SINAXAR AUDIO: †) Cuv. Antonie cel Mare – de N. Steinhardt si altii

ianuarie 17, 2010 6 comentarii


„Filocalia” vol 1

SCRIERI: Antonie cel Mare

http://en.wikipedia.org/wiki/Anthony_the_Great

Din volumul de predici „Daruind vei dobandi„.

Filed under citat, Istoria Bisericii, Meditatie, postconfesional, sinaxar

Despre Liviu
Crestin.

6 Responses to SINAXAR AUDIO: †) Cuv. Antonie cel Mare – de N. Steinhardt si altii

  1. Pingback: AUDIO †) Cuv. Antonie cel Mare – de N. Steinhardt « Părintele Nicolae Steinhardt

  2. le bon critique says:
    februarie 4, 2010 la 12:57 am

    ma miram pe blogul nicolaesteinhardt ce cauta reprezentarea pornofilului Dali langa Sfantul Antonie, intr-un context ortodox. Acum intru aici si sesisez: aaa e de origine catolica alaturarea. Pai de ce? e asumat de catolici Dali, obsedatul? Sper ca nu. Si apropo de tabloul asta, e o interpretarea dalidiana a „ispitei” sfantului e rautăcioasă, de sorginte froidiana. Dar o fi fost asumat si Freud de Vatican (dar ce poate fi mai rău decât asumarea lui Darwin?…)

    Nu critic catolicismul aici, ci:
    1. alaturarea tabloului obsedatului sexual Dali si a sinaxarului unui Sfant in context crestin
    2. Vaticanul, in treacat, cea mai daunatoare institutie pentru catolicism.

    Răspunde
    • Liviu says:
      februarie 4, 2010 la 8:55 am

      Daca ati fi audiat omilia insotita de tablou,acest comentariu nu ar fi aparut…
      1. Parintele Steinhardt il asuma pe Dali unei crestinatati culte, asa cum vede si in musicalul occidental „Jesus Christ Superstar” – o opera de arta… crestina, ba inca si purtatoare de mesaj evanghelic pentru modernitate.
      2. Din fericire, parintele Nicolae a vazut dincolo de „pornofilul”Dali, un Dali crestin care increstineaza arta chiar cu riscul lipirii de etichete din partea Ferapont-ilor ortodoxiei… Departe de a face jocurile catolicismului, monahul de la Rohia (om de vasta cultura si netributar sectarismelor „ortodoxe” de sorginte incult-fanatica), este predicatorul ortodox a carui carte de predici este probabil cea mai buna din spectrul ortodoxiei moderne.
      3. Criticati ce poftiti. Insa in locul dvs nu m-as da mai rotund si ortodox decat parintele Steinhardt, cel putin pana cand cultura si experienta mea crestina si de viata n-ar avea un oarecare nivel cat de cat dialogabil cu cel al monahului maramuresan…
      4. Excesele si gravele erori ale Vaticanului nu sunt deloc sigur ca va justifica virulentele obsesii anti-catolice deversate in blog-oree „pravoslavnica” …

      Răspunde
  3. le bon critique says:
    februarie 4, 2010 la 11:15 pm

    intentionam sa nu polemizez in jurul lui N.S., de dragul animozitatilor care s/ar crea, data fiind infailibilitatea de care se bucura.
    Sa inteleg ca a nu considera pe Dali un crestin e o forma de decadere in urma carora primesti etichete sterse
    „sectarisme “ortodoxe” de sorginte incult-fanatica”. Sintagma asta nu spune nimic: incultura, asa cum o defineste modernatatea nu inseamna nimic, cultura adevarata poate fi doar a duhului, asumata ontologic. A asculta Mozart nu e prin definitie o virtute cristica cum ar vrea un cultiivat lipsit de directie care cocheteaza oarecum teoretic cu crestinismul. Cat despre „fanatism” e o notiune atee, care intelege credinta, capacitatea de a muri pentru o credinta, o forma de pierdere a rationalitatii – din sensul notiunii „fanatic” cade cel mai bine peste comportamentul sfintilor 😉

    Acum revenind la cuviosul Dali, mi se pare hilar sa discutam asta! Sper ca nu cunoastetipe cuviosul Dali, explorator neobosit al experientelor sexuale cele mai obsesive, atata vreme cat inca il aparati.
    Si nu vorbesc aici despre Marele Masturbator, ori despre „Vis generat dezborul unei albine in jurul unei rodii”, nici macar la parodia dupa taranii rugandu- se ai lui Millet (parodie care ii infatiseaza pe taranii aceia simpli care isi spun rugaciunea pe camp intr.o ipostaza orgiastica),nici la atractia lui Dali pentru fesele surorii sale, ci ma refer la o zona intreaga a operei lui Dali, nu atat de cunoscuta, care infatisaza exclusiv falusuri, femei masturbandu/se, ipostaze dintre cele mai obscene posibile. Multe dintre aceste opere pot fi vazute intr-un album tematic disponibil la Carturesti – Arthur Verona. Nu stiu in ce masura N. Steinhardt cunostea opera lui Dali, dar oricum tendinta lui de crestinare ad hoc a tot felul de pictori, scriitori etc nu poate fi decat dicutabila. Pentru a face asta ai nevoie nu doar de afirmatii frumoase, calde, inflorite, ci de o operatie dogmatica, in care sa integrezi in crestinism chestii necrestine, ca si cum ar fi crestine. Traditia ne spune opusul: Ioan Gura de Aur, de pilda, afirma cu franchete ca Palton a fost inspirat de diavol 🙂
    Sigur, nu cad in extrema negarii culturii, ci raman in echilibrul de a nu numi crestin, adica vorbitor despre Hristos, decat ceea ce intr/adevar a fost.
    Revin la o practica frecventa, prezenta si in comentariul Dvs. Intelectualii (nume nefericit) care nu sunt impacati cu intalnirea lui Dumnezeu in rugaciune si teologie, in dogma, nici cu gandirea dogmatica, simt nevoia sa asume aproape orice, fara a face un efort detaliat, rational, explicit de asumare. Argumentul lor survine atunci cand cineva, cum am facut eu, reclama ceva extrem de firesc: sensul cristologic al crestinismului, orto-doxia tautologic inerenta a adevarului, iar acest „argument”se rezuma la cateva expresii inflorite, inronice, de tip „pravoslavnic”, „talibani ortodocsi”, cum practica multi. Ar trebui explicat, lamurit ca a nu edulcora dogma e ceva rau.

    Răspunde
    • Liviu says:
      februarie 5, 2010 la 6:30 pm

      🙂 Desi nu ader la ideea presupusei infailibilitati a parintelui Nicolae( resping pretentia infailibilitatii oricarui muritor, fie el papa,monah sau mirean…) ma gandesc de doua sau mai multe ori pana sa-l contrazic( si nu doar o data l-am prins in off-side) pe dragul parinte Nicolae… Omul asta a fost o minte ascutita, care se mentinea foarte bine informata in ciuda cenzurii comuniste. Motiv pentru care cred ca parintele nu era deloc strain de pacatele pentru care va luati libertatea de a-l descalifica pe Dali ca crestin si de a-l spurca in toate felurile. Faptul ca a avut evidente slabiciuni sau patimi nu presupune automat contestarea unei apartenente la crestinism( care numai pur si angelic nu s-a dovedit in istorie…) Sunt curios daca dupa standardele dumneavoastra intru crestinatate si ortodoxie Dostoievski poate fi numit „crestin” sau ortodox… Inainte de a raspunde sper ca nu uitati biografia marelui rus…
      Modul cum jonglati cu definirea culturii si a fanatismului va deconspira ca apartinand acelei clase de „piosi ortodocsi” foarte sensibili la „periculoasele escapade” ale unor oameni de cultura de gen Steinhardt. Va simtiti mai „safe” daca pretextand „dogmatic” insinuati „rezerve” fata de mintile culte dintre ortodocsi care isi permit sa gandeasca mai mult si mai larg decat calugarii incuiati ce tocesc doar psaltirea…si au pretentia sa nu fie contrazisi, in caz contrar amenintand cu anatemele…
      Excentricitatile „cuviosului” Dali in materie de sex nu cred ca sunt mai scandaloase decat cele ale unor „cuviosi” de prin dealul Mitropoliei care ajung in vizorul opiniei publice ca homosexuali, tocmai ei, „sfintii”atat de preocupati de puritatea morala a obstei… Dali macar nu era popa sau calugar… As fi tare curios sa vad ca BO isi afuriseste nu doseste pilosii „sfant” iubitori de baietei pe post de fetite… Dali, un mirean,fin observator al conturilor feselor sorei lui chiar pare cuvios comparativ cu „sfintiile” de care am pomenit…
      Ca Steinhardt ar fi fabulat in necunostinta de cauza, e doar o insinuare „pravoslavnica” cu care va pregatiti mingea la fileu pentru „verificarile dogmatice” care sa aduca „cu picioarele pe pamant” „entuziastii cu capu-n nori si stele” ca NS. Imi permit mai degraba sa ma indoiesc de buna-credinta a detractorilor subtili ai lui NS decat de buna informare si de intentiile si discernamantul spiritual al unui urias al credintei precum NS. NS a fost cat se poate de realist si ortodox, spre deosebire de indarjitii body-guarzi mioritici ai „ortodoxiei” a la Ferapont…
      Ultimul paragraf in care iar ii controlati la jugulara pe nesuferitii de intelectuali carora nu prea le pasa de stampilele de pravoslavnicie ale Ferapontilor „cult”-dogmatici, imi indica faptul ca interlocutorul meu se chiar crede mandru de „isprava” pozarii in aparatorul ortodoxiei in fata „aiurelilor” unora ca Nicu Steinhart. Nu-mi ramane decat sa va compatimesc…

      Răspunde
  4. Olivian Breda says:
    mai 26, 2013 la 8:21 am

    Am scris câteva cuvinte despre cum văd eu motivația faptului că Nicolae Steinhardt îl consideră pe Salvador Dali creștin:
    Cum analizezi o acțiune – ortodoxă sau nu?: Olivian Breda : http://olivian.ro/actiune-ortodoxa/

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: