Rasul lui Dumnezeu

Dumnezeul Bibliei plânge şi râde. Malcolm Muggeridge a făcut undeva observaţia că dictatorilor nu le place râsul; sfinţilor, pe de altă parte, le place râsul şi, cum s-ar spune, îl aduc din ceruri. In Fericiri, Isus îi pune în opo­ziţie pe cei ce plâng acum, dar vor râde mai târziu (Luca 6:21) cu cei ce râd acum, dar vor fi cei care mai târziu vor plânge şi se vor tângui (Luca 6:25). Poate că printre agoniile cele mai rele ale iadului este şi conştienta faptului ca Dumnezeul cerului, care a încetat să vorbească despre răscumpărare, Se alătură totuşi sfinţilor răscumpăraţi într-un cor de râsete sfinte şi de bucurie, într-o comunitate în care dreptatea domneşte voluntar şi răul nu-şi mai are locul.

Carl F.H. Henry, „Dumnezeu, revelatie si autoritate”, vol 4, p. 650