Picturile crestine ale lui Dostoievski

… după sosirea la Dresda, pe 1 mai 1867, Dostoievski se duce de îndată împreună cu Anna Grigorievna la Pinacotecă: „Soţul meu, străbătînd una după alta toate sălile fără să se oprească, m-a dus direct la «Madona Sixtină», tabloul pe care îl considera drept cea mai înaltă manifestare a geniului uman”. Leonid Grossman – Titanul – Viata lui Dostoievski

 

” După cum relatează soţia sa, Dostoievski îl aprecia foarte mult pe Tiziano, îndeosebi tabloul acestuia „Dinarul cezarului”,în faţa căruia rămînea multă vreme fără să-şi ia ochii de la el. „Este un tablou minunat – i-a spus Dostoievski soţiei -, poate sta alături de «Madona» lui Rafael.“ Contrastul dintre cele două figuri zugrăvite de Tiziano va fi exprimat de Dostoievski cu toată forţa în ultimul său roman, în care a inclus parţial şi proiectul „Cărţii despre Hristos”. Prorocul alături de inchizitor din poemul lui Ivan Karamazov s-ar putea spune că este zugrăvit în maniera faimosului tablou al maestrului veneţian. ”  Leonid Grossman – Titanul – Viata lui Dostoievski

Dostoievski face cunoştinţă cu peisajele mitologice ale lui Claude Lorrain*, care devine unul din pictorii lui preferaţi. Adevăratul nume al pictorului era Claude Gellee din Lotaringia (de aici şi porecla de Lorrain). Era un maestru al peisajului idilic, peisaj care încadra scenele de beatitudine ale oamenilor primitivi. Aşa este capodopera sa „Acis şi Galateea”, cu valuri unduitoare şi razele asfinţitului de soare, malul însorit al mării, cu oameni inocenţi şi minunaţi. La orizont se profilează albăstrui profilul neregulat al unui munte. Pe ţărm, la adăpostul stîncilor, lumina asfinţitului păleşte, dar în depărtări totul e aerian, strălucitor şi măreţ. Această viziune a pictorului l-a inspirat pe Dostoievski pentru un admirabil mic poem în proză, imortalizat în spovedania lui Stavroghin şi în monologul lui Versilov. „Eu l-am numit întotdeauna veacul de aur“ – spune scriitorul despre acest peisaj.

Leonid Grossman – Titanul – Viata lui Dostoievski

Au oare nevoie oamenii de libertate? – Gabriel Liiceanu

Thomas Keating – Centering Prayer & Lectio Divina

Originally posted on Persona:

Lectio Divina is a private devotion and while it’s useful to do it in common it was originally designed to be a private experience or encounter with the scriptures. View transcript in PDF form HERE.

View original

What Is Advent?

Atuurile metodismului

It is my view that one will not understand Methodism unless one recognizes that it is Catholic, Orthodox, Anglican, Protestant and non-conformist, and that it has in principle always been so. It is eclectic in its approach to theological enquiry, taking nourishment anywhere it can. Our founder, John Wesley rediscovered God, or rather believed himself to have been found by God. He took that experience seriously, fed on the scriptures, read widely in the Church Fathers and drew on traditions which are identifiably Catholic and Orthodox. He was profoundly influenced by pietism, especially the Moravians but also by the Jesuits.

Kenneth Willson, Methodist Theology (Doing Theology)

(…) s-au organizat conferinţe pentru a examina concordanţa dintre Biserica Ortodoxă şi  tradiţia wesleyana. Chiar dacă aceştia din urmă pornesc dintr-o perspectivă vestică,  concluziile lor sunt  mult mai in acord  cu perspectiva ortodoxă asupra naturii umane [decat alte traditii protestante].

Puţini evanghelici inţeleg astăzi că anumite forme de închinare, care sunt populare printre evanghelici, scot la iveală o incredibilă asemănare cu această temă a lui Atanasie prezentă în teologia ortodoxă. Accentul pus  de  ortodoxie  pe  Christus  Victor subliniază  moartea  şi  învierea  lui Cristos  ca biruinţă asupra puterii răului  şi a morţii.  O serie de imnuri ale lui Charles Wesley(„Dragostea divină” şi „Tu, cel care ai venit de sus”) reflectă perspectiva cristologiei patristice greceşti, cu accentul său pe transformarea umană prin îndumnezeire.

(…) un teolog ortodox ar putea lua  in considerare o  serie de  discuţii – începând cu urmaşii lui Wesley, cu care avem cele mai multe in comun, urmaţi de luterani şi probabil de calvinişti.

Bradley Nassif, Ortodoxie si Evanghelism, p.  22, 50, 111-112

Ofensiva LGBT+feministi impotriva Bisericii

Se inmultesc stirile cu privire la compromiterea bisericile din interior prin ofensiva LGBT+feministi contra crestinilor care se tin de Biblie.

In Michigan pastorilor li se iau la control predicile pentru a nu spune ceva despre pacatul homosexualitatii.

În Idaho, SUA,  Donald Knapp, slujitor hirotonit a refuzat să efectueze o ceremonie gay în biserică si acum se confruntă cu o pedeapsă de 180 de zile în închisoare și 1000 dolari amenda pentru fiecare zi în care refuză, să oficieze căsătoria între persoane gay.

Biserica Romano-catolica a fost la un pas de a fi (mult) mai prietenoasa cu gay-ii.

David Gushee, a professor of Christian ethics at Mercer University, a Baptist-rooted college and divinity school in Georgia is now Pro-LGBT.

Problema incepe sa fie pusa in termenii: ori noi , ori ei – Robert P. George: Gay Marriage and Religious Freedom Cannot Coexist

La anglicani problema femeilor episcop este “cap de afis” pentru sinodul ce vine

La adventisti problema hirotonirii femeilor ca pastori( mai “inapoiati” dupa cum se vede fata de anglicani) este de asemeni pusa pe agenda conferintei lor generale de la anul( cu sanse maxime de reusita).

Biserica este dinamitata din interior prin tradari si compromisuri “corecte politic”. Nu mai e nevoie de persecutie din afara…

Sabat si duminica in antichitatea crestina

Before Sunday there was the Sabbath. The very first Jewish Christians, and many more at least for some years, would have observed the Sabbath, presumably with a festive meal on the Friday evening, when the Sabbath began according to Jewish reckoning. 2 Jesus’ own attitude toward the Sabbath comes to play a part in later arguments about its observance. The Gospel controversies over the Sabbath (Mark 2:23–3:6 and parallels) reflect debate over its meaning, not any implied rejection by Jesus; yet by the time these stories were written, they may well have become fuel for the fire of more radical debates, and for gentile Christians’ justification of a different approach.

[…] The idea that Sunday is a “Christian Sabbath” grows along with anti-Jewish polemic, but it does not explain the origin of Sunday or offer much help determining exactly how Sunday was kept. The emerging Christian pursuit of Sunday as an “anti-Sabbath” has curious implications, even to advocacy of ostentatious busy-ness on Saturday so as to avoid any accidental appearance of observing the Jewish day of rest. However, closer to 200, Tertullian still knows of some Christians in Carthage who believe that the Christian rule against kneeling on Sunday (as the day of resurrection) should apply also to the Sabbath (On Prayer 23.1–2), implying it, too, was a day of celebration.

McGowan, Andrew Brian, Ancient Christian worship : early church practices in social, historical, and theological perspective (2014)

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 116 other followers

%d bloggers like this: