în alte spaţii care nu sunt normal văzute ca potrivite pentru „serviciile divine”, şi nu într-o clădire dedicată acestui scop.

Respectivii se întâlnesc prin case pentru că preferă să se întrunească într-un cadru lejer şi neoficial, având convingerea că acesta e un mod eficient de a crea o comunitate şi de a se angaja în lucrarea de slujire, şi pentru că există credinţa că bisericile de tip familial au fost un model apostolic clar prescris în primul secol şi intenţionat create de Mesia.

(Unele biserici se întrunesc şi ele în case doar din cauză că încă nu deţin o clădire de biserică).

Bisericile-de-casă nu trebuie confundate cu „bisericile celulare” (cell churches). În mod normal, o biserică-de-casă nu face parte dintr-o organizaţie mai mare care să o supervizeze, cu toate că grupul respectiv se poate asocia la modul neoficial cu alţi creştini şi cu alte biserici-de-casă în reţele care să reflecte egalitatea lor, nu o anumită ierarhie. Cei care se întâlnesc în biserici-de-casă se consideră că aparţin Bisericii universale (atenţie, nu catolice), dar sunt autonome şi independente, în general fără relaţii formale de supervizare cu „bisericile instituţionale” existente.

Origini şi istoric

Originile trendului nord-american al bisericilor-de-casă sunt diverse. Unii o consideră o variantă a mişcării Plymouth Brethren, alţii îi recunosc relaţia cu Anabaptiştii, cu Quakerii, Amish, cu Hutteriţii, Mennoniţii, Moravienii, Methodiştii, şi cu mult mai vechile mişcări ale Waldenzilor şi Priscillienilor. Un alt punct de vedere e cel care consideră mişcarea bisericilor-de-casă ca o reapariţie în forţă a mişcării iniţiate de Spiritul Sfânt în perioada Jesus Movement a anilor ’70 din SUA ( http://www.one-way.org ) sau cu reînnoirea spirituală adusă prin mişcarea charismatică de la sfârşitul anilor ’60 şi ’70. Alţii o văd ca pe o întoarcere la paradigma bisericii nou-testamentale ( http://ntrf.org ), o restaurare a ţelurilor eterne ale lui Dumnezeu şi la expresia lui Christ pe pământ ( http://ptmin.org), chemând creştinii să se întoarcă de la ierarhii şi ranguri la practicile descrise şi încurajate în Scriptură ( http://century-one.co.uk ). În ultimii ani a fost susţinută de iniţiativele plantării de biserici şi de cărţile publicate de scriitori precum Robert Fitts, Frank Viola, Wolfgang Simson şi Gene Edwards. În SUA, unele dintre cele mai cunoscute mişcări de biserici-de-casă sunt Eternal Grace, care îşi are originile în Hollywood fiind fondată de Richard Rossi, Dove Fellowship din Lancaster, PA., şi Big Fish Chapels, cu originile în Phoenix, Arizona. Şi Internetul a contribuit la creşterea exponenţială a fenomenului în ultimul deceniu, punând în legătură mulţi credincioşi. Mişcarea bisericilor-de-casă e înrudită cu mişcarea Biserica emergentă. Nu există un factor unic care să poată pretinde că e singur responsabil de reapariţia acestei ecleziologii străvechi şi de viitor, dar confluenţa tuturor firelor indicate mai sus a contribuit la creşterea numărului de biserici-de-casă în Occident.

În zilele noastre, bisericile-de-casă sunt cel mai răspândite în China, Vietnam, India, Cuba, Brazilia şi naţiunile africane, dar se întâlnesc în număr mai mic, dar în creştere, în Filipine, Europa şi în America de Nord. Bisericile-de-casă din Arabia Saudită au avut parte de raiduri ale poliţiei religioase, şi deseori liderii adunării au fost arestaţi.

Continuarea AICI.

Tendinte in crestinismul mileniului 3 – Paleo-Ortodoxia

christianitybranches

Paleo-ortodoxia ( din greaca: paleo = antic si orthos + doxa = corecta/dreapta + credinta) este o miscare teologica crestina a sfarsitului de secol 20 si a inceputului de secol 21, care priveste intelegerea consensuala a credintei la Parintii Bisericii ca baza a interpretarii biblice si a fondarii Bisericii in secolul 20. Pe cand intelege acest consens al Parintilor Bisericii ca ortodoxia adevarata, se numeste paleo-ortodoxie pentru a se distinge de neo-ortodoxie.

Paleo-ortodoxia intelege fundamentele teologiei crestine ca fiind consensul bisericii antice inainte de schisma dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica ( schisma Est-Vest din 1054) si inainte de separarea dintre Biserica Romano-Catolica si Bisericile Protestante( Reforma protestanta de la 1517), [fundamente ale teologiei] descrise in exprimarea canonului dupa Vicentiu de Lerin ca „Quod ubique, quod semper, quod ab omnibus” („Ceea ce (s-a crezut) universal, intotdeauna si de catre toti(crestinii) ).

Nu se accentueaza invataturile ori interpretarile caracteristice fiecarui parinte bisericesc, ci acele invataturi si interpretari biblice asupra carora parintii bisericesti atat din Rasarit cat si din Apus au cazut de acord.

In afara de invataturile doctrinare ale parintilor bisericii, paleo-ortodoxia este de asemeni caracterizata prin reinoirea interesului fata de liturgia (orthodoxa) si ingrijirea pastorala.

Paleo-ortodoxia nu este interesata in diferentele denominationale. Cea mai mare parte din teologii paleo-ortodoxiei provin din aripa conservatoare a protestantismului clasic ori din bisericile evanghelice. Unii asociaza paleo-ortodoxia cu evanghelicalismul american contemporan.

Reprezentantul cel mai proeminent al miscarii este pastorul metodist unit Thomas C. Oden de la Drew University, care a publicat o serie de carti care nu doar cheama la reintoarcerea spre „crestinismul clasic” dar de asemeni furnizeaza si instrumentele pentru acest proces. Oden, care a inventat termenul de „paleo-ortodoxie”, crede cu tarie ca crestinii au nevoie sa se reconecteze la intelepciunea Bisericii istorice, in special la Biserica Timpurie, mai mult decat la eruditia si teologia moderna, care sunt adesea,in opinia sa, contaminate de agende politice. Oden spuna ca dorinta lui este ” sa inceapa sa pregateasca comunitatea crestina postmoderna pentru al treilea mileniu spre reintoarcerea iarasi la studiu atent si respect in ce priveste miezul traditiei crestinismului clasic” . Oden spera ” sa nu aduca noi contributii teologiei”.

Alti teologi care se poate spune ca lucreaza in interiorul paleo-ortodoxiei, deliberat sau nu, includ in lista pe : Marva Dawn, Richard Foster, Alister McGrath, Andrew Purves, si Christopher Hall.

SURSA

%d blogeri au apreciat: