A fi crestin = a fi iesit din comun, a nu fi de la sine inteles

„ Şi dacă primiţi cu dragoste pe fraţii voştri numai, ce prisos este aici? Au nu fac şi păgânii acelaşi lucru? ” (Matei 5:47, Biblia Regelui Carol)

„ Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru inedit faceţi? Oare nu procedează şi păgânii la fel?” (Matei 5:47, Biblia Versiunea Actualizata)

„Şi, dacă salutaţi numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Nu fac şi naţiunile la fel?” (Matei 5:47, GBV 2001, CLV,CV2013, NTC, NTR,VBRC,VDC)

Comenteaza textul Dietrich Bonhoeffer in „Costul uceniciei” :

Prin ce se deosebeşte creştinul de păgân? Ce înseamnă „a fi creştin“? Apare aici cuvântul pe care este construit întregul capitol şi prin care se rezumă toate cele spuse mai înainte: a fi creştin înseamnă a fi deosebit (perisson), ieşit din comun, neobişnuit, a nu fi de la sine înţeles.  Este acel ceva prin care „dreptatea mai bună“ o „întrece“ pe cea a fariseilor, o depăşeşte, prisoseşte, trece dincolo de ea. […] Acolo unde lipseste acest ceva deosebit, iesit din comun, lipseste si crestinismul. Ceea ce este crestin nu se poate naste din factori naturali, ci din depasirea lor. […] A fi crestin atarna de „extraordinar”.

Lucrul deosebit al crestinului este crucea, care-l face să transceandă lumea şi care-i aduce, astfel, biruinţa asupra lumii.

Comunitatea ucenicilor lui Isus, a dreptăţii mai bune, este comunitatea vizibilă care a ieşit din ordinea lumii, a lăsat totul, pentru a câştiga crucea lui Hristos.

Vorbeam altadata de triada: ne-firesc/ firesc/ supra-firesc sau i-rational/rational/ supra-rational. Crestinul este chemat spre superlativ si „imposibil”, vorba lui Steinhardt, spre „ceea ce nu se poate naste din factorii naturali”, pentru ca in crestin s-a „sadit” ceva supra-natural. Si acest supra-natural trebuie sa roadeasca, sa dea pe afara(„in clocot”) intr-o revarsare care depaseste si surprinde firescul, normalul,iesind din comun si previzibil.

Bonhoeffer si identifica acest „lucru deosebit al crestinului”: crucea. Crucea i-a fost „sadita” crestinului ca germene al unei vieti extra-ordinare, extra-terestre. In virtutea crucii acceptate , crestinul este chemat spre „imposibilul” ce devine posibil ( prin cruce!) : sa surprinda lumea prin … transcenderea ei. De aici surpriza: lumea isi stie normalitatea ei si se asteapta la firescul cotidian. Bulversarea apare cand extra-terestrul o provoaca si socheaza. Prin cruce, crestinul si iese din lume si provoaca lumea. Sa mai mire atunci pe cineva faptul ca si cat este urata crucea (si purtatorii ei)?

Curaj si bunatate

Tata : „Vezi să nu mă faci de râs, să nu fii jidan fricos, să nu te caci în pantaloni“. Pentru el orice om lipsit de curaj – fie acela român, evreu sau de orice altă naţionalitate – se bucura de calificativul „jidan fricos“. La puţini am văzut atâta dispreţ pentru laşitate.
Iar maică-­mea era poreclită Bunătate. Mi-­o amintesc dând bucăţele de zahăr („zahăr cubic“) cailor înhămaţi la trăsurile care, pe vremuri, îşi aşteptau muşteriii de­-a lungul trotuarelor.

Nicolae Steinhardt, Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Băciuţ

„Protestantismul” teologilor ortodocși (și câteva concluzii utile și pentru alții)

Originally posted on Cu drezina:

Alexander Schmemann, o voce importantă a Ortodoxiei contemporane, sancționează anumite năravuri (sursa) Alexander Schmemann, o voce importantă a Ortodoxiei contemporane, critică în jurnal o seamă întreagă de năravuri ortodoxe care în alte părți ale lumii sunt „sfinte” (sursa)

Citind de-a lungul anilor mai multe dintre scrierilor unor autori ortodocși contemporani, am remarcat – la început cu surprindere și oarecare derută, iar pe urmă cu crescândă curiozitate – că sunt chestiuni dogmatice semnificative în care ei nu sunt de acord unii cu alții.

La primele lecturi, aveam impresia că teologii ortodocși nu fac decât să traducă Părinții Bisericii în limbaj contemporan și să caute la ei repere sau lentile pentru interacțiunea cu realitatea. Probabil că și lipsa familiarizării directe cu textele patristice (nu cred că lecturile mele sporadice și pe sărite pot conta) mi-a alimentat convingerea că aș avea de-a face cu un bloc monolitic.

Evident că se putea ridica întrebarea: dacă tot zic același lucru, de ce îl repetă atât de mulți?…

View original 738 more words

(Neo)protestanții care s-au născut „ex-nihilo”

Originally posted on Cu drezina:

(Sursa) (Sursa)

Nu știu dacă știați, dar există niște curente (nu știu cum să le zic altfel) în perimetrul creștinismului care s-au născut… din nimic. Promotorii lor nu mai vor să aibă de-a face cu TRECUTUL. Odiosul trecut. Nici cu rânduielile omenești. Totul e nou, totul e aktual, totul e spontan, miza e pe autenticitatea ultimă, deplină, pe simțământ, pe dialogul direct cu Dumnezeu și… și gata.

Dar există vreo câteva problemuțe, așa mititele care rămân cumva nerezolvate. După cum nici măcar despre primii oameni de pe pământ – Adam și Eva – nu ni se spune că ar fi fost parașutați din neant, legile firii ne obligă să observăm că toți avem un tată și o mamă (fie ei și donatori la eprubetă). Că, adicătelea, lăsând la o parte universul care a fost creat ex-nihilo, nimic altceva nu prea apare din… nimic.

Biblia. Biblia o avem…

View original 845 more words

Realități care ne influențează concepțiile creștine – Teofil Stanciu

Originally posted on Revista România Evanghelică:

Lista pe care o deschid aici e provizorie. E mai degrabă un fel de schiță. Un subiect de dezbatere și de aprofundare. Poate fi amendată în fel și chip. Însă constituie un punct de plecare și un prilej de discuție.

1. Predania. În contextul în care protestantismul a dat liber la interpretarea Bibliei, contestarea unei interpretări considerate abuzive devine din ce în ce mai greu de susținut. Așa că valorificarea înțeleaptă și legitimă a Tradiției teologice creștine se impune cu necesitate. Bătălia pe termeni, exegeza subiectivă, lectura ideologizată, hermeneutica aberantă – toate acestea pot fi atenuate dacă sunt trecute, în mod onest, prin filtrul unui exercițiu teologic vechi de 2000 de ani.

Felul în care asimilăm această tradiție ne influențează semnificativ concepția creștină asupra vieții și mai ales articularea ei în enunțuri coerente logic și valide doctrinar. Există contestatari onești ai Tradiției, care reinterpretează într-o cheie net diferită Biblia…

View original 1,630 more words

„Spiritul Catolic [universal]” de rev. John Wesley

Spiritul Catolic[universal]

De rev. John Wesley

„ A plecat de acolo şi l-a întâlnit pe Ionadab, fiul lui Recab, [care venea] înaintea lui. L-a salutat şi i-a zis: „Este inima ta dreaptă, aşa cum este inima mea faţă de inima ta?”.

Ionadab a răspuns: „Este”.

„Dacă este, dă-mi mâna”

(2 Regi 10:15)

Iubeste-ti prietenii si dusmanii

Porunca de a-ti iubi numai apropiatii/vecinii si prietenii, si de a-ti uri dusmanii, a fost o inveninata interpretare a legii VT care a fost inlocuita de o alta porunca mai buna in NT. Porunca de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti ( Lev 19.18) este acceptata de oricine chiar daca noi nu o ascultam. Isus a spus:

„43. Aţi auzit că s-a spus: Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău.
44. Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută,
45. ca să fiţi fiii Tatălui vostru cel din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. ”(Matei 5:43-45)

Iubire aparte pentru semenii crestini

Dragostea noastra ar trebui sa fie universala/atot-cuprinzatoare, totusi ar trebui sa avem o afectiune aparte pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu . David spune:

„ În sfinţii care sunt pe pământ, în cei puternici, în ei era toată plăcerea mea. ”(Psalmi 16:3)

Si Isus spune:

„Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul. Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii”. (Ioan 13:34-35)

Aceasta este iubirea asupra careia Ioan a insistat de atatea si atatea ori:

„Pentru că aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la început: să ne iubim unii pe alţii. În aceasta am cunoscut iubirea: el şi-a dat viaţa pentru noi. La fel şi noi trebuie să ne dăm vieţile pentru fraţi. Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este iubire.  În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii. ”(1 Ioan3:11,16; 4:7-8,10-11)

Putem sa fim de acord sa fim diferiti?

Oricine este de acord ca ar trebui sa avem o iubire aparte pentru cei care iubesc pe Dumnezeu, dar este o realitate din viata de zi cu zi  ca nu oricine chiar si face asa. Chiar printre crestini este dificil sa gasesti oameni care se iubesc unii pe altii in ascultare de porunca lui Isus.( Ioan 13.34). Sunt doua obstacole care impiedica asta. Primul este ca crestinii nu gandesc identic; si, in consecinta , al doilea obstacol este ca ei nu pot actiona identic.

O diferenta de opinii poate impiedica o unitate exterioara, dar  n-ar trebui să împiedice unitatea spiritului. Putem sa nu gandim la fel, dar putem fi de acord sa diferim. Toti copiii lui Dumnezeu ar putea sa fie uniti in ciuda micilor diferente dintre ei.

Exemplul lui Iehu

Iehu ne ofera un bun exemplu in aceasta privinta. Sa citim dupa cum urmeaza:

„ A plecat de acolo şi l-a întâlnit pe Ionadab, fiul lui Recab, [care venea] înaintea lui. L-a salutat şi i-a zis: „Este inima ta dreaptă, aşa cum este inima mea faţă de inima ta?”.

Ionadab a răspuns: „Este”.

„Dacă este, dă-mi mâna”

Textul se imparte in doua, si asa va fi si tratat in predica mea:

  1. Intrebarea lui Iehu pentru Ionadab: Gandim la fel. Ma sustii?
  2. Raspunsul lui Ionadab: Te sustin si remarca ce urmeaza a lui Iehu: „Dacă este, dă-mi mâna”
  3. Intelesul/semnificatia frazei : “spiritul catholic”

I. Gandim la fel. Ma sustii?

Intrebarea lui Iehu

Sa aruncam o privire la intrebarea pe care Iehu i-o pune lui Ionadab: Gandim la fel. Ma sustii?

In primul rand sa notam ca Iehu nu-l intreaba pe Ionadab despre credintele lui religioase, desi este evident ca acesta din urma sustinea unele idei foarte neobisnuite. Ele i-au afectat stilul de viata si pe cel al urmasilor sai de-a lungul mai multor generatii. Asta este clar din pasajul pe care profetul Ieremia l-a scris multi ani mai tarziu:

„I-am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habaţinia, pe fraţii lui, pe fiii lui şi toată caa recabiţilor şi i-am făcut să vină la casa Domnului, la camera fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, care era lângă camera căpeteniilor, care era deasupra camerei lui Maaseia, fiul lui Şalum, păzitorul pragului.Am pus înaintea fiilor casei recabiţilor vase pline cu vin ţi cupe şi le-am zis: «Beţi vin!»”.
Dar ei au zis: „Nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a poruncit: «Să nu beţi vin nici voi, nici fiii voştri în veci!Case să nu construiţi, sămânţă să nu semănaţi şi vie să nu plantaţi, nici să nu aveţi decât doar corturi ca să locuiţi toate zilele voastre şi să trăiţi multe zile pe pământul unde locuiţi ca străini!».Noi am ascultat de glasul lui Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, în tot ce ne-a poruncit, ca să nu bem vin în toate zilele noastre nici noi, nici soţiile noastre, nici fiii şi nici fiicele noastre.Nici să nu ne construim case, ca să le locuim, şi nu avem nici vii, nici ogoare şi nici sămânţă,ci locuim în corturi: am ascultat şi facem tot ceea ce ne-a poruncit Ionadab, tatăl nostru. ” (Ieremia 35:3-10)

Viziuni foarte diferite

 Totusi Iehu, faimos pentru “condusul carului ca un nebun” ( 2 Regi 9:20) atat in ce priveste problem de condus carele cat si in cele religioase, nu s-a poticnit de opiniile/convingerile lui Ionadab. Niciunul dintre ei nu s-a framantat cu privire la punctele de vedere ale celuilalt.

Presupun ca multi oameni buni din zilele noastre au convingeri destul de singular/minoritare ca si Ionadab. Atat timp cat cunoasterea umana este limitata va fi imposibil pentru oricine sa fie de acord cu orice.

Este evident că dacă nu toți suntem absolut perfecti, suntem nevoiti sa fim diferiti si în religie și stilul de viață. Acest lucru este valabil pentru întreaga istorie umană, din trecut, prezent și viitor.

Poate gresesc.

 Nu-mi pot imagina pe cineva sustinand o opinie pe care o crede gresita, astfel fiecare dintre noi trebuie sa fie sigur ca propriile opinii sunt corecte. Pe de alta parte cu greu putem presupune ca toate opiniile noastre, luate impreuna, pot fi corecte. Cunoasterea umana este limitata si este inevitabil ca sa facem greseli. Oamenii cinstiti recunosc ca pot gresi in unele aspect, chair daca  nu stiu précis unde anume sunt gresiti

Dar cum am putea spune exact cat de departe ajungem cu erorile noastre? Suntem afectati de  ignoranta si preconceptii adanc inradacinate . În ce măsură suntem responsabili pentru greșelile noastre?

Libertarea de opinie

Toti oamenii intelepti ar trebui sa permita altora aceeasi libertate de constiinta/opinie pe care ei insisi o pretend pentru ei. Daca  nu doresc ca altii sa-si impuna convingerile asupra lor, atunci ei ar trebui sa spuna simplu: Gandim la fel. Ma sustii?

Inchinarea nu intra in discutie

In al doilea rand , observati ca Iehu nu-l intreaba pe Ionadab despre modul de inchinare, desi este mai mult decat evident ca exista o diferenta mare de perspective intre ei. Sunt aproape sigur ca Ionadab si descendentii lui s-au inchinat lui Dumnezeu la Ierusalim, pe cand Iehu nu: Iehu a fost mai interest de guvernare decat de religie.Si desi el i-au ucis pe inchinatorii lui Baal si a exterminat religia lor, totusi el a continuat sa se inchine la viteii de aur instituiti de Ieroboam ( 2 Regi 10:29)

Surprinzatoarea varietate a inchinarii crestine

Atâta timp cât există o varietate de opinii vor fi diferite moduri de închinare la Dumnezeu, chiar și în rândul celor mai sinceri si de buna-credinta oameni , din moment ce diferite opinii produc diferite practici. De asemenea, de-a lungul istoriei oamenii au diferit pe scară mai largă în opiniile lor despre Dumnezeu mai mult decât au diferit despre orice altceva. Deci, nu este surprinzător faptul că închinarea lui Dumnezeu este mai variată decât orice altă activitate umană. Am putea înțelege acest lucru, probabil, printre păgâni, a căror cunoaștere a lui Dumnezeu este destul de rar, dar mi se pare ciudat că creștinii se închină într-o varietate de moduri, chiar dacă toți sunt de acord că

„Dumnezeu este Duh, și numai prin puterea Duhului I se pot închina oameni lui Dumnezeu

asa cum este El într-adevăr. „(Ioan 4,24).

Nici o constrangere in religie

Cum am putea alege o formă a cultului creștin dintre atatea paradigme diferite? Eu cred că nimeni nu ar trebui să dicteze că un model si numai unul anume trebuie utilizat de toată lumea. Fiecare dintre noi trebuie să urmeze cu sinceritate propria noastră conștiință și sa umble in cea mai bună lumină pe care o avem. Dumnezeu nu a dat nimanui dreptul de a forța pe alții să urmeze o anumită formă de închinare. Trebuie sa ne auto-examinam bine stiind ca  intr-o zi va trebui sa dam socoteala lui Dumnezeu de ceea ce am facut .

Pericolele unei biserici oficiale

Fiecare urmaș al lui Isus este obligat prin natura creștinismului să fie membrul unei sau altei congregatii, dar este propria noastră conștiință care decide carei congregații sa aparținem și ce formăm de cult adoptăm. Știu că de obicei se presupune că, dacă suntem nascuti in Anglia ar trebui să aparținem bisericii numită „Biserica Angliei” și să ne închinam în maniera anglicana. Am sustinut puternic acest punct de vedere pentru mine, dar încep să mă răzgândesc, pentru că sunt prea multe dificultăți ce deriva din această poziție. Pentru a da un singur motiv, rapeste dreptul la libertatea de constiinta personala. Dacă s-ar fi insistat asupra acestei reguli în trecut,n-ar mai fi existat Reforma [protestanta].

Prima mea intrebare

Nu indraznesc sa impun stilul meu de inchinare altora. Cred ca ma inchin in acelasi fel cum a facut-o biserica primara, dar altii pot sa nu fie de acord cu mine. Deci cand ma intalnesc cu alti crestini prima data, nu-i intreb carei denominatii ori biserici apartin, sau daca au aceeasi forma de guvernare a bisericii cum are biserica mea, ori daca sunt de aceeasi parere cu mine despre semnificatia si ritualul sacramentelor. Poate ca ei nu au deloc sacramente. Putem discuta despre aceste lucruri mai tarziu, daca chiar e necesar. Nu, prima mea intrebare la inalnirea cu alti crestini pentru prima data este : Gandim la fel. Ma sustii?

Criteriile creștine

Dar ce înseamnă această întrebare? Nu contează ce credea Iehu, vreau să știu ce înseamnă când se pune intre creștini .

Primul lucru pe care il semnifica este aceasta: Este inima ta cinstita cu Dumnezeu? Crezi in Dumnezeu? Cunosti măreția lui, înțelepciunea și puterea,dreptatea Lui, mila și adevărul? Accepti autoritatea Lui in toate  pentru gloria Lui și binele tuturor celor care îl iubesc? Traiesti in fiecare zi increzandu-te în El, chiar dacă nu-L poti vedea?

Crezi in Isus?

Crezi in Domnul nostru Isus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu, crucificat pentru noi? Traieste El in inima ta prin credinta? Esti hotarat sa te increzi in El, mai degraba decat sa te increzi in faptele tale ca mijloc al mantuirii? Ii ceri ajutorul ca sa  traiesti vieata de credinta care duce la viata vesnica?

Il iubesti pe Dumnezeu?

Il iubesti pe Dumnezeu cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata mintea ta si cu toata puterea ta ? ( Marcu 12.30) Iti da Dumnezeu o fericire totala? Il lauzi mereu si-I multumesti? Cu Dumenzeu ca centru al tuturor dorintelor tale, iti aduni o comoara in ceruri si socotesti posesiunile pamantesti fara valoare? A biruit iubirea lui Dumnezeu iubirea ta pentru lucrurile pamantesti?

Lucrezi pentru Dumenzeu?

Lucrezi pentru Dumenzeu? El te-a trimis pe acest pamant pentru o scurta perioada sa faci ceva anume pentru El. Cand iti vei fi terminat lucrarea El te va lua inapoi la ceruri. Esti tu preocupat sa-ti faci treaba? Sunt toate conversatiile si afacerile tale concentrate pe glorificarea lui Dumnezeu in toate lucrurile, multumindu-I in numele lui Isus?

Te face iubirea lui Dumnezeu sa doresti sa-L servesti cu respect? De ce te temi mai mult – sa ajungi in iad sau sa-I displace lui Dumnezeu? Urasti raul? Poti spune , impreuna cu Pavel, “mă străduiesc să am întotdeauna o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.”? (Fapte 24:16)

Iti iubesti aproapele?

Iti iubesti aproapele ca pe tine insuti? ( Lev 19:18) Prin “aproapele” inteleg fiecare fiinta umana. Iti iubesti dusmanii? Dar ce zici despre vrajmasii lui Dumnezeu; poti sa-I iubesti pe aceia nelegiuiti si nerecunoscatori? Arati asta prin a-i binecuvânta pe cei care te blestemă, si te rogi pentru cei care te defăimează? (Luca 6:28)

Iti arati iubirea prin ceea ce faci? Faci bine oricui, vecin sau strain deopotriva, prieten sau dusman, bun sau rau? Ii ajuti in orice mod cu tot ce poti mai bine? Daca poti raspunde “da”  la toate aceste intrebari, atunci “gandim la fel”.

II. Da-mi mana ta

Acordul total nu este cerut

Daca asa stau lucrurile atunci da-mi mana ta. Nu spun: “fii de acord cu mine in toate”, nu vreau si nu ma astept la asta. Nici nu inseamna “ voi fi de acord cu tine in toate” pentru ca nu pot fi. Nu-mi aleg convingerile mele. Tu pastreaza-ti opiniile; eu mi le pastrez pe ale mele la fel de puternice ca intodeauna.. Si hai sa nu incercam sa ne convertim unul pe altul. Sa nu discutam despre opiniile noastre diferite; doar da-mi mana ta.

Nu trebuie sa fii de acord cu mine

Cand spun: “Da-mi mana ta”, nu intelege ”inchina-te in felul meu”, asa cum nici eu nu inteleg sa ma inchin in stilul tau. Astea sunt lucruri care nu le putem schimba. Amandoi trebui sa traim conform convingerilor noastre. Eu cred ca forma episcopala de conducere bisericeasca este scripturala si apostolica. Daca tu crezi ca stilul prezbiterian sau independent sunt mai bune, atunci ramai cu convingerile tale. Eu cred ca botezul ar trebui administrat pruncilor, fie prin scufundare , fie prin stropire. Daca tu gandesti diferit, atunci pastreaza-ti convingerea ta. Eu cred ca rugaciunile scrise sunt cele mai bune pentru slujbele din biserica. Daca tu preferi sa te rogi improvizat, atunci fa asa. Eu cred ca cele doua sacramente ar trebui administrate. Tu poate ca nu esti de acord. Nu am nici o dorinta sa coincidem asupra acestor aspecte. Daca “tu si mine gandim la fel” si iubesti pe Domnul si omenirea, atunci nu-ti cer mai multe,” da-mi mana ta”.

Iubeste-ma ca pe un prieten crestin

 As vrea mai intai sa-mi arati iubirea ta ca si crestin, ca un impreuna cetatean al Noului Ierusalim, un confrate-soldat angajat in aceeasi batalie sub Isus, aceeasi Capitan al salvarii noastre. Aceasta iubire intre crestini ar trebui sa depaseasca iubirea pe care noi o aratam restului omenirii, sau dusmanilor nostri, sau vrajmasilor lui Dumnezeu.

Iubirea noastra reciproca ca si crestini ar trebui sa fie rabdatoare si nu ma invidia daca lucrarea mea pentru Dumnezeu este mai plina de succes decat a ta. Te rog nu te lasa provocat de slabiciunile mele sau de comportamentul meu nebunesc. Iarta-ma cand ti se pare ca nu-L ascult pe Dumnezeu. Nu gandi rau despre mine. Nu-mi expune caderile si scaparile altora. Incearca sa gandesti despre mine cat mai pozitiv, incearca sa pui cele mai bune intentii in toate cuvintele si actiunile mele.Daca auzi ca am gresit cu ceva, spera ca nu ai auzit bine, sau ti s-a prezentat distorsionat, sau cel putin ca am facut ce am facut cu cele mai bune intentii sau ca am cedat subit ispitei.. Spera ca mai presus de toate, erorile vor fi indreptate de harul lui Dumnezeu, si cele gresite puse la locul lor prin mila aratata in Isus.

Roaga-te pentru tovarasul tau crestin

In al doilea rand , as dori sa-mi arati iubirea ta ca crestin rugandu-te pentru mine, cerandu-i lui Dumnezeu sa indrepte orice este rau in viata mea. Roaga-te ca sa putem gandi din ce in ce mai asemanator, atat despre Dumnezeu cat si despre ceilalti semeni ai nostri. Raoga-te ca eu sa fiu si mai puternic convins despre realitatile spirituale invizibile si despre dragostea lui Dumnezeu in Isus. Roaga-te ca credinta mea sa devina mai puternica, ca eu sa fiu mai activ in a implni voia lui Dumnezeu si mai atent in a ma retine de la rele.

Incurajeaza pe tovarasii tai crestini

In al treilea rand, vreau sa-mi arati iubirea ta ca si crestin prin a ma incuraja sa fac mai mult pentru Dumnezeu. Vorbeste-mi iubitor cand ai ocazia si spune-mi orice crezi ca mi-e spre bine. Ajuta-ma sa continui mai eficient lucrarea pe care Dumnezeu mi-a dat-o sa o fac , mai ales daca gandesti ca o fac pentru mine mai degraba decat pentru Dumnezeu. Nu te teme sa-mi spui ceea ce ma va intari in slabiciunea mea sau ma va face in orice fel un mai eficient lucrator pentru Dumnezeu.

Ajuta-ti tovarasii crestini

In ultimul rand arata-mi iubirea in fapte ca si prin cuvinte sincere. Alatura-mi-te in lucrarea lui Dumnezeu cat de mult poti, fara a-ti compromite propriile convingeri si practici. Vorbeste de bine lucrarea lui Dumnezeu, oricine ar indeplini-o, si vorbeste-i de bine pe lucratorii Sai. Simte impreuna cu ei cand sunt sunt la ananghie si ofera-le asistenta, asa incat ei sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru tine.

O promisiune solemna

Indiferent de asistența spirituală sau materială pe care le astept de la tovarasii mei, promit să le dau în schimb tot ce-mi sta in putere si am mai de calitate. Fac această promisiune în numele tuturor celor ale căror inimi sunt împăcate cu Dumnezeu și cu semenii lor, astfel încât să ne putem iubi unii pe alții așa cum Isus ne-a iubit.

III. Spiritul catolic

Nu pretinde ca diferentele de credinta nu conteaza

In concluzie vreau să ma bazez pe tot ce am spus până acum pentru a explica ce se înțelege prin „spirit catolic” . Acesta este un termen care a fost înțeles greșit grosolan și aplicate în mod eronat.

Este clar ce nu este spiritul catolic. In primul rand, nu este indiferenta fata de toate opiniile.  A da fiecarei opinii aceeasi greutate este un blestem nu o binecuvantare. Oamenii cu un adevarat spirit catolic nu sunt in aceasta postura; ei stiu unde se situeaza in ce priveste principalele puncte ale doctrinei crestine. Este adevarat , ei sunt deseori gata sa ia in considerare alte opinii, dar asta nu inseamna ca ei isi vor si schimba vederile lor proprii. Ei nu incearca sa contopeasca doua doctrine contradictorii intr-una singura.Unii oameni spun ca ei au un spirit catolic cand in realitate ei au o intelegere confuza; mintile lor sunt in ceata, un talmes-balmes de opinii. Eu spun unor asemenea oamnei: ti-ai pierdut directia, nu stii ca te-ai ratacit. Poti crede ca ai spiritul lui Hristos, dar de fapt esti aproape de spiritul lui antihrist. Mergi si invata doctrinele de baza ale Evangheliei si atunci vei avea adevaratul spirit catolic.

Nu pretinde ca diferitele stiluri de inchinare nu conteaza

In al doilea rand, un spirit catolic nu este o indiferenta fata de varietatea de modalitati de inchinare si ritualuri exterioare. Oamenii cu un adevarat spirit catolic nu au nici o indoiala cu privire la valoarea formei lor specifice de inchinare. Ei cred ca este atat scripturala cat si rezonabila, mai mult deci decat alte forme de inchinare. Deci, in loc de a hoinari de la o biserica la alta, ei se ataseaza propriei lor modalitati de inchinare si il lauda pe Dumnezeu pentru ea.

Ataseaza-te unei biserici locale

In al treilea rand, un spirit catolic nu este o indiferenta fata de toate congregatiile. Oamenii cu un spirit catolic adevarat sunt fideli unei singure biserici locale , uniti cu ei in spirit si in toate legaturile partasiei crestine. Acolo ei se alatura in inchinare si pentru sacramente, in rugacine si lauda, in post si ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu predicat. Acolo ei vegheaza unul asupra altuia in dragoste reciproca, averitazi, incurajari, mangaiere si in fiecare mod se pot consolida ridicandu-se unul pe altul in credinta. Biserica locala devine caminul lor spiritual care le ofera ce le e necesar pentru nevoile lor.

O baza sigura pentru a merge mai departe iubitor

 Oamneii cu un spirit catolic sunt siguri de principiile lor crestine , ei sunt increzatori ca modul lor de inchinare la Dumnezeu este cel mai bun pentru ei, si ei sunt membrii unei biserici anume. Dar dincolo de aceasta ei isi arata iubirea lor pretutindeni in jurul lor, apropiatilor si strainilor, prietenilor si dusmanilor. Aceasta iubire este o iubire catolica sau universala; si iubirea catolica/universala este un spirit catolic/universal.

Rezumat

Pentru a rezuma: crestinii cu un spirit catolic intind o mana catre toti aceia ale caror inimi sunt in acord cu ale lor. Ei lauda pe Dumnezeu pentu propria lor ortodoxie, inchinarea lor bazata pe Scriptura si apartenenta lor la o biserica crestina. In acelasi timp ei iubesc pe toti cei care cred in Isus indiferent de credintele si ritualurile lor de inchinare, sau oricarei denominatiuni i-ar apartine. Ei privesc pe tovarasii lor crestini ca prieteni si frati in Domnul, si ei asteapta sa fie cu ei in ceruri. Ei se roaga pentru tovarasii lor crestini si le doresc binele in tot ceea ce fac. Ii ajuta in ce priveste bunastarea materiala si spirituala, chiar pana acolo incat sa-si dea viata de dragul lor daca este cazul.

O chemare spre o mai larga partasie crestina

Ganditi-va la asta, voi care va pretindeti crestini! Daca aveti deja un spirit catolic, continuati-va  lucrarea buna. Daca ai fost rezervat in modul de tratare cu alti crestini, multumeste lui Dumnezeu pentru ca problema ti s-a clarificat acum. Viata traita in acest spirit catolic este calea regala a iubirii universale. Nu fi ezitant, accentueaza puternic,ferm in credinta crestina si in adevarata iubire catolica/universala pana cand aceasta iubire te va absorbi pentru vesnicie.

_________________________________________________________________________________________

PS: desi traducerea de mai sus este una „bruta”, nefinisata si necorectata –  m-a interesat popularizarea predicii in limba romana in ciuda eventualelor mici erori ; din cate stiu este o traducere in premiera, nu am cunostinta de vreo traducere in limba romana a predicilor „clasice” ale lui John Wesley ; cei mai pretentiosi pot gasi versiunea originara aici +  o versiune intr-o limba engleza actualizata aici

PPS : am o „banuiala” trista ca mediul evanghelic romanesc este prea partinic , prea „shiboletizat” ca sa primeasca prea favorabil „doctoria” lui John Wesley; predica este insa mai mult decat necesara si nu spun asta din perspectiva unui ecumenism superficial si neautentic ci din perspectiva unei „mancatorii” „inter-crestine” care se hraneste din aroganta si suficienta confesionala si din lipsa disponibilitatii pentru un dialog real, pornit din Iubire si tintit spre Iubire

Trist dar prea adevarat…

11146510_10153483316890337_1188127237750248191_n

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 127 de alți urmăritori

%d blogeri ca acesta: