Data fiind mult prea putina cunoastere in randul crestinilor a “Omiliilor la Matei” ale Sfantului Ioan Gura de Aur, din lene de a citi, prejudecati sau pentru ca nu stiu ce comori lasa nedescoperite, am gasit de bine sa transpun in lectura audio macar cateva din aceste omilii.Poate cateva mostre de delicatese vor deschide apetitul adormit al unora, macar. Desi nu-s lector profesionist si n-am avut parte de ore prea multe de retorica, in ciuda amatorismului, incerc sa aduc in circuitul public omiliile marelui predicator crestin, in format audio , doar la un click si un dram de vointa “distanta”.
Din “Introducere”:
“Omiliile la Matei, în număr de 90, au fost rostite în Antiohia pe când Sfântul Ioan Gură de Aur era preot. Abatele J. Bareille, în introducerea la traducerea operelor complete ale Sfântului Ioan Gură de Aur, caracterizează sintetic şi judicios Omiliile la Matei în aceşti termeni: Omiliile la Sfântul Matei cuprind o măreaţă învăţătură de morală şi de virtute; se găsesc în ele principiile care trebuie să dirijeze toată viaţa creştină, tot ce poate conduce la facerea binelui şi la depărtarea de viciu; nu este omis din ceea ce poate face un Sfânt şi converti un păcătos. Poate că nu există o carte mai eminamente moralizatoare; nici în altă parte Sfântul Ioan Gură de Aur n-a făcut dovadă de atâta pătrundere, de elocvenţă şi supleţe în îndemnurile sale”.
” Guillaume de Toco, biograful marelui teolog apusean Toma d’Aquino, relateaza că într-o zi doctorul angelic, însoţit de studenţii săi, a făcut o plimbare prin Paris. Insoţitorii săi i-au lăudat frumuseţile arhitectonice ale capitalei si l-au întrebat dacă n-ar dori să aibă nişte frumuseţi ca acelea; la care Toma d’Aquino a replicat: „Aş dori să am în locul tuturor acestor frumuseţi Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur la Evanghelia după Matei”. Atît de mult preţuia acest mare teolog apusean omiliile la Matei ale Sfantului Ioan Gură de Aur. Pentru Toma d’Aquino frumuseţile Parisului păleau în faţa frumuseţilor cu care teologul ortodox a împodobit textul Evangheliei după Matei.” ( Din “Introducere”)
PS: scuze pentru “balbe”… Mijloacele tehnice sunt de amator ca si vocea. Banui ca odata cu practica, si dictia mea se va imbunatati si stangaciile se vor rari.
Cartea poate fi descarcata INTEGRAL ca audio-book de AICI.
Primul capitol:
Descrierea produsului
„Pentru ce te mîhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”
Psalmul 42: 5
Crezând că cea mai mare nevoie actuală este o Biserică revitalizată şi energică, pentru mine subiectul tratat în carte e de maximă importanţă. Pe scurt, creştinii nefericiţi sunt o recomandare slabă a credinţei, şi nu e nici o îndoială că bucuria debordantă a primilor creştini a fost unul dintre cei mai puternici factori în răspândirea Creştinismului. Martyn Lloyd Jones
Cred că această carte este una dintre cele mai remarcabile cărţi scrise vreodată. Dacă cineva caută o carte revoluţionară şi totuşi echilibrată, a şi găsit-o.
George Verwer
Prefata
Cuvant inainte
1. Consideratii generale
2. Adevarata temelie
3. Oamenii ca niste copaci, umbland
4. Minte, inima si vointa
5. Acel pacat unic
6. Regrete zadarnice
7. Teama de viitor
8. Sentimente
9. Lucratorii din vie
10.Unde va este credinta?
11.Privind la valuri
12.Duhul de robie
13.Invatatura falsa
14.Obosind in facerea binelui
15.Disciplina
16.Incercarile
17.Pedeapsa
18.In scoala lui Dumnezeu
19.Pacea lui Dumnezeu
20.Invatand sa fim multumiti
21.Remediul final
Problema cu acest gen de creştini nefericiţi e că nu cred cu adevărat Scriptura. Te-ai gândit la aceasta? Spui: „Necazul meu e tocmai păcatul teribil pe care l-am comis.” Dă-mi voie să îţi spun în numele lui Isus că nu acesta este necazul tău. Necazul tău este necredinţa. Nu crezi Cuvântul lui Dumnezeu. Mă refer la prima epistolă a lui Ioan, unde citim următoarele în primul capitol: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Este o afirmaţie categorică făcută de Dumnezeu prin Duhul Sfânt către slujitorul Său. Afirmaţia nu este limitată; nu există diferenţiere între un păcat şi altul. Nu văd nici o clasificare aici. Oricare ar fi păcatul tău – este la fel de mare ca şi alt păcat – nu contează ce este, nu contează ce a fost, „dacă ne mărturisim păcatele El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Dacă nu crezi aceste cuvinte, dacă continui să trăieşti în păcat, îţi spun că nu accepţi Cuvântul lui Dumnezeu, nu îl accepţi pe Dumnezeu prin Cuvântul Său, nu crezi ceea ce îţi spune, acesta este păcatul tău. Îţi aminteşti ce i s-a întâmplat lui Petru în Fapte 10. Petru, ajuns la o casă de găzduire ca să se odihnească cade într-o răpire sufletească şi vede o faţă de masă mare coborând din cer cu tot felul de dobitoace cu patru picioare şi aude o voce care îi spune: „Scoală-te, taie şi mănâncă.” Petru răspunde: „Nicidecum Doamne; căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” Îţi aminteşti continuarea? Glasul lui Dumnezeu îi spune a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu să nu numeşti spurcat.” „Îţi dai seama ce faci?”, spune Dumnezeu, „continui să numeşti spurcat şi necurat ceea ce eu ţi-am poruncit să tai şi să mănânci- „ce a curăţit Dumnezeu să nu numeşti spurcat.” Exact acelaşi lucru l-aş spune oricui a fost ţinut în depresie de către diavol, mulţi ani la rând din cauza unor păcate, unor evenimente trecute din viaţa ta. Nu îmi pasă care sunt acestea. Îţi spun următoarele în Numele Domnului Isus: „Ce a curăţit Dumnezeu – prin sângele singurului Său Fiu – să nu numeşti spurcat.” „Sângele Domnului Isus ne curăţeşte de orice păcat”, de orice nelegiuire. Prietene, crede Cuvântul lui Dumnezeu. Nu continua să te rogi frenetic ca păcatul să îţi fie iertat. Crede Cuvântul Lui Dumnezeu. Nu îi cere un mesaj de iertate. Acesta ţi-a fost dat deja. În acest moment rugăciunea ta poate fi o expresie a necredinţei. Crede-L şi crede Cuvântul Său.
Oricare ar fi îmrejurările în acest moment, adu-ţi aminte de tot ceea ce ştii că este adevărat în relaţia ta cu Dumnezeu pentru a rezista împrejurărilor. Vei şti apoi că El nu vă va lăsa să vi se întâmple nimic rău. „ Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Nici un fir de păr nu-ţi va fi atins, El te iubeşte cu o dragoste veşnică. Nu sugerez că vei fi capabil să înţelegi tot ceea ce ţi se întâmplă. Poate că nu vei avea destule explicaţii, dar vei şti că El nu este indiferent. Este imposibil. Cel care a făcut cel mai mare lucru pentru tine, este preocupat de tot ceea ce te priveşte, şi deşi norul este gros şi nu-i poţi vedea Faţa, ştii că El este acolo. „In spatele unei providenţe severe El ascunde o faţă zâmbitoare”. Ţine minte acest lucru.. Spui că nu îi vrei zâmbetul? Sunt de acord că norul lumesc mă împiedică să Îl văd, dar El este acolo şi nu va îngădui să se întâmple nimic rău. Nimic nu ţi se poate întâmpla decât ceea ce El îngăduie , nu contează ce poate fi, mari dezamăgiri, poate boală, orice fel de tragedie, nu ştiu ce anume dar poţi fi sigur de un lucru, că Dumnezeu permite să ţi se întâple acel lucru deoarece în final este spre binele tău.(Evrei 12:11).
Dacă te afli într-o perioadă de încercare, de testare şi de necaz, priveşte-o ca pe un prilej minunat de a-ţi dovedi credinţa, de a o arăta, de a o manifesta şi de a adăuga glorie Numelui Său Sfânt şi Măreţ. Dacă nu reuşeşti să faci aceasta, dacă aparent eşti prea slab ca să îţi pui credinţa în aplicare, dacă eşti asediat şi atacat de diavol, de iad şi de lume, atunci aleargă la El şi El te va primi, te va binecuvânta, te va elibera, îţi va da pace. Aminteşte-ţi, credinţa înseamnă activitate, este ceva care trebuie aplicat. „Unde îţi este credinţa?” să ne asigurăm că este acolo în momentele de nevoie şi de testare.
Primeşte-ţi, o suflete salvarea deplină,
Ridică-te peste păcat, teamă şi griji,
Găseşte bucurie la orice oprire
Ceva ce încă poţi purta sau face.
Gândeşte-te la Duhul care locuieşte în tine,
La zâmbetul Tatălui care-ţi aparţine,
La Mântuitorul care a murit pentru tine,
Copil al Cerului, ai de ce te plânge?”
Cât de neînţelept este să ai un duh de robie şi de frică! „Copil al Cerului, ai de ce te plânge”? Niciodată! „Gândeşte-te la Duhul care locuieşte în tine, la zâmbetul Tatălui care-ţi aparţine, la Mântuitorul care a murit pentru tine. Copil al Cerului ai de ce te plânge”?.Nu te îngrijora cu privire la ceea ce simţi. Adevărul despre tine e glorios. Dacă eşti în Hristos, „ridică-te peste păcat, teamă şi griji.” Primeşte salvarea deplină, fii victorios şi triumfător.
Soluţia a treia: a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovski
Eşti asaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari ca ale tale: lupţi. Te înfrâng: le sfidezi. Eşti pierdut: ataci. (Aşa vorbea Churchill în 1940). Râzi, îţi ascuţi dinţii şi cuţitul, întinereşti. Te furnică fericirea, nespusa fericire de a lovi şi tu, fie chiar infinit mai puţin. Nu numai că nu deznădăjduieşti, că nu te declari învins şi răpus, dar şi guşti din plin bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o senzaţie de năvalnică, dementă voioşie.
“Jurnalul Fericirii” de Nicolae Steinhardt
Este uimitor sa observi cum acest “secret” al biruintei se gaseste in Biblie de milenii. Ce altceva decat fix aceasta atitudine/strategie au aplicat-o apostolii in vestirea Evangheliei? In Fapte Apostolilor ni se istoriseste ca garzile Templului i-au saltat/umflat in repetate randuri pe apostoli. Criminalii cu maini patate din Sinedriu turbau vazand ca “erezia” lua amploare si ca deicidul nu rezolvase “problema”. Cheltuisera bani grei cu mituirea soldatilor, cu cumpararea lui Iuda, avusesera de furca cu Pilat pana sa cedeze santajului… Si acum ucenicii “Arhiereticului” le dadeau si mai mult de furca. Asasinasera un taumaturg si acu in locul Lui rasarisera nu doar alti 12, caci si Stefan si altii erau “croiti” rau pe facut minuni.
Revenind, apostolii sunt saltati de securistii Templului ca sa li se insceneze un proces care sa-i trimita pe urmele Maestrului lor. Ce fac Petru si Ioan? Se jelesc? Isi fac testamentele? Isi spun rugaciunile finale? Isi selecteaza atent ultima dorinta dinainte de executie? Nici gand! Din acuzati, devin acuzatori! Din interogati, devin interogatori naprasnici!
„ … să vă fie cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi!” (Faptele apostolilor 4:10, NTR)
Aceeasi “incisivitate” necrutatoare marcase si prima predica a lui Petru:
„ pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fără de lege!”(Faptele apostolilor 2:23, NTR)
Nici o ezitare, nici o sovaiala; doar o precizie chirurgicala in loviturile aplicate cu toata forta si nici un newton mai putin!
Cand este arestat diaconul Stefan si supus unui alt “proces” de pomina, inca o inscenare cu martori mincinosi, ce face viitorul prim martir al Bisericii? Se resemneaza si cerseste mila Sinedriului? Nici vorba! Aplica la litera “solutia a 3-a din jurnalul lui Steinhardt”: descarca toata artileria grea de acuze – adevarate 100% – in cine? In cei care erau chemati sa-i hotarasca soarta – credeau ei.
„ Oameni încăpăţânaţi, cu inima şi urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt! Aşa cum au făcut strămoşii voştri, aşa faceţi şi voi!
Pe care dintre profeţi nu l-au persecutat strămoşii voştri?! Ei i-au ucis pe cei ce prevesteau venirea Celui Drept, Cel ai Cărui trădători şi ucigaşi aţi devenit voi acum,” (Faptele apostolilor 7:51-52, NTR)
Cumplit trebuie sa te mai simti in roba de judecator sau in hainele de calau si sa vezi ca iei locul condamnatului, fie si virtual!
„Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi când şi-au dat seama că erau oameni neînvăţaţi şi de rând, s-au mirat şi au înţeles că fuseseră cu Isus.” (Faptele apostolilor 4:13, NTR)
„ Şi acum, Doamne, uită-te la ameninţările lor şi dă-le robilor Tăi toată îndrăzneala ca să vestească Cuvântul Tău!” (Faptele apostolilor 4:29, NTR)
„ După ce s-au rugat, locul unde erau adunaţi s-a cutremurat, şi toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. ”(Faptele apostolilor 4:31, NTR)
Ceea ce apostolii numeau “indrazneala”/curaj cu siguranta ca pentru Sinedriu insemna tupeu/obraznicie. Totul depinde de perspectiva: “tupeu” de a infrunta specialistii, expertii, ei niste amatori… “tupeul” de a ignora porunca autoritatilor. Tupeu/obraznicie pentru Sinedriu, indrazneala/curaj pentru apostoli. Sinedriul ar fi avut dreptate DACA nu tocmai ei ar fi fost tupeistii/obraznicii:
„ „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că, prin ei, s-a făcut un semn clar şi nu putem nega.” (Faptele apostolilor 4:16, NTR)
Fara doar si poate, daca ar fi putut ei , tupeistii experti, ar fi negat fara cea mai mica scrupula minunea evidenta. Nu asa facusera la arestarea lui Isus? Desi fusesera trantiti la pamant la primul Sau raspuns: “Eu sunt” (Ioan 18:6), desi vazusera urechea taiata si cum se lipise la loc sub ochii lor (Luca 22:51) – tot l-au arestat si asasinat in final.
Nu ei avusesera “indrazneala” sa mituiasca cu bani grei soldatii ca sa minta ca fusese furat trupul lui Isus (Matei 28:12-15)? Sinedriul poate ar fi avut dreptate in acuza lor de “tupeisti” la adresa apostolilor daca nu ei erau ei insisi tupeistii tupeistilor. Erau chiar ei hotul ce striga “hotul”. Erau intr-adevar experti…in tupeu/obraznicie. Dovada ca-i acuzau pe apostoli de metehnele lor proprii.
Indrazneala sau tupeu? Depinde de perspectiva – de ochiul rau sau bun, de motivatii…
Deci: protestantii sunt din ce in ce mai deschis “inovatori”, isi depasesc “prejudecatile”, sunt campionii “libertatilor” ; efectul: crestinii cu scaun la cap fie se delimiteaza “scandalos” de asemenea “evolutii” anti-crestine(ortodoxia rusa), fie revin sub papucul Romei inchizand ochii la sangele de pe el(anglicanii conservatori). Intre “excesele” Inchizitiei si turbarea feminista “protestanta”, pare-se ca destui inclina spre … Inchizitie.
S-ar zice ca de fapt toata zbaterea feminista serveste in final tot…Vaticanului. Fortand “nota” liberalii ii imping pe protestantii conservatori la apropierea pana spre reintegrare in crestinatatea conservatoare,traditionalista.
Gratie unei aplicatii Biblephone Creator (mai multe despre aplicatie AICI), am “turnat” cele 3 versiuni biblice cele mai folosite in limba romana, intr-un pachet de module care poate fi descarcat ca arhiva de AICI. Formatul este unul accesibil si pentru telefoanele mai putin performante care suporta insa JAVA.
Sunt puse laolalta Biblia Sinodala, versiunea Cornilescu si Noul Testament Catolic cu Psalmii de la editura Sapientia.
Structura modulelor este urmatoarea:
Istorice 1 – de la Geneza la Rut – Sinodala/Cornilescu
Istorice 2- 1 Regi/Samuel la Estera – Sinodala/Cornilescu
