Trinitatea si contabil(itate)a

De curand, vazand postarile unei d-ne contabile in contra Sfintei Treimi, am inteles mai bine de ce era atat de suparat Steinhardt pe contabilitate. Pentru ca,paradoxal, deformeaza si deturneaza  perspectiva corecta asupra vietii. Numarand, uita ca numerele nu-s doar entitati pur ideatice, abstracte. Numerele sunt intelese corect cand  sunt doar ceea ce sunt: expresii limitate ale Realitatii, o Realitate insa dincolo de numere, pe care acestea o pot exprima doar in parte si im-perfect. Contabilitatea d-nei Cristina se limiteaza la matematica ”euclidiana”, la ”2+2=4” cand exista o la fel de valabila matematica ne-euclidiana unde 2+2 nu mai face musai 4…

Doamna Cristina pare sa aiba grave carente de catehetica crestina… Nu doar ca n-are habar de teologia apofatica, dar dansa nici n-a inteles sau intuit macar, natura esentiala a crestinismului, trasatura definitorie, ”amprenta” inconfundabila: cea a credintei ”paradoxale.” Natura paradoxala a credintei crestine este vizibila in fiecare aspect al dogmaticii: Biblia este Cuvantul  lui Dumnezeu si totusi ”litera ucide pe cand Duhul da viata”(2 Cor 3:6), Dumnezeu este duh si totusi a devenit carne si sange (Ioan 4:24; 1:14)
, Dumnezeu este Unul singur si totusi in Trei Persoane, Dumnezeu intrupat este 100% Dumnezeu si totusi 100% om, o Fecioara naste fara sa fi fost ”cunoscuta” vreodata de barbat(Luca 1:34), Dumnezeu moare si totusi nu putea muri, Fiul Mariei nu doar inviaza pe altii ci si pe Sine Insusi(Ioan 10:17,18), Imparatia Lui a venit si totusi inca trebuie sa vina, Domnul – in trup fiind!, spune despre painea si vinul din fata Sa ca-s trupul si sangele Sau(Luca 22:19),crestinul trebuie sa traiasca in lume fara a fi din lume, ca sa traiesti vesnic trebuie sa mori zilnic pe propria-ti cruce , trebuie sa-ti iubesti vrajmasii dar sa urasti tot ce esti, ai si iubesti… si lista ar putea continua cu insiruirea atator si atator paradoxuri ale credintei…

Straina de esenta credintei crestine, nu-i de mirare ca d-na Cristina este croita rau impotriva dogmei ”pagane”, ”papale” a Sfintei Treimi pentru ca nu poate pricepe ratiunea dumneaei contabiliceasca ”contabilitatea” infinit superioara si cea corecta a Dumnezeirii. Invatata ca 1+1+1=3 dansa nu poate pricepe mai mult. Ca 1x1x1=1 desi sunt trei de 1, identici si totusi diferiti iar suma este tot… 1!

Si dorind sa-si dea siesi dreptate mai mult decat lui Dumnezeu, d-na aceasta incepe si aiureaza rau de tot. Cand la ”corijenta” la matematica Cerului se adauga si ingredientele anti-papismului (exacerbat pana spre paroxism si patologic) si ignorantei in ale istoriei bisericesti, te trezesti cu un cocktail de prostii mai ceva decat cel Molotov…

Numărul ”13” la catolici (adică la Antihrist) este simbolul acestei ”trinităţi” şi este folosit în numeroase simboluri acest număr la ei, chiar acum pe 13 mai papa trebuie să fie în portugalia pentru a sărbători ziua sfintei ”Fatima”(preînchipuita fecioară Maria, ce la ei ea este Duhul Sfânt”)… Deci 13 = Unul în trei!

Pe când Dumnezeu foloseşte peste tot în Biblie numărul ”12” ca simbol!!! Chiar Noul Ierusalim are destule simboluri cu numărul ”12′

Ar fi bine să înţelegem cât valorează un ”nume” în Biblie! Deci dacă ne închinăm la ”trinitate” nu putem spune la altă ”trinitate” decât cea a catolicilor…

Mai mult de atât, adventiştii recunosc că ”trinitatea” îşi are originea la Consiliul de la ”Niceea” la fel cum şi Catolicii spun!

Păi între Diavolul şi Papa nu e mare diferenţă…!

Daca ”d-na Cristina” ar fi avut minimul interes sa citeasca fie si in treacat ceva istorie a Bisericii antice(chiar si doar wikipedia,  nu mai vorbesc de istoria dogmelor crestine in prezentarea magistrala a lui Jaroslav Pelikan – ”Traditia Crestina”),  ar fi observat ”contabiliceste” ca dogma Treimii a fost ”pusa la punct”  in rasaritul crestinatatii(teritoriile actuale ale Ortodoxiei) si NU la Roma, oricat si-ar asuma papii isprava asta( se pare ca au un constant prost obicei de a-si asuma mai mult decat le apartine – vezi schimbarea sambetei in duminica drept zi de inchinare). Eroul credintei la Niceea la 325 a fost episcopul de Alexandria (Egiptului!), Atanasiu. Dezvoltarile si explicatiile aduse ulterior dogmei Sfintei Treimi au fost in covarsitoare masura opera parintilor capadocieni: Vasile cel Mare si cei doi Grigore ( de Nazians si Nyssa).Asadar dogma Sfintei Treimi este mai degraba, sub aspect formal, al formularii si explicitarii, o ”productie”  rasariteana – ”egipteano-antiohiana” – pe care episcopii de Roma si-au insusit-o , gasindu-o corecta biblic si dogmatic.

Si chiar presupunand(prin reducere la absurd…) ca dogma Trinitatii ar fi opera Romei, indiferent cat de ”albastrii” sau ”rosii” au ”ochii” pontifii Romei, pana si Martin Luther – ”steagul” tuturor protestatarilor,chiar si el recunostea in tratatul sau impotriva anabaptistilor(1528):

„Noi nu actionam fanatic asa cum fac schwarmer-ii . Noi nu respingem tot ce se afla sub autoritatea papei, pentru ca astfel ar trebui sa respingem si biserica crestina. Multe lucruri bune privitoare la credinta crestina pot fi gasite in papalitate si de acolo au ajuns la noi.„

[Luther Works 40, p. 231] – sublinierile imi apartin

in Timothy George, „Teologia reformatorilor„, Trad. C. Simut, Oradea, Editura Institutului Biblic „Emanuel,” 1998, p. 96-98

Punand Biblia deasupra papilor si a conciliilor se izola oare Luther de traditia bisericii? In nici un caz. El a respins intr-adevar teoria celor doua surse ale traditiei, enuntata mai tarziu la Trent… In acelasi timp, Luther nu dadea la o parte pur si simplu 1500 de ani de istorie a bisericii. Si el realizase ca Biserica existase pana la el, ”subzistase” in crestinatate indiferent de deviatiile si alunecarile ei.

In final, o superba meditatie a lui Chesterton( un genial avocat catolic!) despre Traditie:

Traditia ar putea fi definita ca o extindere a drepturilor civile.Traditia inseamna sa dai drept de vot celei mai obscure dintre clase, stramosilor nostri. E democratia celor morti. Traditia refuza sa se supuna  maruntei si arogantei oligarhii a celor care se intampla sa umble pe pamant. Toti democratii obiecteaza la descalificarea oamenilor prin accidentul nasterii; traditia obiecteaza la descalificarea lor prin accidentul mortii. Democratia ne spune sa nu neglijam opinia unui om cumsecade, chiar daca acesta este grajdarul nostru. Traditia ne cere sa nu neglijam opinia unui om cumsecade, chiar daca acesta este strabunul nostru. Eu oricum nu pot separa cele doua idei, democratia si traditia. Mi se pare evident ca reprezinta una si aceeasi idee. Ii vom avea pe cei morti la sfatul nostru. Vechii greci votau cu pietre, ei vor vota cu pietre de mormant. E cat se poate de regulamentar si de oficial, de vreme ce majoritatea pietrelor de mormant, ca si majoritatea buletinelor de vot, sunt marcate cu cruce.

ORTODOXIA SAU DREAPTA-CREDINTA

PS: am indicat doar la unele paradoxuri citate biblice…