Calvin si Traditia – invitatie la lectura
iunie 22, 2009 Lasă un comentariu
Scrierile lui Calvin abundă în citate ale bisericii primare într-o aşa măsură încât este pe drept considerat a fi un teolog patristic. In timpul exilului de la Geneva la Strasbourg, Calvin a început să lucreze la o ediţie în franceză a predicilor lui Hrisostom, acesta reprezentând pentru el poate cea mai apropiată influenţă patristică în afară de Augustin. Era, de asemenea, iubitor de Irineu, de Ioan Damaschinul (De fide orthodoxa), de Atanasie, de Ciprian (cu privire la care şi-a exprimat gândurile în Invăţăturile religiei creştine) şi alţii.
Odată recunoscut faptul că tradiţia trebuie să treacă de testul Scripturii şi că include şi decrete care uneori se contrazic, Calvin este destul de pregătit să fie călăuzit de reflecţiile antice în interpretarea pe care o dă el Scripturii. „Căci o venerez în inima mea şi doresc să fie onorată de toţi”. „In felul acesta, noi îmbrăţişăm de bună voie şi considerăm sinoadele din vremea bisericii primare ca fiind sfinte, cum este de exemplu Sinodul de la Niceea, de la Constantinopol, Conciliul Efes I, Conciliul de la Calcedon şi altele, care s-au preocupat de greşeli ce trebuiau respinse – cel puţin în ce priveşte învăţătura credinţei.” Ultima critică adusă unor chestiuni lipsite de importanţă s-a referit la picturile interioare, care nu au fost considerate niciodată de către creştinii apuseni ca fiind relevante. Potrivit spuselor lui Calvin, conciliile mai recente (din evul mediu apusean) n-au mai avut pietatea, atenţia acordată exegezei biblice şi dragostea pentru adevăr pe care o aveau sinoadele de demult.
Ortodoxie si evanghelism. Trei perspective De: Bradley Nassif et all
Comentarii recente