Mea culpa – cazul Iosif Ton
august 17, 2013 7 comentarii
Cu mai mult timp in urma, in cadrul unor discutii despre deviatia lui Iosif Ton spre miscarea „strajerilor”, i-am luat cumva apararea lui IT in sensul ca era „prea aspru” criticat de baptisti pentru abateri…
In seara asta tocmai l-am ascultat live pe domnul Ton in Londra intr-o biserica evanghelica romana. Din pacate ma vad nevoit sa-mi fac mea culpa: Iosif Ton staruie cu mandrie in deviatiile strajerilor si predica mai degraba „evanghelia” lui Derek Prince si a altor charismatici decat Evanghelia Domnului. Dupa atatia ani de slujire, abia dupa intalnirea „strajerilor” a ajuns la concluzia ca pana atunci predicase o „evanghelie incompleta”. Ca atare acum „completeaza” „evanghelia incompleta” predicata decenii cu „evanghelia” lui Derek Prince si acolitii charismatici.
Deci… mea culpa : criticile baptistilor nu era prea aspre si sunt indreptatite. Si o avertizare celor care „sedusi” de renumele lui Iosif Ton, nu-s suficient de vigilenti cu privire la ereziile pe care a ajuns sa le predice. Datorita unei „vindecari” a fiicei dumnealui de o boala produsa de nu stiu care duh… , domnia sa a ajuns de partea charismaticilor predicand aberatii.
Pacat ca tot ceea ce a facut si scris bine a ajuns compromis grav de contaminarea cu nebunia „strajerilor”
Despre Liviu
Ancient Faith Music
Calendarul Intercultural
Părintele Nicolae Steinhardt
Pro(-)scris 
Precizările de mai sus de acum sînt cu totul inutile (în afară de numele Derek Prince, nume despre care nu-mi amintesc să fi apărut pînă acum în dreptul lui Iosif Țon, dar o să verific).
Niciun teolog român, baptist sau penticostal, de la București sau Oradea, nu a produs, în 3 ani!, vreo carte sau un articol consistent care să prezinte în ce constă… „nebunia străjerilor”.
Nici comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste de acum 3 ani, prin care i s-a retras ordinarea lui Iosif Țon, nu precizează vreun articol, din Mărturisirea de credință sau Statutul Cultului Baptist, pe care să-l fi încălcat (grav!) Iosif Țon.
Care baptiști și în ce fel l-au criticat pe Iosif Țon?
Cazul Străjerii nu e, de fapt, despre Străjeri…
Ci despre neputința mediului confesional baptist de a purta o discuție TEOLOGICĂ în spațiul public!…
Iar penticostalii sînt și ei cu multe muște pe căciulă!…
În 2011 am adunat materialele pe care le-am scris despre Cazul Iosif Țon 2010-2011, dar nu am publicat încă cartea de 80-100 de pagini.
Aici este cuprinsul:
Precizarile de mai sus sunt utile si necesare(sunt singurul in masura sa apreciez daca am de facut o „mea culpa”…) in contextul in care la data cand i-am luat apararea lui Iosif Ton m-am pronuntat doar din citite de la altii si in spiritul milei fata de greseli omenesti. Sambata seara dupa ce l-am audiat live pe Iosif Ton in „Biserica Evanghelica Sion” din Londra, am scris dupa ce am vazut si auzit cu ochii mei cum Iosif Ton staruie cu cerbicie in apararea „strajerilor” folosindu-se de statutul si renumele castigate de-a lungul anilor pentru a da greutate propagandei pro-strajeri.
Numele Derek Prince a fost repetat pomenit de IT ca unul care l-a „luminat”( pomeneste despre el in scris si in una din cartuliile cu „noul sau mesaj” pentru… audiente).
Ca „nici un teolog român, baptist sau penticostal, de la București sau Oradea, nu a produs, în 3 ani!, vreo carte sau un articol consistent care să prezinte în ce constă… nebunia străjerilor” este trist. Era si este cazul.
Comunicatul UB nu ma priveste. E problema dumnealor daca nu au avut clare lucrurile pe baza carora sa fie „caterisit” IT.
Cum care baptisti l-au criticat pe IT? Sunt pomeniti chiar in proiectul de carte la care i se face reclama vad… Si Uniunea baptista ce e?
Cazul „strajeri” e o problema a evanghelicalismului romanesc asaltat de valurile charismatismului strain plaiurilor mioritice . Se incearca creerea unei brese via strajeri se pare…
Pingback: Un comentariu pe blogul sldsjd – 19 august 2013 | Romania Evanghelica
Dincolo de providența divină care cred că este favorabilă tuturor celor ,,mulți, micuți și neînsemnați“, cred că cei din România sunt apărați de un fel de mecanism de autoapărare spiritual, un soi de bun simț creștin acumulat de-alungul secolelor. Nu trebuie să fi un mare bucătar ca să-ți dai seama că cineva a stricat ciorba!
Din pacate, bisericile din diaspora in cautare de „vorbitori” apeleaza la „somitati” fara sa le pese prea mult de schimbarea hramului starului in cauza… Cat despre discernamantul celor din tara, dea Domnul sa fie cum spuneti!
De Seniorul Iosif Ton si contributia semnificativa la dezvoltarea atator lideri spirituali si lucrari ce au continuitate pe doua continente in ultimele decenii am auzit. Mai putin de uni ce versurile eminesciene ar trebui sa le graiasca: ” E usor a scrie versuri / Cand nimic nu ai a spune.”
Din pacate seniorul IT a luat-o razna. Daca inteleptul Solomon a putut aluneca, si Sfantul Petru, sper ca nu il puneti pe Iosif Ton langa papa de la Roma in ce priveste infailibilitatea… Uniunea baptista degeaba i-a retras oare dreptul de predicare? Nu-s liderii formati de dansul? Au innebunit ucenicii seniorului sau seniorul?