The Mark of the Christian

First and foremost we do not bear the mark of our church or our denomination, but we bear the grace and presence of Christ whose death on our behalf and whose welcome and empowerment issue in a life of love and service.

In our modern world being a Christian can mean far too many things: being a Westerner, holding a belief in God’s existence, being a political conservative, being committed to justice issues, being an emotional Pentecostal, being an activist Evangelical, being a highbrow church person. The list could go on and on.

But all of these attempts to typify miss the mark. The heart of Christianity is about knowing God the creator and redeemer who brings us to fullness of life in Christ through the Spirit.

The heart of being a Christian is to bear the mark of Christ. That mark symbolized in baptism means to come to new life and to be graced by the Holy Spirit and the Spirit’s gifts. And it is the Spirit’s pleasure to ground us in Christ and to make us more Christlike.

The Christian life, therefore, does not first and foremost move us towards something, but issues out of something: God’s indwelling presence. From this presence comes the desire for worship and obedience and the longing to love and serve. It is the indwelling presence of God rather than the external law of God that truly empowers us.

St. Ignatius of Antioch is, therefore, right: “we have not only to be called Christians, but to be Christians.”3 And to be Christians means that Christ must ever more take shape in us.

Charles R. Ringma, Hear the Ancient Wisdom. A Meditational Reader for the Whole Year from the Early Church Fathers to the Pre-Reformation

 

Miercurea cenusii

Aminteste-ti ca esti tarana si in tarana te vei intoarce.

Intoarce-te de la pacat si fii credincios lui Christos.

Impresiile contemporanilor săi despre Dostoievski

Cu drezina

Dostoievski la Paris, 1863 (sursa) Dostoievski la Paris, 1863 (sursa)

Se împlinesc azi 135 de ani de la moartea lui Dostoievski. De mult n-am mai citit nimic din scrierile sale, deși mereu mă gândesc cum să fac să reiau măcar părți din Crimă și pedeapsă, Demonii, Frații Karamazov, Idiotul (și îi port o mărturisită invidie lui Dorin care a reușit să recitească Idiotul).

Am citit însă în aceste săptămâni dintre ani o carte care se cheamă Dostoievski văzut de contemporanii săi. Lăudabilă inițiativa editurii Ratio et Revelatio să traducă un astfel de volum. A fost o lectură plăcută, reconfortantă și trebuie apreciată și munca traducătorilor aici.

Cartea m-a surprins prin numărul mare al femeilor care scriu despre Dostoievski. Unele au fost îndrăgostite de la distanță de romancier, altele au fost fascinate de personalitatea lui. Dar cel puțin una i-a fost adversar ideologic hotărât.

Toate consemnările remarcă aspectul bolnăvicios…

View original post 935 more words

Ce are odihna(sabatul?) in comun cu … vinul impartasaniei?

[…] Se vede limpede din toate acestea grija Domnului pentru necazurile şi nevoile omeneşti obişnuite şi dorinţa de a Se asemui făpturilor Sale celor mai simple, de a Se da drept alimentul cel mai comun al tuturor oamenilor (pâinea), de a Se face părtaş principiilor de bază ale vieţii. Şi cum Se dă spre consumare? În mod abstract şi ideativ? Ci nu prin pâine şi vin în euharistie, prin cele două elemente de neînlocuit care cuprind şi metaforizează într-însele dubla sarcină: întreţinerea vieţii, completarea ei? Întreţinerea vieţii o împlineşte pâinea, prea curatul Trup. Dar vinul (scumpul Sânge), care e menirea lui împlinitoare? Veselirea şi îndulcirea vieţii. Căci omul, nefiind nici o unealtă mecanică, nici animal, simte neapărat trebuinţă de clipe de odihnă şi răgaz în care să-şi îndulcească şi veselească sufletul, să mediteze, să contemple frumuseţea naturii, să se bucure de produsele artei, să comunice cu semenii săi, să intre în legătură cu Dumnezeirea, să se bucure de nepreţuitul dar făcut lui ca singura fiinţă gânditoare şi cuvântătoare: capacitatea de a gusta farmecul verbului a fi, misterul conştiinţei dedublate (e conştient de conştiinţa sa), infinitatea fiindului. Adânc semnificativ şi descoperitor de zguduitoare arierplanuri este faptul că Iisus, spre a ni Se da, alege calea atât de materială şi de „elementară“ a împărtăşaniei cu pâine şi vin, în contrast cu orice abstracţiune şi ideitate.

N. Steinhardt , Ispita lecturii  ( „O predică – Iisus cel milostiv” )

Daca „painea si apa” sunt simbolul necesarului supravietuirii, painea si vinul euharistice sunt ridicarea dincolo de necesitate, spre bucuria vietii. Asa – ” menirea lui împlinitoare – veselirea şi îndulcirea vieţii” – sa se explice si rostul vinului in celebrarea sabatului la evrei – Kiddush ?

„Unlike the Day of Atonement, the Sabbath is not dedicated exclusively to spiritual goals. It is a day of the soul as well as of the body; comfort and pleasure are an integral part of the Sabbath observance. Man in his entirety, all his faculties must share its blessing.

[…] The Sabbath is a reminder of the two worlds – this world and the world to come; it is an example of both worlds. For the Sabbath is joy, holiness, and rest; joy is part of this world; holiness and rest are something of the world to come.”

Abraham Joshua Heschel, The Sabbath: Its Meaning for Modern Man

„ Apoi le-a zis: – Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat!” (Marcu 2:27, NTR)

Maxima zilei – 22 ianuarie 2016

Istorie Evanghelica

F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)

Taina existenței umane nu constă în a trăi, ci în a ști pentru ce să trăiești.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 433

View original post

Wesley Covenant Prayer

The Prayer

I am no longer my own, but thine.
Put me to what thou wilt, rank me with whom thou wilt.
Put me to doing, put me to suffering.
Let me be employed for thee or laid aside for thee, exalted for thee or brought low for thee.
Let me be full, let me be empty.
Let me have all things, let me have nothing.
I freely and heartily yield all things to thy pleasure and disposal.
And now, O glorious and blessed God, Father, Son and Holy Spirit, thou art mine, and I am thine.
So be it.
And the covenant which I have made on earth, let it be ratified in heaven. Amen.

(as used in the Book of Offices of the British Methodist Church, 1936).

About

Covenant Prayer From John Wesley’s Covenant Service , 1780 pdf

Un vis de Anul Nou…

Un poet povesteste despre un tânãr care în noaptea când se schimba anul s-a visat bãtrân, si ca bãtrân, în vis, a privit înapoi la o viatã risipitã; iar în dimineata noului an s-a trezit cuprins de angoasã, nu doar pentru un an nou, ci si pentru o nouã viatã; a gândi astfel la moarte treaz fiind, a gândi la ceea ce e mai decisiv decât vârsta bãtrânetii, care îsi are si ea vremea ei, a gândi cã s-a sfârsit, cã totul e pierdut odatã cu viata, pentru a câstiga totul în viatã – aceasta e gravitatea.

Søren Kierkegaard Opere III

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 135 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: