Lecturi zilnice din istoria Bisericii

 

5 minute pe zi îţi sunt suficiente pentru a descoperi personaje şi evenimente fascinante din istoria Bisericii. Dacă eşti gata să le sacrifici, atunci cartea Lecturi zilnice din istoria Bisericii este o alegere foarte potrivită, deoarece îţi oferă posibilitatea să afli mai multe despre „familia ta spirituală”, despre oameni care, alături de eroii Bibliei, fac parte din preţiosul tezaur al creştinătăţii.

În cele 365 de istorisiri/instantanee vei avea ocazia să întâlneşti mari oameni ai lui Dumnezeu, precum: Billy Graham, Martin Luther, C.S. Lewis, John Wesley, Maica Tereza, Francisc de Assisi, Augustin sau Corrie ten Boom. Vei mai face cunoştinţă cu:
• sportivi creştini (Eric Liddell, campion olimpic)
• savanţi (George Washington Carve, Johannes Kepler)
• scriitori (G.K. Chesterton, John Milton, Anne Bradstreet)
• oameni de stat (William Gladstone, William Jennings Bryan)
• misionari (Gladys Aylward, William Carey, Francis Xavier)
• evanghelişti (Billy Sunday, Dwight L. Moody, „Gypsy” Smith)
• artişti (Rembrandt, Michelangelo)
• activişti sociali (William Wilberforce, Josephine Butler)
• soldaţi („Stonewall” Jackson, Oliver Cromwell)
şi cu mulţi, mulţi alţii care au trăit de-a lungul celor două milenii de creştinism, o întreagă galerie de oameni de seamă.
Fie că eşti pasionat de istorie sau istoria ţi s-a părut mereu plictisitoare, această carte are menirea să-ţi sporească cunoştinţele despre marea ta familie spirituală şi să te înveţe câteva lecţii deosebit de preţioase despre viaţă şi credinţă.
E vorba despre o istorie vie!

 

Introducere în Ortodoxie – bibliografie minimală

Originally posted on Scriptorie:

Teologie, dogmatică:

teologia_mistica_a_bisericii_de_rasarit

  1. Vladimir Lossky, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, trad. Vasile Răducă, București, Anastasia, 1990, reeditată la Ed. Bonifaciu, 1998 și Humanitas, 2010.
    introducere_in_teologia_ortodoxa
  2. Vladimir Lossky, Introducere în teologia ortodoxă, trad. Lidia și Remus Rus, București, Ed. Enciclopedică, 1993, reeditată la editura Sophia, 2006 (și digitalizată de Apologeticum).abecedar
  3. Christos Yannaras, Abecedar al credinţei, trad. Constantin Coman, Bucureşti, Editura Bizantină, 1996, reeditată în 2007.teologia bizantina
  4. John Meyendorff, Teologia bizantină. Tendinţe istorice şi teme doctrinare, trad. Alexandru I. Stan, Bucureşti, Ed. IBMBOR, 1996, reeditată la Nemira, 2011, 2013.istoria-bo
  5. Timothy Ware, Istoria Bisericii Ortodoxe, trad. Alexandra Petrea, Bucureşti, Aldo Press, 1997 – în ciuda titlului, cartea e mai degrabă o istorie dogmatică, nu efectiv o istorie a Bisericii Ortodoxe.Evdokimov - Ortodoxia
  6. Paul Evdokimov, Ortodoxia, trad. Ireneu Ioan Popa, București, Ed. IBMBOR, 1996. Probabil datorită poeziei din scriitura lui Evdokimov, dar această carte mi-a lăsat cea mai puternică impresie, deși…

View original 532 more words

Picturile crestine ale lui Dostoievski

… după sosirea la Dresda, pe 1 mai 1867, Dostoievski se duce de îndată împreună cu Anna Grigorievna la Pinacotecă: „Soţul meu, străbătînd una după alta toate sălile fără să se oprească, m-a dus direct la «Madona Sixtină», tabloul pe care îl considera drept cea mai înaltă manifestare a geniului uman”. Leonid Grossman – Titanul – Viata lui Dostoievski

 

” După cum relatează soţia sa, Dostoievski îl aprecia foarte mult pe Tiziano, îndeosebi tabloul acestuia „Dinarul cezarului”,în faţa căruia rămînea multă vreme fără să-şi ia ochii de la el. „Este un tablou minunat – i-a spus Dostoievski soţiei -, poate sta alături de «Madona» lui Rafael.“ Contrastul dintre cele două figuri zugrăvite de Tiziano va fi exprimat de Dostoievski cu toată forţa în ultimul său roman, în care a inclus parţial şi proiectul „Cărţii despre Hristos”. Prorocul alături de inchizitor din poemul lui Ivan Karamazov s-ar putea spune că este zugrăvit în maniera faimosului tablou al maestrului veneţian. ”  Leonid Grossman – Titanul – Viata lui Dostoievski

Dostoievski face cunoştinţă cu peisajele mitologice ale lui Claude Lorrain*, care devine unul din pictorii lui preferaţi. Adevăratul nume al pictorului era Claude Gellee din Lotaringia (de aici şi porecla de Lorrain). Era un maestru al peisajului idilic, peisaj care încadra scenele de beatitudine ale oamenilor primitivi. Aşa este capodopera sa „Acis şi Galateea”, cu valuri unduitoare şi razele asfinţitului de soare, malul însorit al mării, cu oameni inocenţi şi minunaţi. La orizont se profilează albăstrui profilul neregulat al unui munte. Pe ţărm, la adăpostul stîncilor, lumina asfinţitului păleşte, dar în depărtări totul e aerian, strălucitor şi măreţ. Această viziune a pictorului l-a inspirat pe Dostoievski pentru un admirabil mic poem în proză, imortalizat în spovedania lui Stavroghin şi în monologul lui Versilov. „Eu l-am numit întotdeauna veacul de aur“ – spune scriitorul despre acest peisaj.

Leonid Grossman – Titanul – Viata lui Dostoievski

Au oare nevoie oamenii de libertate? – Gabriel Liiceanu

Thomas Keating – Centering Prayer & Lectio Divina

Originally posted on Persona:

Lectio Divina is a private devotion and while it’s useful to do it in common it was originally designed to be a private experience or encounter with the scriptures. View transcript in PDF form HERE.

View original

What Is Advent?

Atuurile metodismului

It is my view that one will not understand Methodism unless one recognizes that it is Catholic, Orthodox, Anglican, Protestant and non-conformist, and that it has in principle always been so. It is eclectic in its approach to theological enquiry, taking nourishment anywhere it can. Our founder, John Wesley rediscovered God, or rather believed himself to have been found by God. He took that experience seriously, fed on the scriptures, read widely in the Church Fathers and drew on traditions which are identifiably Catholic and Orthodox. He was profoundly influenced by pietism, especially the Moravians but also by the Jesuits.

Kenneth Willson, Methodist Theology (Doing Theology)

(…) s-au organizat conferinţe pentru a examina concordanţa dintre Biserica Ortodoxă şi  tradiţia wesleyana. Chiar dacă aceştia din urmă pornesc dintr-o perspectivă vestică,  concluziile lor sunt  mult mai in acord  cu perspectiva ortodoxă asupra naturii umane [decat alte traditii protestante].

Puţini evanghelici inţeleg astăzi că anumite forme de închinare, care sunt populare printre evanghelici, scot la iveală o incredibilă asemănare cu această temă a lui Atanasie prezentă în teologia ortodoxă. Accentul pus  de  ortodoxie  pe  Christus  Victor subliniază  moartea  şi  învierea  lui Cristos  ca biruinţă asupra puterii răului  şi a morţii.  O serie de imnuri ale lui Charles Wesley(„Dragostea divină” şi „Tu, cel care ai venit de sus”) reflectă perspectiva cristologiei patristice greceşti, cu accentul său pe transformarea umană prin îndumnezeire.

(…) un teolog ortodox ar putea lua  in considerare o  serie de  discuţii – începând cu urmaşii lui Wesley, cu care avem cele mai multe in comun, urmaţi de luterani şi probabil de calvinişti.

Bradley Nassif, Ortodoxie si Evanghelism, p.  22, 50, 111-112

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 120 other followers

%d blogeri ca acesta: